TOP LEGAL
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Raluca Bercea, Alexandra Mercescu: Ce înseamnă, totuși, să fii jurist?

08.01.2018 | Alina MATEI
Alina Matei

Alina Matei

Raluca Bercea

Raluca Bercea

Alexandra Mercescu

Alexandra Mercescu

Alina Matei: Mulțumesc, stimate doamne Raluca Bercea și Alexandra Mercescu, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor J cu prilejul apariției cărții Despre juriști. Câteva cuvinte despre ideea unei astfel de cărți?

Raluca Bercea şi Alexandra Mercescu: Ca orice proiect de cercetare, și această carte are o dimensiune profund personală. În urmă cu 4 ani, am gândit tema secțiunii de Drept comparat și interdisciplinaritate a Conferinței bienale a Facultății de Drept din Timișoara şi am lucrat împreună la editarea volumului aferent acesteia, care reunea contribuții ale juriștilor, dar și ale unor specialiști din alte domenii şi, de asemenea, relua rezultatele textuale ale unui experiment interdisciplinar care a implicat studenţii Cercului de Drept comparat al facultăţii. Confruntate cu identități disciplinare diferite, am realizat amândouă că modul în care ne-am raportat la diferitele contribuții (inclusiv deciziile editoriale pe care le-am luat) varia în funcție de cum autorii proveneau sau nu din sfera dreptului, fiind, în același timp, tributare propriilor noastre identități profesionale (de jurist şi lingvist, în cazul Ralucăi, respectiv de jurist ce caută să explice dreptul prin alte discipline, în cazul Alexandrei). Prin urmare, la un moment dat, analizele noastre metatextuale ― unele extrem de ludice ― ne-au condus înspre chestiunea identității disciplinare și, astfel, a apărut în discuție întrebarea „Ce înseamnă, totuși, să fii jurist?”. Am căzut de acord imediat că aceasta va fi tema următoarei conferințe bienale, cea din 2016. Titlul a fost stabilit mult mai târziu: Despre juriști (fără majusculă!), iar nu „Juriștii”, tocmai pentru că volumul nu are sub nicio formă pretenţia de a fi surprins întregul spectru de perspective identitare posibile, pentru că identitatea juriștilor, în fond, nu este una singură, ci se prezintă fragmentar, pentru că juristul și disciplina sa nu constituie categorii ontologice fixe, altfel spus realități date, ci, mai degrabă, constructe convenționale, fabricate mereu prin discursuri parțiale, incomplete „despre…”.

Alina Matei: Când ați întocmit lista de autori care să scrie, ce criterii de selecție au fost avute în vedere? După apariția cărții, nu ați primit mici aluzii de la juriști care și-ar fi dorit și ei să apară cu materiale?

Raluca Bercea: Ne-ar fi făcut mare plăcere să putem cuprinde în acest volum colectiv textele a cât mai multor autori. „Despre jurişti” a devenit subiectul secţiunii de Drept comparat şi interdisciplinaritate a Conferinţei Bienale a Facultăţii de Drept din Timişoara, în anul 2016. Tema acesteia şi câteva întrebări menite să orienteze potenţialii contributori au fost lansate public în anul 2015 şi, cu o singură excepţie, cele 19 texte din volumul apărut în 2017 reprezintă varianta scrisă a intervențiilor participanţilor la conferinţa din 2016.

Alexandra Mercescu: Într-adevăr, deși a fost lansat cu ocazia aniversării de 25 de ani a Facultății de Drept din Timişoara – sincronicitate plănuită – volumul nu a fost, totuși, special conceput pentru acest eveniment, ci este rezultatul obişnuit al lucrărilor secţiunii unei conferinţe tradiţionale pentru facultatea noastră. Prin urmare, volumul nu presupune, în niciun caz, faptul că vocile prezente ar fi în vreun fel mai relevante pentru acest subiect decât cele ale altor autori. Am vorbit, de altfel, în postfața volumului despre rolul serendipității, al accidentalului în cercetare. Și lista contribuitorilor cred că poate fi privită, într-o oarecare măsură, în această cheie, a întâmplării.

Alina Matei: Punctul de plecare în alegerea temelor care a fost?

