Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CCR pendinte: amenda judiciară în cazul formulării, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare. UPDATE: dispozițiile din Constituție invocate

11.01.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Andrei Alexandru MARCU
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Andrei Alexandru Marcu

Andrei Alexandru Marcu

11 ianuarie 2018: În urma solicitării realizate în temeiul Legii nr. 544/2001, Tribunalul Galați ne-a comunicat că autorul excepției a arătat că art. 187 alin. (1) pct. (1) lit. (b) din Codul de procedură civilă ar încălca drepturile prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 51, art. 124 și art. 126 din Constituția României:

Art. 1 (extras) – Statul român
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Art. 15 (extras) – Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

Art. 16 (extras) – Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Art. 21 (extras) – Accesul liber la justiție
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Art. 24 (extras) – Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.

Art. 51 – Dreptul de petiționare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.

Art. 124 – Înfăptuirea justiției
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

Art. 126 – Instanțele judecătorești
(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.
(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.
(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.
(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii.
(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

***

4 ianuarie 2018: În data de 28.12.2017 s-a constituit un nou dosar (2984D/2017) pe rolul Curţii Constituţionale, urmând a fi analizate dispoziţiile art. 187 alin. (1) pct. (1) lit. (b) din Codul de procedură civilă (cauza Asociația de Locatari nr.761 Galați).

Conform motorului de căutare de pe pagina Curții Constituționale, acesta este primul dosar în care această dispoziție formează obiectul unui control de constituționalitate.

Instanţa de trimitere este Tribunalul Galați, care odată cu sesizarea Curții Constituționale, a hotărât să respingă cererea de reexaminare a amenzii.

Nici pe portalul instanţei de trimitere, şi nici pe portalul Curţii Constituţionale nu se precizează în raport de ce dispoziţii din Constituţie se va realiza controlul de constituţionalitate.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut normativ:

Art. 187 (extras)
(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

Andrei Alexandru Marcu (text și selecție)
Student, Facultatea de Drept, Universitatea „Ovidius” Constanţa

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator)


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “CCR pendinte: amenda judiciară în cazul formulării, cu rea-credință, a unei cereri de recuzare sau de strămutare. UPDATE: dispozițiile din Constituție invocate”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Cum si cine dovedește reaua-credință??

    • Ce zice jurisprudența? Presupun că s-au dezvoltat astfel niște criterii pentru a detecta reaua-credință.

      Această dispoziție ar fi putut fi altfel redactată, mai ales că scopul pentru care se permite formularea unei cereri de recuzare sau de strămutare este tocmai pentru a garanta astfel o cât mai bună observare și respectare a articolului 6 alin. (1) din Convenția Europeană, dar mai ales a articolului 21 alin. (3) din Constituție. Cred că ar fi trebuit să fie ceva precum: formularea, pentru aceleași motive ce anterior au fost respinse, a unei noi cereri de recuzare sau strămutare (de exemplu).

      Sau să se fi introdus noțiunea de abuz de drept de recuzare sau de strămutare. Și exemplificat. Noțiunea de „rea-credință” mi se pare mult prea vagă atunci când limitează exercițiul unei garanții a unui drept fundamental (pentru că dreptul de a cere recuzarea sau strămutarea reprezintă o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil).

      În plus, înțeleg că această dispoziție este introdusă tocmai pentru a garanta dreptul la un proces echitabil al părții adverse. Adică să nu tragi de timp, spre detrimentul părții adverse care dorește o soluționare cât mai rapidă a problemei de drept civil. Și tocmai de aceea, ar trebui iar să fie o dispoziție clară pentru că lipsa de claritate conduce la scăderea șanselor ca protecția împotriva exercitării abuzive a dreptului de a cere recuzarea să fie în mod real o protecție eficientă. Pentru lipsa unor criterii clare conduce automat la scăderea șanselor de a obține judecarea cauzei într-un timp care deși nu e optim, cel puțin nu poate fi imputat părții adverse sau arbitrariului judecătorului. Și iar ajungem la necesitatea de a avea criterii clare pentru a asigura eficientizarea protecției conferite de art. 6 alin. (1) CEDO citit singur sau în coroborare cu art. 13 din aceeași Convenție.

      • Darius MARCU spune:

        Curtea Constituţională a stabilit, prin Decizia nr. 73/1995, pt. 7 din considerente: “Exercitarea de către o persoană a unui drept ce-i este recunoscut prin lege nu poate, nici în acest caz şi nici în general, să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situaţia în care dreptul se realizează în alt scop decît acela pentru care legea l-a recunoscut.”

        În cauza Kupiec împotriva Poloniei, 3 februarie 2009, CEDO a atras atenţia asupra faptului că o acţiune introdusă la o instanţă trebuie PREZUMATĂ a avea un caracter real şi serios, cu EXCEPŢIA situaţiei în care există indicii contrare evidente care ar justifica ipoteza că acţiunea este neserioasă, are caracter vexatoriu sau, pentru alt motive, este lipsită de orice fundament.

