Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Interviuri
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal.
Avocaţii din Baroul Bucureşti şi Baroul Ilfov beneficiază de 40% reducere. UNBR încurajează extinderea la nivelul tuturor barourilor. Executorii Camerei Executorilor Bucureşti beneficiază de 20% reducere.
Alina MATEI

Alina MATEI

Senior Editor JURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Alexandra Șinc: Legea e principalul instrument de lucru pentru un magistrat

11 ianuarie 2018 | Alina MATEI
PROCEDURA CIVILA
Alina Matei

Alina Matei

proc. Alexandra Sinc

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă procuror Alexandra Șinc, pentru că ați acceptat să acordați un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. V-ați gândit când erați studentă că o să vină o vreme când o să predați celor care au decis să devină magistrați?

Alexandra Șinc: Interesul dumneavoastră mă onorează, ca întotdeauna. Față de modul în care ați pus întrebarea trebuie să fac o precizare: „eu nu predau” la INM, în sensul tradițional al termenului, sunt alți colegi care țin cursurile, ceea ce fac eu este activitate de seminar. Și ca să răspund la întrebare, da, într-un fel da, m-am gândit. Eu am fost sudentă în perioada 1991-1995, într-o vreme în care accesul în profesiile juridice se făcea direct, deci nu se punea problema unei activități de felul celei pe care o desfășor astăzi la INM. Am cochetat însă cu ideea de a lucra în învățământul universitar și chiar am colaborat cu una dintre universitățile private din București în perioada 1996-1999, în paralel cu activitatea de procuror. La vremea respectivă lucrurile nu au mers mai departe de atât, din motive care azi nu mai au importanță, dar ideea că mi-ar plăcea să contribui la formarea tinerilor pentru o carieră juridică a rămas.

Alina Matei: Trecutul e foarte important. Așa că va rog să ne spuneți fereastra spre Drept cine v-a deschis-o larg?

Alexandra Șinc: Am mai povestit despre asta, pentru revista INM, Themis. Așa cum am spus și atunci, răspunsul sincer poate părea neserios, dar îmi asum riscul. Am fost un copil atât de pasionat de romanele polițiste încât la vîrsta la care alții se visează cosmonauți sau staruri ale scenei eu voiam să mă fac milițian. Aveam însă trei probleme: nu eram sigură că la Miliție primesc fete, că pot să trec proba de sport și că părinții mi-ar înțelege dorința. Așa că am identificat un personaj aflat de aceeași parte, procurorul. Și cum să lucrez în procuratură presupunea să urmez facultatea de drept, restul a venit de la sine.

Alina Matei: Cum a fost în facultate? Ați chiulit de la unele cursuri?

Alexandra Șinc: Studenția a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea. Am avut colegi foarte buni, mai ales cei de grupă, de care am fost foarte apropiată, cu unii dintre ei am rămas în legătură până azi, câțiva profesori de la care chiar am avut de învățat, majoritatea materiilor le-am studiat cu plăcere. Dar am mai și chiulit, am trecut strada pe roșu, am mers în tramvai fără bilet… Sunt un om normal… Am chiulit însă rar și, de cele mai multe ori, nu m-am dus prea departe de facultate. De exemplu, în anul I eram atât de speriată de examenul la Drept roman încât lipseam de la alte cursuri ca să învăț la această materie. În anul al doilea plecam de la cursuri și mă duceam în sala de sport a facultății, pentru că îmi intrase în cap să slabesc… În rest… mai lipseam de la câte un curs… mai puțin pasionant… ca să beau câte o cafea cu colegii, de cele mai multe ori în bufetul facultății. Dar în imensa majoritate a cazurilor mergeam la cursuri, pentru că la vremea respectivă manualele tipărite erau puține, exista un singur xerox în facultate, la care era o coadă infernală, eu îmi doream note mari… deci chiulul nu era o idee prea fericită.

Alina Matei: Dreptul penal a fost materia preferată?

Alexandra Șinc: Da, mai ales dreptul penal de anul II, partea generală. Încă mai cred și azi că vechiul Cod penal era o lege aproape perfectă, deci lesne de studiat. Pe locul al doilea între preferințe venea teoria actului juridic din Dreptul civil, pe care îl preda, spre norocul meu, regretatul profesor Beleiu.

Alina Matei: Mai țineți minte ce obiect avea primul dosar instrumentat?

Alexandra Șinc: Nu. Dar bănuiesc că a fost vorba de vreun dosar privind o faptă măruntă, unde fie cele sesizate nu se confirmau, fie persoana vătămată își retrăgea plângerea… pentru că astea erau dosarele pe care le primeau stagiarii la începutul activității lor. Cred că primul rechizitoriu pe care l-am făcut era pentru conducere fără permis, dar nici pentru asta nu bag mâna în foc… nu erau chiar cauze memorabile… și era normal, față de lipsa mea de experiență…

Alina Matei: Cum ați descrie perioada în care ați fost la conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București? Cea mai mare realizare/dezamăgire care a fost?

Alexandra Șinc: Gata cu pasele de încălzire… trecem la întrebările complicate, deci… A fost cea mai importantă perioadă din viața mea profesională, cumplit de grea și incredibil de frumoasă. Tot ce am învățat la școală, tot ce am deprins în anii de muncă anteriori are cu adevărat sens prin prisma a ceea ce am făcut la Parchetul Capitalei. Și nu doar ca șef, ci și ca procuror de ședință. Cea mai mare realizare? Convingerea că se pot face multe lucruri bune în meseria noastră, când ai privilegiul de a colabora cu oamenii potriviți. Iar colegii cu care am lucrat la PTB erau, cei mai mulți dintre ei, pricepuți, dedicați, mai mult decât potriviți pentru munca pe care o făceau. Am fost, din acest punct de vedere, un șef privilegiat. Cea mai mare dezamăgire? Faptul că nu am putut să fac în mai mare măsură vizibil efortul și profesionalismul acestor oameni și nici să le recompensez în vreun fel eforturile. Trăim, din păcate, într-o lume în care prea puține fapte bune rămân nepedepsite…

Alina Matei: Ce le spuneți despre profesia de procuror auditorilor de justiție care optează pentru această profesie?

Alexandra Șinc: Încerc să le arăt, cu realism, părțile bune și rele. Să îi opresc să își facă iluzii, ca să nu fie mai târziu dezamăgiți. Și să îi obișnuiesc cu ideea că, cel puțin la început, munca lor va presupune multă rutină și nu va avea nimic spectaculos.

Alina Matei: Într-un interviu recent acordat de Maestrul Ion Cristoiu lui Ion Crivăț, revista Omenia, am aflat de o dezamăgire a Maestrului legată de studenții de la Facultatea de Jurnalism care, întrebați fiind de Maestru cu privire la un subiect interesant, cu puternice aspecte de drept penal și de intruziune în viața privată a unui om, nu s-au călcat pe picioare să își dea cu părerea. La conferințele, dezbaterile organizate de JURIDICE.ro, numeroase zic eu, nu am avut nicio solicitare de participare a auditorilor de justiție. Cum îi vedeți dumneavoastră pe auditori?

Alexandra Șinc: Pe auditori îi văd ca fiind, în cele mai multe cazuri, bine pregătiți teoretic, dar lipsiți de experiență practică. Tocmai asta încercăm să schimbăm în Institut, să le arătăm cum se aplică, foarte practic și concret, ceea ce au învățat teoretic în facultate. Suntem practic o „școală profesională”, lucrăm folosind fotocopiile unor dosare reale, pe care auditorii trebuie să le rezolve ca și cum sunt deja magistrați și le-au fost repartizate. Cât despre povestea cu studenții la jurnalism… nu văd asemănări. Aspectele privind respectarea drepturilor omului și, în particular, a Conveției Europene a Drepturilor Omului fac obiectul unei discipline distincte la INM, iar la materiile fundamentale – penal și civil – facem eforturi să explicăm auditorilor cum să aplice în activitatea practică cele studiate. Cât despre participarea la dezbaterile organizate de JURIDICE.ro, există, pe de o parte, problema programului foarte încărcat al auditorilor, care nu le lasă foarte mult timp pentru activitățile extrașcolare, iar pe de altă parte posibilitatea de a urmări online evenimentele JURIDICE.ro. Așa că să nu judecăm superficial…

Alina Matei: După ani buni de practică și de predat auditorilor de justiție, cum ar trebui să gândească legea un magistrat? Ce este legea pentru un magistrat?

Alexandra Șinc: Legea e principalul instrument de lucru pentru un magistrat, deci e normal să o dorească foarte clară, scrisă în termeni exacți, cu norme corelate, nu contradictorii, cât mai rar modificată. Iar asta cred că este valabil pentru toți magistrații, cu sau fără experiență.

Alina Matei: Care este viitorul dreptului penal în condițiile în care articole ale Codului penal și Codului de procedură penală sunt sub Constituție, nu respectă Constituția? Cât deranjează un magistrat faptul că legile se schimbă atât de des?

Alexandra Șinc: Viitorul? Problema prezentului e rezolvată? Hai să luăm lucrurile pe rând. Mai întâi trebuie spus că marile probleme nu sunt, din februarie 2014 încoace, cele legate de dreptul penal, ci de procedura penală. În penal „s-a inovat” mai puțin, normele sunt mai clare, mai corelate. Codul de procedură penală, pe lângă aspectul pe care nu îl mai detaliez, pentru că a devenit deja un loc comun, că nu e foarte fericit scris (și nu mă refer la soluțiile de principiu, ci la prevederile necorelate, uneori contradictorii, la problemele de limbaj juridic, la inconsecvența în folosirea termenilor, în fine, la astfel de probleme tehnice), a introdus o serie de instituții noi, inexistente în legislația noastră anterioară, unele preluate din sistemul de drept anglo-saxon. Ideea a fost aceea de a accelera procedurile, de a degreva organele judiciare de anumite categorii de cauze. Dar efectul nu a fost, în multe situații, cel scontat. În plus, „transplantul” nu a fost prea bine tolerat de „organism”. Dacă citiți atent deciziile CCR pronunțate începând din 2014, veți vedea că de multe ori ceea ce se sancționează nu este o veritabilă neconstituționalitate, ci mai mult o neconformitate a legii cu concepția juridică românească tradițională. Mai mult decît atât, aplicarea directă a deciziilor CCR, în lipsa cuvenitei intervenții legislative, crează probleme suplimentare, multe dintre acestea vizând situațiile tranzitorii. De aici prezentul „agitat” și viitorul incert pentru cei care lucrează cu instrumentele legii penale. Cred că instabilitatea legislativă face viața grea oricărui magistrat.

Alina Matei: Unde îi place mai mult Alexandrei Șinc: în mijlocul dosarelor sau la catedră?

Alexandra Șinc: Îmi place ceea ce fac azi, după cum mi-a plăcut foarte mult și munca de procuror. De fapt, pot să fiu formator doar datorită experienței anterioare, pentru că tot ceea ce încerc să le transmit auditorilor am învățat lucrând ca procuror aproape 20 de ani. Deci nu pot să judec prin comparație. Fiecare vârstă cu bucuriile ei….

Alina Matei: Roboți care să predea la INM: adevărat sau fals?

Alexandra Șinc: Asta e chiar amuzant!!!! De unde a apărut ideea? Categoric fals. Nu cred că roboții vor putea preda vreodată ceva, indiferent că e vorba de muzică, matematică sau sport. Cu atât mai puțin dreptul. Se spune de multe ori că acolo unde sunt doi jurişti există cel puțin trei păreri. Cum să împaci asta cu robotizarea? Și, dacă ne înlocuiesc roboții, ce se alege de uriașa „cantitate” de orgoliu din sistemul judiciar?

Alina Matei: Viitorul poate îmbunătăți sau degrada justiția? În ce parte să ne uităm?

Alexandra Șinc: Viitorul e o noțiune abstractă. Nu repară și nu strică nimic. Asta e ceva ce facem noi, oamenii. De noi depinde ce se va alege de justiție și nu numai. În ce parte să ne uităm? Poate că nu e rău să ne uităm mai des în ograda noastră și mai rar în curtea vecinului? Eu nu sunt din categoria celor care cred că pot schimba lumea singuri, peste noapte. Cred însă că dacă fiecare dintre noi s-ar preocupa de problemele grave ale universului doar după ce le-a rezolvat pe cele – uneori mărunte – de la locul său de muncă, încet-încet lucrurile s-ar schimba în bine. Dar poate am eu o viziune limitată…

Alina Matei: Care sunt modelele dumneavoastră: de profesori, magistrați, autori de cărți?

Alexandra Șinc: Nu sunt genul care trăiește după modele… Nu mă înțelegeți greșit. Am cunoscut în viața mea oameni deosebiți, de la care am învățat multe. Iar cărțile mi-au fost mereu de ajutor, fie pentru că mi-au oferit o nouă perspectivă asupra lucrurilor, fie pentru că am regăsit între paginile lor idei pe care le intuiam, dar nu reușeam să le formulez, fie măcar pentru că mi-au schimbat în bine starea de spirit…. Am putea purta o discuție întreagă doar pe tema asta. Dar să urmezi un model anume e ca și cum ai urma un plan de viața sau măcar de carieră, cu obiective precise; e nevoie de calități pe care eu nu le am. Cred că am reușit într-o măsură rezonabilă să îmi organizez munca, dar nu m-am străduit niciodată prea tare să fac asta cu viața mea în general. Am luat lucrurile așa cum au venit și probabil am avut și un dram de noroc, pentru că nu mi-a mers rău.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Alexandra Șinc: Să aibă un an 2018 liniștit, fără surprize neplăcute. Să avem parte, noi toți, de multă sănătate și un dram de înțelepciune.

Alina Matei: Vă multumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Alexandra Șinc: Cum spuneam, e întotdeauna o onoare. Și o mare plăcere.


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.