Raluca Bercea şi Alexandra Mercescu: În primul rând, temele propuse s-au conturat în jurul unui exercițiu de antropologie simetrică: „cum se văd juriștii pe ei înșiși” vs. „cum îi văd alții pe juriști”. Este, de altfel, tema primului curs al disciplinei de Drept comparat, oferit studenţilor din anul III de la Facultatea de Drept din Timişoara, pe care amândouă îl susţinem, o temă pe care aceştia o primesc, mereu, cu mare plăcere şi care, adusă în discuţie în prezenţa studenţilor altor facultăţi de la Universitatea de Vest din Timişoara, care urmează acelaşi curs, cu titlu de disciplină transversală, ne determină să tragem concluzii dintre cele mai neaşteptate. Apoi, printre întrebările propuse potenţialilor contributori, s-au regăsit teme care au fost deja intens dezbătute în străinătate și care, am considerat noi, ar trebui să se bucure și în România de o mai mare atenție, spre exemplu, predispozițiile epistemice ale juriștilor universitari. De asemenea, am dorit să includem întrebări de actualitate, menite să evoce provocările dreptului și ale juriștilor și să stârnească, astfel, răspunsuri prospective într-o lume europenizată, globalizată, digitalizată. În fine, am adăugat teme referitoare la identitatea juriştilor, care ne-au fost sugerate de colegii noştri, proveniţi din alte orizonturi disciplinare (antropologi, sociologi, teoreticieni ai literaturii) şi care, în mod evident, deşi îi aveau în prim-plan pe jurişti, prezentau interes pentru non-jurişti.

Alina Matei: Care a fost scopul pentru care v-ați aplecat asupra acestui proiect? Să demonstrați ce?

Raluca Bercea şi Alexandra Mercescu: Această carte colectivă nu s-a dorit a fi o demonstrație, ci, mai degrabă, o interogație sinceră și critică despre juriști și rolul lor în societate. Prin urmare, ea nu vine să enunțe sentențios concluzii, ci și-a propus, mai modest, să deschidă noi spații de discuții. Dreptul, trebuie să recunoaștem, spre deosebire de antropologie, de exemplu, nu este o disciplină cu înclinații auto-reflexive, nu se oprește din continuumul său cognitiv pentru a-și pune în cauză practicile epistemologice, stilistice, metodologice. Or, mai toate disciplinele au nevoie din când în când de câte un astfel de demers introspectiv, căci altfel se osifică și riscă să promoveze paradigme desuete. Aceste anchete, să le spunem secundare, de „gradul 2”, meta-disciplinare, oricât ar fi de critice şi chiar, aparent, subversive, conferă legitimitate unei discipline și o consolidează, pentru că atestă responsabilitatea pe care și-o asumă membrii săi. În opinia noastră, un astfel de exercițiu auto-reflexiv ― în fond, noi amândouă suntem juriste şi predăm într-o facultate de drept ― se impune deopotrivă practicienilor și universitarilor, în virtutea calității lor de actori care contribuie la construcția dreptului. Fizicianul Richard Feynman afirma că știința înseamnă să crezi în ignoranța experților. Într-adevăr, cunoașterea, inclusiv în drept, nu poate avansa decât în măsura în care conștientizează și identifică limitele propriilor reperelor intelectuale de la un moment dat, realizând că acestea sunt, într-adevăr, doar nişte modele contingente, inevitabil supuse restructurării.

Alina Matei: Cartea este o speranță că încep să se facă pași mici, dar constanți, pe calea conștientizării unei scriituri juridice de calitate și în România, și nu doar pentru mândria și orgoliul autorului. V-ați asumat că vor fi și autori care se vor supăra strașnic?

Raluca Bercea: Eu nu cred că ar trebui să se supere cineva. După cum cu toţii ştim, există autori excelenţi de cărţi juridice în România, mari profesori, care au coagulat şi au consolidat diversele ramuri ale dreptului, instituind standarde disciplinare care vor menţine gândirea juridică la un anumit nivel, indiferent de alunecările, inclusiv stilistice – numeroase, în ultima vreme, admit – ale altor autori. Pe de altă parte, cred că toţi autorii buni, inclusiv în drept, scriu, din când în când, măcar, texte din orgoliu. Mi-e greu să accept – şi aceasta este, cred, una din ideile ilustrate de textele din volumul nostru colectiv – că dreptul este un mediu aseptic şi autorul de drept poate să scrie bine fără să fie condus de orgoliul minim al scriitorului – de ce ai scrie, altfel? – sau de mândria profesională indiscutabilă a profesorului de drept care îşi cunoaşte valoarea. În fine, doar o persoană extrem de naivă sau neexperimentată ar putea ignora deficitul de competenţe de redactare cu care ne confruntăm în facultăţi. Împreună cu Alexandra, am iniţiat şi suntem, în prezent, la al doilea număr al Revistei studenţilor Facultăţii de Drept din Timişoara (a se vedea primul număr al revistei aici), un atelier în care studenții descoperă că trebuie să învețe, între altele, cum se scrie un text.

Alexandra Mercescu: Universitatea îmi pare a fi locul privilegiat al unei libertăți de gândire absolute. Prin urmare, în universitate nu cred că este loc de supărare, ci, eventual, de critică argumentată, ce vehiculează perspective sau premise diferite. În măsura în care volumul Despre juriști va stârni astfel de critici, va fi pentru mine dovada că am putut iniția un dialog util pentru mediul juridic românesc și că am reușit să ne îndepărtăm de afirmarea unor platitudini.

Alina Matei: Lipsește ceva/cineva din această carte?

Raluca Bercea: În primul rând, sunt prezenţi mulţi dintre profesorii, prietenii şi colegii noştri, iar cartea este doar forma, dintre multe altele posibile, pe care au îmbrăcat-o discuţiile noastre – amicale sau mai contondente – de-a lungul anilor, pe acest subiect. Lipsesc, deci, propriile noastre variante anterioare şi nu aş putea insista destul asupra caracterului provizoriu al textelor pe care noi înşine, contributorii la acest volum, le-am scris. Lipsesc, de asemenea, accidental, câţiva prieteni din alte facultăţi ale Hexagonului, care au contribuit constant la secţiunea de Drept comparat şi interdisciplinaritate a Conferinţei bienale a facultăţii noastre, cu care, de asemenea, am întors, în timp, pe toate feţele, identitatea juriştilor. În fine, lipsesc, deşi sunt prezenţi, de fapt, în tot ce scriem, profesori de-ai noştri de la Drept sau de la Litere, din România sau din străinătate, pe care ne-ar fi plăcut nespus să îi recitim în propriul nostru volum.

Alexandra Mercescu: O carte nu este niciodată exhaustivă. Din ea lipsește tot, tot ce nu s-a scris, dar s-ar fi putut scrie. În fond, și vorbind puțin mai filozofic, ceea ce este vizibil, prezent grafic, într-un text e mult mai redus decât contextul, invizibil, care „infuzează” textul. Concret, însă, dacă ar fi să aleg din aceste potențialități rămase neexplorate, aș spune că lipsesc vocile unor autori străini care, prin reflecțiile lor, ar fi putut să dea măsura particularităților juristului român. Comparația joacă un rol primordial aici: sinele se recunoaște mai bine privindu-l pe celălalt. Apoi, tot în virtutea meritelor comparației ca instrument de scrutare a sinelui, ne-ar fi plăcut să putem include mai multe discipline non-juridice care să abordeze din perspectivă proprie dreptul și juriștii. Au fost reprezentate economia, sociologia, literatura și lingvistica. Ar fi fost de dorit să intervină un jurnalist, un politolog, un istoric… Dreptul a fost, așadar, provocat din exterior, dar limitat.

Alina Matei: V-ați gândit să faceți o serie din acest proiect, adică să continue?

Raluca Bercea: Acest proiect se integrează, deja, într-o serie de (auto)reflecţii teoretice asupra disciplinei dreptului. În anul 2016, la editura Universul Juridic, a apărut volumul colectiv intitulat Comparaţia în știinţele sociale. Mizele interdisciplinarităţii, care reunea texte ale unor autori români şi străini, jurişi sau non-jurişti, dar şi contribuţii excelente ale câtorva studenţi ai facultăţii, provocaţi la reflecţii interdisciplinare. În acest an, tema secţiunii de Drept comparat şi interdisciplinaritate a Conferinţei bienale a facultăţii noastre va fi „Valori, idei şi mentalităţi în drept, de la 1918 la 2018”. Sperăm că va fi privită cu interesul necesar pentru generarea unui nou volum colectiv de calitate.