        • Voila.
          Indicii contrare evidente.
          Iar legiuitorul national trebuie sa legifereze acele indicii contrare evidente, sau sa se dezvolte pe cale jurisprudentiala – printr-o practica judiciara unitara.

          Asta arătam eu prin comentariul de mai sus.
          Deci e okey acea dispoziție atât timp cât avem deja o practică judiciară unitară care stabilește în mod clar criteriile care se pot aplica pentru a determina reaua-credință.
          Dacă nu, atunci acea formulare (cu trimitere simpla la rea credinta) mie mi se pare deficitară din perspectiva protecției eficiente a drepturilor fundamentale.

          De aceea ziceam că era de preferat o reglementare în care să se detalieze în mod restrictiv acei indicii/criterii obiective de determinare a relei-credinte (sau a abuzului – asta pentru ca eu din start nu as merge pe notiunea de rea-credinta, ci pe cea de abuz)

          De altfel, chiar CEDO are dezvoltată o jurisprudență în care susține că a existat abuz de introducere a unei cereri pe rolul CEDO (art. 35 alin.3 din Convenție: Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în virtutea articolului 34, atunci când ea consideră că:a. ea este incompatibilă cu dispoziţiile Convenţiei sau ale Protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă; sau), sau abuz de drept CEDO (art. 17 din Convenție) 🙂 – si practic, atunci cand se abuzeaza de dreptul de a cere recuzare/stramutare, un justitiabil abuzeaza pana la urma de o garantie introdusa pentru protectia unui drept ce e protejat de CEDO – dreptul la un proces echitabil. Asa ca daca legiuitorul era in pana de timp, putea sa preia indicii/criteriile din jurisprudenta CEDO ref la abuz, si facea un mutatis mutandis printr-un copy/paste care cred eu ca ar fi putut apoi rezista privirii judecatorului CCR.

          Pentru mine totul depinde pana la urma de criteriile care sunt aplicate pentru a stabili reaua-credinta si daca ele sunt in prezent rezultatul unei practici unitare stabile.

          Evident ca – pana la urma – judecatorul CCR poate alege sa confere o protectie prin Constitutie care de facto e mai slaba ca grad decat protectia conferita de CEDO (si asta desi art. 20 din Constitutie ii impune de fapt o obligatie de a asigura macar protectia minima impusa de CEDO – dar e vorba de o obligatie naturala deoarece CCR nu poate fi sanctionata pecuniar daca nu asigura de facto standardul minim CEDO de protectie (decat poate indirect si peste cativa ani buni, atunci cand ar ajunge o cauza pe rolul CEDO si CEDO as critica, en passant, rationamentul CCR realizat) si deci sa pastreze aceasta sintagma chiar si atunci cand nu ar exista o practica judiciara unitara ref la criteriile ce sunt aplicate pentru a determina reaua-credinta intr-un caz concret, si atunci judecatorul de drept comun ar putea decide (pentru ca are competenta – in urma unei interpretari a articolului 20 din Constitutie tare interesanta) totusi ca jurisprudenta CEDO i-ar impune sa considere respectiva sintagma neclara, si in consecinta sa o inlature (art. 20 alin. (2) din Constitutie) – dar in speta aceasta a noastra, judecatorul nu va mai putea proceda astfel deoarece nu a suspendat judecarea cauzei. Dar daca va inlatura totusi norma resepectiva (si deci anula amenda ca lipsita de temei juridic), va trebui sa aiba grija – in cauzele ce privesc doi justitiabili care se confrunta (deci cauzele inter privatos), – si asta pentru ca celalalt justitiabil ar putea sa ajunga apoi la CEDO :P.

  2. Claudiu RĂDUCANU spune:

    `Cum si cine dovedește reaua-credință??` Din cauza acestui curent care pune la indoiala dreptul, obligatia si totodata capacitatea unui judecator de a incadra in textul de lege anumite sitatii de fapt, o sa ajungem la o legiferare excesiva care va face extrem de anevoios actul de justitie. Nu cred ca se poate reglementa in mod exhaustiv in cuprinsul textului lege vizat de discutie ce inseamna rea credinta in formularea a unei cereri de recuzare sau de strămutare, pentru ca pot fi `n` situatii. Reaua credinta se apreciaza in functie de toate imprejurarile cauzei. Important e ca in motivare sa se arate in concret ce consta reaua credinta, pentru ca respectivul sa poata formula cerere de reexaminare in cunostinta de cauza. In ritumul asta, o sa vrem un program informatic care sa judece.

  3. Valentin BULIGA spune:

    https://www.juridice.ro/362557/incursiune-civila-in-abuzul-de-drept.html
    La comentarii am îndrăznit să redau o argumentaţie concretă pentru situaţia înfăţişării unei cereri de recuzare cu vădită rea credinţă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.