Prejudiciul, atunci când spunem că el coincide cu suma evazionată și îl avem în vedere la încadrarea juridică a faptei, este cel din momentul când s-a comis infracțiunea, adică al consumării infracțiunii. Este foarte important acest lucru, pentru că descoperirea faptei de evaziune poate avea loc după 3, 4, 5 ani de zile. Dacă până în momentul descoperirii trece mult timp putem ajunge chiar la dublarea sumei, pentru că în ceea ce privește nedeclararea a impozitelor sunt accesorii, cum ar fi penalitățile, care pot determina dublearea sumei. Și atunci e foarte important să stabilim că putem discuta de aplicarea art. 9 alin. (1), alin. (2) sau (3) după caz, în funcție de valoarea plejudiciului. Întotdeauna încadrarea însă se face la momentul consumării pentru că acela este prejudiciul care contează, restul sunt evoluții în sensul creșterii acestuia determinat de două considerente: că statul n-a folosit banii respectivi și ca sancțiune fiscală. Aici apare cealaltă problemă foarte importantă, și anume că dacă la un moment dat s-au stabilit accesorii foarte mari în raport de o sumă evazionată și cel în cauză le-a plătit deja în momentul în care se pune problema unei investigații penale, ar putea deveni incident ne bis in idem pentru că avem deja practică a CEDO care consacră acest lucru. O penalitate foarte mare se consideră din punct de vedere valoric că are o natură penală, și atunci o investigație penală ar intra în coliziune cu principiul ne bis in idem.

Av. prof. univ. dr. Mihai Hotca
Managing Partner HOTCA & ASOCIAȚII

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Cât se confiscă dacă evaziunea fiscală este în concurs cu spălarea banilor?, ediţia 163, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)