BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la „materia” contractelor individuale de muncă și Convenția de la Lugano. UPDATE: Hotărârea CJUE

15.04.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Newsletter
Instagram
Facebook
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

15 aprilie 2019: Curtea declară:

Dispozițiile titlului II secțiunea 5 (articolele 18-21) din Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la 30 octombrie 2007, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2008 trebuie să fie interpretate în sensul că un contract încheiat între o societate și o persoană fizică ce exercită funcția de director al acesteia nu creează o legătură de subordonare între aceștia și, prin urmare, nu poate fi calificat drept „contract individual de muncă”, în sensul dispozițiilor menționate, atunci când, chiar dacă acționarul sau acționarii acestei societăți au puterea de a înceta contractul amintit, persoana respectivă este în măsură să decidă sau decide efectiv termenii contractului menționat și dispune de o putere autonomă de control al administrării cotidiene a afacerilor societății amintite, precum și al exercitării propriilor sale atribuții.(s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

29 ianuarie 2019: Avocatul general propune (doar în patru limbi deocamdată):

1) L’article 18, paragraphe 1, de la convention concernant la compétence judiciaire, la reconnaissance et l’exécution des décisions en matière civile et commerciale, signée le 30 octobre 2007, dont la conclusion a été approuvée au nom de la Communauté par la décision 2009/430/CE du Conseil du 27 novembre 2008 (« convention de Lugano II »), doit être interprété en ce sens qu’un dirigeant social qui a tout contrôle et toute autonomie sur la gestion quotidienne des affaires de la société qu’il représente et l’exécution de ses propres fonctions, n’est pas subordonné à cette société et, partant, n’a pas avec celle-ci de « contrat individuel de travail », au sens de cette disposition. La circonstance que les actionnaires de ladite société ont le pouvoir de révoquer ce dirigeant ne remet pas en cause cette interprétation.

2) Une demande présentée par l’employeur à l’encontre du travailleur est « en matière de » contrat individuel de travail, au sens de l’article 18, paragraphe 1, de la convention de Lugano II dès lors qu’elle se rapporte à un différend né à l’occasion de la relation de travail, indépendamment des fondements juridiques matériels invoqués par l’employeur dans sa requête. En particulier, une demande en réparation intentée par l’employeur à l’encontre du travailleur relève du titre II, section 5, de cette convention dès lors que le comportement reproché se rattache, dans les faits, aux fonctions exercées par le travailleur.

3) Lorsque, au sein d’un groupe de sociétés, un travailleur a un contrat de travail, au sens du droit matériel, avec une société donnée, mais qu’il est attrait par une autre société, cette seconde société peut être considérée comme l’« employeur » du travailleur, aux fins des dispositions du titre II, section 5, de la convention de Lugano II, si :

– le travailleur accomplit ses fonctions, dans les faits, en faveur et sous la direction de la seconde société, ou

– la seconde société attrait le travailleur pour un comportement commis à l’occasion de l’exécution de son contrat avec la première société.

:: concluzii AG

***

04 ianuarie 2018: Judecătorul suprem britanic se întreabă – atât cât mai poate – în legătură cu „materia” contractelor individuale de muncă (C-603/17)

Situația de fapt:
1. Spațiul de libertate, securitate și justiție, Cooperarea judiciară în materie civilă;
2. necesitatea de afla criteriul adecvat pentru a determina dacă o acțiune formulată de către un angajator împotriva unui angajat sau a unui fost angajat (denumit în continuare „angajat”) ține de „materia” contractelor individuale de muncă
3. mai precis, necesitatea de a afla dacă pentru ca o acțiune formulată de către un angajator împotriva unui angajat să intre sub incidența Convenției de la Lugano ar fi suficient ca respectivul comportament reproșat să fi putut fi invocat de angajator drept o încălcare a contractului individual de muncă al angajatului – și asta chiar și în cazul în care acțiunea efectiv formulată de către angajator:
3.1. nu se întemeiază pe încălcarea contractului respectiv,
3.2. nu reproșează o astfel de încălcare sau nu invocă o asemenea încălcare,
3.3. ci este (de exemplu) întemeiată pe unul sau mai multe motive diferite indicate la punctele 26 și 27 din expunerea situației de fapt și a problematicii;
4. necesitatea de a afla, în subsidiar, dacă criteriul adecvat este cel potrivit căruia acțiunea formulată de un angajator împotriva unui angajat intră sub incidența articolelor 18-21 din Convenția de la Lugano numai în cazul în care obligația pe care este efectiv întemeiată este o obligație prevăzută în contractul de muncă;
5. dacă răspunsul la punctul 4 este în afirmativ, necesitatea de a afla dacă astfel rezultă că o acțiune care se întemeiază exclusiv pe încălcarea unei obligații care a luat naștere independent de contractul de muncă (și, în cazul în care ar fi relevant, nu este o obligație care a fost „liber consimțită” de angajat) nu ar intra sub incidența secțiunii 5 din Convenția de la Lugano;
6. apoi, necesitatea de a afla criteriul adecvat în eventualitatea în care niciunul dintre criteriile de mai sus nu ar fi considerate a fi un criteriu adecvat de către Curtea de Justiție;
7. de asemenea – în ipoteza în care o societate și o persoană fizică încheie un „contract” în sensul Convenției de la Lugano, necesitatea de a afla în ce măsură este necesar pentru existența unui raport de subordonare între societate și persoana fizică ca respectivul contract să constituie un „contract individual de muncă” în sensul Convenției de la Lugano
8. mai precis, necesitatea de a afla dacă poate să existe un astfel de raport în cazul în care persoana fizică:
8.1. este în măsură să stabilească (și stabilește) clauzele contractului său cu societatea;
8.2. și deține controlul și autonomia asupra funcționării de zi cu zi a activității societății și asupra executării propriilor obligații, dar acționarul (acționarii) societății are (au) puterea de a decide cu privire la încetarea raportului;
9. apoi, în eventualitatea în care domeniul de aplicare al titlului II secțiunii 5 din Convenția de la Lugano este interpretat restrictiv de către Curte, necesitatea de a afla criteriul adecvat pentru a determina dacă o acțiune intră în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 1 din Convenția de la Lugano;
10. mai precis, necesitatea de a afla dacă acest criteriu adecvat este cel potrivit căruia o acțiune intră în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 1 în cazul în care comportamentul reproșat ar putea fi invocat drept o încălcare a contractului, chiar dacă acțiunea formulată efectiv de către angajator:
10.1. nu se întemeiază pe o încălcare a contractului,
10.2. nu reproșează o astfel de încălcare
10.3. sau nu invocă o asemenea încălcare a contractului respectiv;
11. în subsidiar, necesitatea de mai afla și dacă o acțiune intră în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 1 numai în cazul în care obligația pe care este efectiv întemeiată este o obligație contractuală;
12. dacă într-adevăr criteriul adecvat este cel de obligație contractuală, necesitatea de a afla dacă astfel rezultă că o acțiune care se întemeiază exclusiv pe încălcarea unei obligații care a luat naștere independent de contract (și, în cazul în care ar fi relevant, nu este o obligație care a fost „liber consimțită” de pârât) nu intră în domeniul de aplicare al articolului 5 punctul 1;
13. dacă totuși, niciunul dintre criteriile de mai sus nu poate fi considerat un criteriu adecvat, totuși necesitatea de a afla care este criteriul adecvat atunci când:
13.1. societățile A și B fac ambele parte dintr-un grup de societăți;
13.2. pârâtul X îndeplinește, de facto, rolul de director executiv al acestui grup de societăți (asemenea domnului Bosworth în cadrul grupului de societăți Arcadia: expunerea situației de fapt și a problematicii, punctul 14);
13.3. iar X:
13.3.1. este angajat de o societate a grupului, societatea A (prin urmare, are calitatea de angajat al societății A) (precum domnul Bosworth, pentru anumite perioade, în împrejurările descrise în expunerea situației de fapt și a problematicii, punctul 15);
13.3.2. și nu este, din punctul de vedere al dreptului național, angajat de societatea B;
13.4. societatea A formulează o acțiune împotriva lui X, iar aceasta intră sub incidența articolelor 18-21 și
13.5. cealaltă societate a grupului, societatea B, formulează de asemenea o acțiune împotriva lui X în ceea ce privește un comportament similar celui care stă la baza acțiunii formulate de societatea A împotriva lui X;
14. apoi, necesitatea de a mai afla și dacă în această detaliată situație, răspunsul referitor la criteriul adecvat ar putea depinde:
14.1. de aspectul dacă a existat, între X și societatea B, un „contract individual de muncă” în sensul secțiunii 5 și, în cazul unui răspuns afirmativ, necesitatea de a afla care este criteriul adecvat pentru a stabili dacă a existat un astfel de contract;
14.2. de necesitatea ca și Societatea B să fie considerată „angajator” al lui X în sensul titlului II secțiunea 5 din convenție și/sau acțiunea formulată de societatea B împotriva lui X (a se vedea punctul 4 subpunctul 4 de mai sus) să intre sub incidența articolelor 18-21 în același mod în care acțiunea formulată de societatea A împotriva lui X intră sub incidența articolelor 18-21;
14.2.1. în special, trebuie ca acțiunea formulată de societatea B să intre sub incidența articolului 18 doar în cazul în care obligația pe care este efectiv întemeiată este o obligație prevăzută în contractul de muncă dintre societatea B și X;
14.2.2. în subsidiar, trebuie ca acțiunea să intre sub incidența articolului 18 în cazul în care comportamentul reproșat în cadrul acțiunii ar fi constituit o încălcare a unei obligații prevăzute în contractul de muncă încheiat între societatea A și X;
15. dacă niciunul dintre criteriile descrise mai sus nu este criteriul adecvat, necesitatea ca instanța de la Luxembourg să-i comunice instanței supreme britanice totuși care ar fi acel criteriu adecvat în situația de fapt foarte detaliată descrisă în cererea de pronunțare a unei decizii preliminare;
16. solicitarea judecătorului britanic de a se judeca în procedură accelerată a fost respinsă (a se vedea aici sau aici);
17. pentru a viziona (da, viziona!) on-line dezbateriile de pe rolul instanței de trimitere din zilele de 10 și 11 aprilie 2017 – dezbateri care au dus la sesizarea CJUE, a se vedea aici. Pe de altă parte, nu am reușit să găsim pe pagina instanței de trimitere – instanță supremă – cuprinsul încheierii de sesizare a Curții de Justiție. Nu înțelegem de ce, de exemplu, în Franța putem avea acces la un astfel de cuprins, și în Marea Britanie nu, deși, pe de altă parte, în Marea Britanie – spre deosebire de Franța – avem acces la înregistrările dezbaterilor care au condus la sesizarea CJUE (în România nu avem acces nici la încheierea de sesizare – pe pagina de internet a ÎCCJ, dar nici la înregistrările video ale dezbaterii apriorice unei încheieri de sesizare CJUE).

Dispoziții incidente: articolul 5 punctul 1 și articolele 18-21 din Convenția de la Lugano

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate