CyberlawDrept civilDrept constituţionalUEBusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporate
ComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
14 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C‑673/16, Relu Adrian Coman și alții / Inspectoratul General pentru Imigrări și alții. Noțiunea de „soț”. Concluziile AG

11.01.2018 | JURIDICE.ro

Potrivit avocatului general Wathelet, noțiunea „soț” cuprinde, din perspectiva libertății de ședere a cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor lor, soții de același sex.

Deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoanele de același sex, ele nu pot împiedica libertatea de ședere a unui cetățean al Uniunii prin refuzul de a acorda soțului său de același sex, resortisant al unei țări terțe, un drept de ședere permanentă pe teritoriul lor.

Domnul Relu Adrian Coman, cetățean român, și domnul Robert Clabourn Hamilton, cetățean american, au locuit împreună timp de patru ani în Statele Unite înainte de a se căsători la Bruxelles în 2010. În luna decembrie 2012, domnul Coman și soțul său au solicitat autorităților române eliberarea documentelor necesare pentru ca domnul Coman să poată lucra și locui cu caracter permanent în România împreună cu soțul său. Această cerere se întemeia pe directiva privind exercitarea liberei circulații[1], care permite soțului unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat această libertate să se alăture soțului său în statul membru în care acesta din urmă locuiește.

Autoritățile române au refuzat însă să îi acorde domnului Hamilton acest drept de ședere printre altele pentru motivul că el nu putea fi calificat în România drept „soț” al unui cetățean al Uniunii, întrucât acest stat membru nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex.

Domnul Coman și domnul Hamilton au introdus în aceste condiții o acțiune în fața instanțelor române pentru a contesta decizia autorităților române. Fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în cadrul acestui litigiu, Curtea Constituțională (România) întreabă Curtea de Justiție dacă domnului Hamilton, în calitate de soț al unui cetățean al Uniunii care și-a exercitat libertatea de circulație, trebuie să i se acorde un drept de ședere permanentă în România.

În concluziile sale, avocatul general Melchior Wathelet precizează mai întâi că problema juridică aflată în centrul litigiului nu este cea a legalizării căsătoriei între persoane de același sex, ci cea a liberei circulații a cetățenilor Uniunii. Or, deși statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoanele de același sex în ordinea lor juridică internă, ele trebuie să respecte obligațiile care le revin în temeiul libertății de circulație a cetățenilor Uniunii.

În continuare, avocatul general constată că directiva nu cuprinde nicio trimitere la dreptul statelor membre pentru a stabili calitatea de „soț”, astfel încât această noțiune trebuie să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă. În această privință, avocatul general subliniază că noțiunea „soț” în sensul directivei este legată de un raport întemeiat pe căsătorie fiind însă totodată neutră din punctul de vedere al sexului persoanelor în cauză și nedepinzând de locul în care a fost contractată această căsătorie. În acest context, avocatul general consideră că, în lumina evoluției generale a societăților statelor membre ale Uniunii în cursul ultimului deceniu în materie de autorizare a căsătoriei între persoane de același sex[2], jurisprudența Curții[3] potrivit căreia „termenul «căsătorie», conform definiției admise în mod obișnuit de statele membre, desemnează o uniune între două persoane de sex diferit” nu mai poate fi reținută.

Avocatul general arată de asemenea că noțiunea „soț” este în mod necesar legată de viața de familie care este protejată în mod identic de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO)[4]. În această privință, avocatul general amintește că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că cuplurile homosexuale, pe de o parte, pot avea o viață de familie[5] și, pe de altă parte, trebuie să aibă posibilitatea de a obține o recunoaștere legală și protecția juridică a cuplului lor[6]. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai considerat că, în domeniul reîntregirii familiei, obiectivul care constă în protecția familiei tradiționale nu poate justifica o discriminare pe motive de orientare sexuală.

În aceste condiții, avocatul general este de părere că noțiunea „soț” în sensul directivei cuprinde și soții de același sex. În consecință, o astfel de persoană poate de asemenea să locuiască în mod permanent pe teritoriul statului membru în care soțul său s-a stabilit în calitate de cetățean al Uniunii după ce și-a exercitat libertatea de circulație. Această concluzie este de asemenea valabilă[7] pentru statul de origine al acestui cetățean, atunci când se întoarce în acest stat după o ședere permanentă într-un alt stat membru în care a început sau a consolidat o viață de familie, cum a făcut domnul Coman împreună cu domnul Hamilton în speță.