Alexandra Mercescu: Pe de altă parte, ne-am gândit că reflecțiile teoretice reunite în chiar acest volum ar putea fi completate (confirmate?, infirmate?) de o serie de studii empirice apte să releve, printre altele, cine sunt studenții noștri, ce își doresc studenții noștri, ce își doresc practicienii dreptului de la absolvenții noștri, care este relația dintre educația juridică și competențele democratice ale juriștilor ca actori în societate. Astfel de studii au fost făcute în Marea Britanie, spre exemplu, sau în unele țări din fostul spațiu comunist. Or, în România nu există o astfel de cercetare, care ar permite o mai bună analiză a politicilor educaționale în domeniul juridic. În prezent, colaborăm cu o echipă de tineri cercetători a Centre for Legal Education and Social Theory, în vederea reproducerii în România a unui studiu care a fost deja implementat în Polonia și plănuim o serie de ateliere pe tema educației juridice. De altfel, ne încântă faptul că facem parte dintr-o rețea de cercetare internațională, pentru care experiențele juridice din România contează. În măsura în care proiectul se va concretiza, cu siguranță volumul „Despre jurişti își va găsi continuarea în „Despre juriști, la modul empiric”.

Alina Matei: Ce sunt juriștii, pentru dumneavoastră? Și dacă există deosebiri intre cei români și cei străini?

Alexandra Mercescu: Juristul – dar realizează el oare acest lucru? – este un constructor de realități nu doar juridice, ci și morale, economice, politice, sociale. Astfel, spre deosebire de alte categorii profesionale, juristul are șansa de a fi mereu, indiferent de contextul acțiunii sale, și teoretician. Judith Butler (Undoing Gender, 2004) afirma că „teoria nu rămâne apanajul lumii universitare. Ea se întâmplă de fiecare dată când o posibilitate este imaginată, când o introspecție colectivă are loc, când o dezbatere despre valori, priorități, limbaj se naște”. Or, realitatea cotidiană a dreptului implică tocmai astfel de polemici cu privire la valori, priorități, limbaj. Mai mult decât îi place juristului să creadă, el este prin urmare un om al limbii, al imaginației, al distincțiilor, al posibilului, un cititor, apoi un scriitor, iar nu un om de știință, un tehnician imparțial al unor certitudini. În orice caz, mi se pare important să precizez că nu ader la o concepție obiectivizantă a juristului. Astfel, în opinia mea, nu am putea vorbi convingător despre o identitate imuabilă, aceasta este mereu în construcție, fără a fi, pe de altă parte, în întregime opera juristului însuși, căci ea se conturează sub influența semnificativă a contextului social mai larg. Prin urmare, desigur, există o multitudine de diferențe între juristul străin și cel român pentru că cei doi acționează în culturi naționale, lingvistice și, nu în ultimul rând, juridice diferite. Unii teoreticieni ai dreptului susțin că ar exista un ecart de nedepășit între mentalitățile unor juriști proveniți din spații juridice diferite, alții, pe fondul discuțiilor despre globalizare (profeții auto-realizatoare?), vorbesc de comunități juridice transnaționale, sugerând că asemănările sunt suficient de importante pentru ca eventualele diferențe să nu mai conteze. Ambele reflectă, desigur, poziții ideologice pe care le putem împărtăși sau nu. Cert este că diferențele nu trebuie interpretate normativ ca implicând o devalorizare a unora raportat la ceilalți. Juristul român nu este, așadar, nici mai bun nici mai rău decât juristul spaniol, englez, chinez etc. Este pur și simplu altfel, tot așa cum nici scriitorul de expresie germană nu este inerent mai bun decât scriitorul japonez, pur și simplu în virtutea limbii. În drept, ca în limbă sau în alte practici culturale, ideea de superioritate nu-și are sensul.

Raluca Bercea: Eu am remarcat, întotdeauna, eleganţa şi firescul stilului doctrinei franceze. Şi, deşi nici în acest punct nu ar trebui să insistăm asupra ideii de superioritate, o simplă consultare a tezelor de doctorat în drept susţinute în marile facultăţi franceze ne-ar putea oferi materia pentru o comparaţie dintre cele mai interesante…

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Alexandra Mercescu: Le doresc cititorilor J un an nou prosper și multă energie în a mobiliza resursele dreptului eficient, creativ, responsabil.

Raluca Bercea: Eu le doresc un an cu multe cărţi bune.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Raluca Bercea: Noi vă mulţumim că aţi fost unul dintre primii cititori ai cărţii „Despre jurişti”.

Alexandra Mercescu: Cu multă plăcere și interes.


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.