ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Punctul pe I. Legile justiției. Adevăr sau minciună

08.01.2018 | Dumitru-Virgil DIACONU
Dumitru Virgil Diaconu

Dumitru Virgil Diaconu

E început de An Nou. Aceste zile sunt poate cel mai prielnic moment pentru meditații, reflecții, judecăți! Să fie oare liniștea dinaintea furtunii? Subiectele la care te poți gândi sunt multe.

Totuși, în prim plan ar putea fi evenimentele recente, de impact pentru tine, pentru comunitate, pentru societate, cum sunt legile justiției.

Nu mai sunt judecător, judecător în penal. Am schimbat biroul cu catedra. Vreau să mă detașez de misia de judecător pe care am slujit-o cu credință și devotament. Nu pot însă. Lecturez și eu legile justiției.

În acest exercițiu aproape zilnic, mi–am adus aminte, deseori, de ceea ce mai spun studenților: în viață nu poți să fii extrem de rigid, poți încălca reguli, în funcție de circumstanțe, dar niciodată să nu abdici de la principii.

Am ținut, cât am fost judecător, enorm de mult, cu sfințenie pot spune, la principiul independenței judecătorului. Marcat de o asemenea atitudine am urmărit, poate obsesiv, dacă prin modificările aduse legilor justiţiei, în special a răspunderii magistraţilor, este afectat acest principiu.

M-am bucurat atunci când la Camera Deputaţilor, în forma trecută seara târziu, noile amendamente prevedeau:

Un alineat: „Răspunderea statului nu înlătură răspunderea civilă, penală sau disciplinară a judecătorilor şi procurorilor care au exercitat funcţia cu rea-credinţă şi neglijenţă gravă”.

Alt alineat, alineatul următor: „Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil normele de drept material ori procesual”.

Bucuria a fost însă de scurtă durată. După ce-a trecut o noapte, a doua zi „din senin”- fără a fi discutate în prealabil în Camera Deputaților – amendamentele de la Senat erau altele:

Un alineat: „Eroarea judiciară atrage răspunderea judecătorilor și procurorilor doar în ipoteza în care și-au exercitat funcția cu rea credință sau gravă neglijență”.

Ulterior, în alt alineat, se definea „neglijența gravă” astfel: „Există gravă neglijență atunci când judecătorul și procurorul, în exercitarea funcției, din culpă, nesocotește normele de drept material ori procesual, determinând o eroare judiciară”.

Din lectura primul alineat rezultă că în cazul erorii judiciare răspunderea judecătorului poate avea loc numai și numai – corelativul lui „doar”- când funcția este exercitată cu rea-credință și neglijență gravă.

Se poate lesne observa, însă, că în celălalt alineat „grava neglijență” este definită prin cea mai ușoară neglijență, chiar identificată cu „culpa levissima”, care poate, deseori, să apară în exercițiul curent și firesc al profesiei.

Spuneți-mi și mie, dragi legiuitori, există undeva în lumea aceasta în care trăim o profesie, o meserie, o activitate în care cel ce muncește nu greșește?

Numai Cel de Sus e fără de greșeală. Ori judecătorul nu este Dumnezeu – cum cu sfială în suflet mai aud – este și el om supus greșelii. Poate nu e suficient de atent – fiind sufocat de dosare – la o normă de procedură sau de drept substanțial, poate interpreta altfel decât un alt judecător, pot să apară și alte greșeli în judecarea unei cauze.

Nu-l timorați, nu-l faceți dependent de frică, frica de a greși cu consecința de a plăti.

Dacă este dependent, e atât de logic să înțelegem că nu mai poate fi independent!

Aud voci, și încă ce voci, că este scris negru pe alb că judecătorul răspunde numai pentru rea-credință și neglijență gravă, răspundere ce se regăsește și în codurile penale ale statelor europene.

Așa este scris și la noi, după cum am arătat.

Dar noi avem specificul nostru românesc: una spunem și alta facem.