[1] Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, rectificări în JO 2004, L 229,p. 35, și în JO 2005, L 197, p. 34, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56).
[2] Căsătoria între persoanele de același sex este în prezent autorizată în 13 state membre ale Uniuni . În temeiul Hotărârii Curții Constituționale Austriece din 4 decembrie 2017 (G 258-259/2017-9), ea va fi de asemenea autorizată în Austria cel târziu la 1 ianuarie 2019.
[3] A se vedea Hotărârea Curții din 31 mai 2001, D și Suedia/Consiliul (C-122/99 P și C-125/99 P).
[4] Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.
[5] A se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 iunie 2010, Schalk și Kopf împotriva Austriei, punctul 94.
[6] A se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 iulie 2015, Oliari și alții împotriva Italiei, punctul 185. 7 În temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE.


:: Comunicatul CJUE
:: Cauza


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “CJUE. C‑673/16, Relu Adrian Coman și alții / Inspectoratul General pentru Imigrări și alții. Noțiunea de „soț”. Concluziile AG”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Hm, eu nici nu știu de ce au mai întrebat… Era și este foarte clar ce va zice Curtea.
    Nu cred că, de la nivelul Curții noastre Constituționale, nu s-ar cunoaște/intui deznodământul juridic.
    Concluzia e doar una: oricât am tot da-o înainte cu ”familia tradițională” (eu nu,nu am nicio problemă ca niște oameni care doresc să se căsătorească, să o poată face, sexul părându-mi-se mai puțin important în ecuația/cuplarea asta, căci, altminteri, ar trebui să interzicem și căsătoriile în care, biologic vorbind, nu se mai poate procrea_spre exemplu, să le interzicem persoanelor ajunse la vârsta senectuții să se căsătorească – chiar dacă opoziția sexelor ar permite, strict teoretic și iluzoriu, acest deznodământ ”tradițional”), cu referendum sau fără, se va rezolva elegant și finuț: se vor duce oamenii să se căsătorească în afara României, iar România, ca stat membru al UE, va trebui să recunoască dreptul de ședere al soțului, dincolo de obsesia… tradițională privind sexul soților.

    • Bună ziua doamna judecător,

      Cauza este judecată de Marea Cameră.
      În plus, din concluziile AG disponibile pe pagina CURIA nu rezultă că ar fi fost foarte clar.
      De asemenea, dacă ar fi fost foarte clar, nu am mai fi avut nici concluzii AG.

      În continuare eu nu știu cu siguranță ce va zice Curtea.

      În ceea ce privește scenariul cu mersul peste graniță, căsătorit, întors și astfel obligat România să recunoască, subliniez că există jurisprudență CJUE ref la abuzul de drept UE. Deci e posibil ca o astfel de practică – precum e descrisă de dvs – să fie considerată un abuz de drept UE.

  2. Alina BADEA spune:

    Daca un stat membru nu recunoaste casatoria intre persoane de acelasi sex, iar unul dintre „soti” nu este cetatean al Uniunii, cum se poate vorbi de incalcarea, in cazul acestei persoane („sotul” nonUE), a libertatii de circulatie?

    • Problema in speta e pusa din perspectiva sotului – cetatean UE. Nu ne intereseaza cetatenia celuilalt sot.

      • Alina BADEA spune:

        Eu inteleg ca se refuza stabilirea persoanei care nu este cetatean al unui stat membru. Intrucat Romania nu recunoaste casatoria dintre persoane de acelasi sex si, prin urmare, nici efectele acesteia, nu vorbim de sot in sensul legii nationale in privinta niciunuia dintr ei. Intrebarea este daca notiunea de „sot” urmeaza sa primeasca o interpretare uniforma, ceea ce mi se pare o introducere pe usa din dos a recunoasterii (cel putin) unor efecte ale casatoriei intre persoane de acelasi sex.

        • Se referă într-adevăr precum înțelegeți dvs, dar e vorba că este afectat dreptul cetățeanului UE. Toate reglementările astea ref la soțul cetățeanului UE sunt pentru a nu se afecta libera circulație a cetățeanului UE.

          Redau din nota de subsol 7 a Concluziilor AG:

          Încă din anul 1992, Curtea a statuat că dreptul de circulație și dreptul de stabilire recunoscute resortisantului Uniunii prin tratate „nu [și‑ar putea] produce efectele depline în cazul în care acest resortisant [ar putea] fi deturnat de la exercitarea acestora prin obstacole, în țara sa de origine, în calea intrării și a șederii soțului său. Acesta este motivul pentru care soțul unui resortisant [al Uniunii] care a făcut uz de drepturile respective trebuie, atunci când acesta din urmă revine în țara sa de origine, să dispună de cel puțin aceleași drepturi de intrare și de ședere ca și cele pe care i le‑ar recunoaște dreptul [Uniunii] în cazul în care soțul sau soția sa ar alege să intre și să locuiască în alt stat membru” (Hotărârea din 7 iulie 1992, Singh, C‑370/90, EU:C:1992:296, punctul 23). Pentru o aplicare a acestei jurisprudențe, a se vedea de asemenea Hotărârea din 11 iulie 2002, Carpenter (C‑60/00, EU:C:2002:434, punctele 38 și 39).

          • El e deja soțul cetățeanului UE. În Belgia. Și ideea e că daca nu se recunoaște fi soțul cetățeanului UE și în România se afectează libera circulație a cetățeanului UE deoarece e foarte improbabil ca acel cetățean UE să mai poate să se stabilească în România cu soțul care îi e soț în Belgia dar deloc soț în România.

            • Alina BADEA spune:

              Am inteles de la inceput speta. Nu vorbim despre Belgia, ci despre Romania, din perspectiva careia cetateanul roman doreste sa se stabileasca pe teritoriul Romaniei cu un prieten (deoarece Romania nu il percepe pe cetateanul nonUE drept sot).

              • Eu vă spuneam că nu contează – până la urmă – cetățenia soțului cetățeanului UE. Și am arătat de ce consider eu acest lucru.
                De asemenea, am dorit să arăt că avem deja un cetățean UE care are un soț, cetățean UE care vrea să revină în statul său de origine.

                Pentru mine e o problemă ce privește, până la urmă, pe cetățeanul UE. Că e vorba de reglementări adoptate pentru soțul – non cetățean UE, asta e secundar (pentru mine, evident).

              • Alina BADEA spune:

                Consider ca are aparenta unui abuz de drept cat timp unul este cetatean roman, celalalt cetatean US, dar s-au casatorit in Belgia profintand de o lege permisiva si vor sa faca un stat membru UE care nu recunoaste efectele actului lor sa il recunoasca. In plus, problema care se pune este daca notiunea UE de „sot” include sotul de acelasi sex, acest aspect cred ca va fi/ar trebui transat. Pentru ca respectivul nu este sot decat in intelesul legii belgiene, iar nu al dreptului UE sau roman.

              • Alina BADEA spune:

                Libertatile nu sunt absolute. Daca aceste persoane nu erau casatorite in Belgia, deci nu aveau pretentia de a fi recunoscuti drept soti (sa zicem ca erau doar concubini sau prieteni)), cetateanul UE nu putea face uz de libertatea sa de stabilire pentru a i se permite cetateanului nonUE stabilirea in Romania. Deci ceea ce se pune, de fapt, in discutie este recunoasterea efectelor acelei casatorii si doar in consecinta incalcarea libertaii de stabilire. Nu poti sa constati o incalcare a acestei libertati fara sa pui in discutie efecetel la nivel UE ale unei casatorii intre persoane de acelasi sex intr-un stat care o permite. Aici mi se pare ca intervine abuzul de drept, cu atat mai mult cu cat, aparent, cei doi nu aveau legaturi vitale cu Belgia.

              • Din punctul meu de vedere această speță nu are aparența unui abuz de drept precum a fost definit în jurisprudența CJUE.

                Este un caz foarte okey – părerea mea. Sunt mândră că CCR a realizat prima trimitere preliminară cu o astfel de speță.

  3. Amelia FARMATHY spune:

    Eu zic să așteptăm.
    Cu siguranță, nu mai e mult.
    Ce va zice Curtea, va zice.
    Mărturisesc că, probabil un defect profesional, nu mă uit la Curte (în general) ca la soare.
    Mai degrabă urmăresc umbrele.

    • Nu cunosc pe nimeni care să se uite la Curte ca la soare.
      Dar din moment ce o cauză ajunge pe rolul Marii Camere cu concluzii AG e imposibil să se afirme că nici măcar nu trebuia realizată o trimitere preliminară deoarece lucrurile ar fi fost clare.
      Pentru lucruri clare avem complet de 3 judecători, fără concluzii AG.
      Mai poate Guvernul câteodată să ceară Marea Cameră – dar și atunci, când lucrurile sunt cât de cât clare, avem Mare Cameră fără Concluzii AG. Nu este cazul pentru această speță.
      Iar din lecturarea Concluziilor AG rezultă iar că lucrurile nu erau deloc clare nici pentru AG.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.