Astfel, ulterior, în alt alineat prezentat, grava neglijență este definită la Senat ca orice nesocotire din culpă a oricărei norme de drept procesual sau material, și nu o nesocotire din culpă în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, așa cum corect era definită anterior la Camera Deputaților.

Așadar, este adevărat că este scris în noua modificare că judecătorul răspunde numai pentru neglijență gravă, dar acest adevăr afișat este apoi înlăturat, judecătorul răspunzând și pentru cea mai ușoară culpă!

Este un adevăr pe jumătate.

Un adevăr pe jumătate este o minciună completă, spune un proverb evreiesc. Cât de adevărat este!

Judecați-l pe judecător pentru rea-credință și neglijență gravă!

Dacă îl judecați pentru orice greșeală, s-ar putea să nu mai veți parte de judecata lui dreaptă.

Va fi dependent de teamă, de frica de a nu greși.

Nu va mai fi independent!

În final, aș dori să spun că astfel de reflecții le aveam și cu 3 ani în urmă, când eram judecător. Iată un fragment din cartea mea Frământările unui judecător apărută la editura Universul Juridic în anul 2015, pag. 66-67.

***

Judecarea judecătorului

„Sunt voci atât de puternice pentru judecarea judecătorului.

Pentru ce? Nu pentru fapte de corupție, abuz în serviciu și altele asemănătoare, de care mă delimitez și spun că merită cu prisosință să fie „judecat”. Pădure fără uscături nu găsești nicăieri.

Se cere însă ca judecătorul să răspundă pentru orice greșeală în actul de justiție ce ține de exercitarea zilnică, firească a atribuțiilor sale de serviciu.

Dar spuneți-mi: există vreo „meserie” unde cel ce munceşte şi trudeşte este perfect? Iluzii! Perfecțiunea nu poate exista. Și atunci, de ce ideea, din ce în ce mai inoculată, mai incisivă și vehementă ca magistratul să răspundă pentru „judecata” sa, pentru munca sa zilnică dacă a greșit. Nu avem cum sa fim perfecți, numai „Cel de Sus” – încă nu ne-am despărţit de sărbătorile de iarnă – e fără de greșeală.

Mai greșim și noi, pentru că suntem în primul rând oameni, mereu în competiție, în cronometru cu timpul, cu ziua ce repede se afundă în noapte. În plus mai avem atât de mult de studiat, de motivat, de redactat, atâtea și atâtea probleme profesionale, familiale, temperamentale, fiind mereu şi mereu antrenaţi într-un ritm de munca deseori epuizant și sufocant.

În astfel de condiții nu poţi să nu greșești. Desigur, am în vedere o greșeală mai mică, nu una din crasă neglijență sau cu o totală rea-credință, când categoric trebuie să răspunzi. Vorbesc așadar de greșelile inerente ce pot apărea în pronunțarea unei soluții, în munca de zi cu zi, „strivit” sau „sufocat” de dosare. Astfel de greșeli pot fi însă îndreptate prin exercițiul căilor de atac, și nu prin atac la persoana judecătorului exercitat pe cale penală sau civilă, iar dacă s-a dat o hotărâre definitivă sau irevocabilă „bună” pentru o parte „rea”, pentru cealaltă trebuie acceptată ca exprimând numai adevărul şi nimic mai mult.

Dacă în disputa dintre părţi, dintre stat şi inculpat, mai exact dintre procuror şi avocat, îmi va „tremura” mâna atunci când scriu o minută pentru că o pot greși și va trebui să plătesc pentru aceasta, atunci, îmi pare rău să o spun, nu pot să fiu judecător. De pildă, ți-e teamă să arestezi o persoană importantă pentru că aceasta prin poziția și influența sa se poate întoarce împotriva ta sau a familiei tale.

În astfel de situații, strecurându-se în exercițiul atât de intim al deliberării, în sufletul tău, teama că poți greși și că o să suporți consecințele atunci „s-a dus” toată independența ta, cel mai sfânt și râvnit principiu câștigat de noi magistrații după anul de grație 1989.”

Prof. univ. dr. Dumitru Virgil Diaconu
Universitatea din Piteşti


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership