CJUE. C-483/16, Sziber. Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Concluziile AG
16 ianuarie 2018 | JURIDICE.ro
Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Contracte de credit încheiate într‑o monedă străină – Reglementare națională care adaugă cerințe procedurale în cazul invocării caracterului abuziv al clauzelor din contractele încheiate cu consumatorii
La data de 7 mai 2008, domnul Zsolt Sziber și doamna Mónika Szeder, în calitate de debitori, au încheiat cu ERSTE Bank Hungary Zrt. (denumită în continuare „ERSTE Bank”) un contract de împrumut exprimat în franci elvețieni, dar care a fost acordat și trebuia rambursat în forinți maghiari, precum și un contract de ipotecă, anexă la contractul de împrumut. Contractul de împrumut prevedea că pentru calcularea ratelor de rambursare a împrumutului era aplicabil cursul de schimb la vânzare al băncii, în timp ce suma avansată era convertită în forinți maghiari la cursul de schimb la cumpărare al băncii. De asemenea, contractul prevedea dreptul instituției de credit de a modifica unilateral contractul (prin majorarea dobânzii, a comisioanelor și a costurilor).
Considerând că acest contract este nelegal, domnul Sziber a formulat o acțiune la Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta, Ungaria). În cererea sa, modificată ulterior, domnul Sziber a invocat, în primul rând, că acest contract este nul în totalitate pentru mai multe motive: (i) întrucât nu menționează valoarea ratelor, în special valoarea capitalului și a dobânzilor, astfel încât obligația contractuală este imposibil de executat; (ii) întrucât nu se poate plăti o sumă în valută într‑un cont de împrumut în forinți maghiari; (iii) întrucât cursul de schimb aplicabil conversiei în valută nu este stabilit în mod clar în contract; (iv) întrucât instituția de credit nu a efectuat o evaluare responsabilă a împrumutului în raport cu solvabilitatea debitorului ținând seama între altele de riscul cursului de schimb și (v) întrucât consumatorul nu putea aprecia întinderea riscului pe care îl implică cursul de schimb pe baza unor informații neclare și neinteligibile care i‑au fost furnizate.
În subsidiar, domnul Sziber a solicitat să se constate că numai unele dintre clauzele contractuale erau abuzive și, implicit, nule. În special, acesta a susținut că clauza de la punctul VII.2 din contract era abuzivă în măsura în care consumatorul, căruia i s‑au furnizat informații neclare și neinteligibile, nu putea aprecia pe deplin întinderea riscului pe care îl implică cursul de schimb. Clauza prevăzută la punctul VIII.13 din contract era, în opinia sa, abuzivă deoarece informațiile oficiale furnizate de bancă au devenit parte integrantă din contract, acordând astfel băncii dreptul de a adăuga la contract astfel încât s‑a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților. Potrivit domnului Sziber, clauzele prevăzute la punctele II.1. (calculul ratelor în conformitate cu informațiile oficiale furnizate de bancă), III.2. (rata dobânzii și gradul de variabilitate al acesteia) și III.3. (dreptul de a majora dobânzile) din contract sunt abuzive și, prin urmare, nule.
În această privință, domnul Sziber a susținut că nu a fost în măsură să evalueze întinderea riscului prezentat de rata de schimb. În plus, a susținut că acest caracter abuziv al clauzelor în ceea ce privește (i) calcularea ratelor în conformitate cu informațiile oficiale furnizate de instituția de credit, (ii) rata dobânzii și gradul de variabilitate al acesteia, precum și (iii) dreptul de a majora dobânzile atrage nulitatea acestor clauze.
În cursul procedurii însă, unele dintre legile naționale aplicabile au fost modificate și s‑au introdus norme suplimentare. Într‑adevăr, un număr mare de acțiuni – similare sau echivalente cu cele introduse de domnul Sziber – au fost introduse la instanțele maghiare. La data de 16 iunie 2014, luând în considerare Hotărârea Curții Kásler, Kúria (Curtea Supremă, Ungaria) a statuat că anumite clauze contractuale din contractele de credit pentru consumatori erau abuzive. Cu toate acestea, Kúria (Curtea Supremă) nu a declarat nulitatea acestor contracte, statuând că anumite clauze ar putea fi modificate. În special, aceasta a decis că cursul de cumpărare și cursul de vânzare aplicate ca rate de conversie în contractele de împrumut în monedă străină au trebuit să fie înlocuite de cursul de schimb valutar oficial anunțat de Banca Națională a Ungariei. Sumele plătite anterior în exces de consumator trebuiau rambursate de instituția de credit.
Având în vedere că încheierea contractelor de împrumut într‑o monedă străină constituia o practică obișnuită, legiuitorul maghiar a decis să codifice jurisprudența Kúria (Curții Supreme) și a adoptat norme procedurale specifice pentru a aborda consecințele acestei jurisprudențe. În special, s‑au adoptat legile DH 1, DH 2 și DH 3, prezentate la punctele 6-14 de mai sus (denumite în continuare „reglementarea națională în discuție”).
Având în vedere noul cadru juridic, instanța de trimitere a apreciat că, în prezenta cauză, aplicarea cursului de schimb la vânzare al ERSTE Bank pentru conversia ratelor periodice și dreptul băncii de a modifica unilateral contractul erau lipsite de validitate. În consecință, sumele plătite de domnul Sziber către ERSTE Bank în aplicarea acestor clauze au fost plătite în mod nejustificat și trebuiau să fie rambursate. În plus, dat fiind că domnul Sziber avea cereri suplimentare, instanța de trimitere l‑a invitat să își modifice cererea în conformitate cu dispozițiile articolului 37 din Legea DH 2. Cu toate acestea, domnul Sziber nu a reacționat la această solicitare.
Întrucât domnul Sziber nu și‑a modificat cererea, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta – Capitală) a considerat că se află în imposibilitate de a se pronunța cu privire la celelalte aspecte de fond ale cauzei. În conformitate cu articolul 37 din Legea DH 2, cauza ar fi trebuit să fie închisă. Cu toate acestea, având îndoieli cu privire la interpretarea corectă a unor dispoziții ale dreptului Uniunii și cu privire la compatibilitatea anumitor reglementări naționale cu dispozițiile menționate, această instanță a decis, prin ordonanța din 29 august 2016, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Următoarele dispoziții ale dreptului Uniunii, și anume [articolul 169 TFUE], articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [(denumită în continuare «carta»)] […], articolul 7 alineatele (1) și (2) din [Directiva 93/13] coroborat cu articolul 8 din aceeași directivă, precum și considerentul (47) al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale (și aplicării acesteia) care stabilește condiții suplimentare în detrimentul părții din procedură (reclamant sau pârât) care, în perioada 1 mai 2004-26 iulie 2014, în calitate de consumator, a încheiat un contract de împrumut în care era inclusă o clauză abuzivă ce permitea majorarea unilaterală a dobânzilor, a costurilor sau a comisioanelor ori stipula o diferență între cursul de cumpărare și cel de vânzare, ca urmare a faptului că, în conformitate cu aceste condiții suplimentare, pentru a putea invoca în fața instanțelor drepturile care decurg din nulitatea respectivelor contracte încheiate cu consumatorii și în special pentru ca instanța să poată soluționa pe fond cauza, este obligatorie depunerea unui act procesual civil cu un anumit conținut (în principal, o cerere introductivă, o cerere de modificare a cererii introductive sau o excepție privind nulitatea invocată de pârât – împotriva cererii de obligare a consumatorului – ori o cerere de modificare a acestei excepții, o cerere reconvențională a pârâtului sau o cerere de modificare a acestei cereri reconvenționale), în timp ce cealaltă parte din procedură care nu a încheiat un contract de împrumut în calitate de consumator sau care a încheiat în aceeași perioadă, în calitate de consumator, un alt contract de împrumut decât cel menționat anterior nu trebuie să prezinte un astfel de act cu un anumit conținut?
2) Atât în cazul unui răspuns afirmativ al Curții, cât și în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare preliminară, care este formulată în termeni mai generali decât această a doua întrebare preliminară, dispozițiile dreptului Uniunii menționate în cuprinsul primei întrebări trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării în cazul părții din procedură care a încheiat, în calitate de consumator, un contract de împrumut în sensul primei întrebări preliminare a următoarelor condiții suplimentare obligatorii:
a) în cadrul procedurii judiciare, cererea introductivă, cererea de modificare a cererii introductive sau excepția nulității invocată de pârât – împotriva cererii de obligare a consumatorului – ori cererea de modificare a acestei excepții, cererea reconvențională a pârâtului sau cererea de modificare a acestei cereri reconvenționale pe care trebuie să o depună partea din procedură (reclamant sau pârât) care a încheiat, în calitate de consumator, un contract de împrumut în sensul primei întrebări preliminare este admisibilă – cu alte cuvinte, poate fi examinată pe fond – numai dacă prin actul respectiv, partea din procedură solicită instanței nu doar să constate nulitatea totală sau parțială a contractului de împrumut încheiat cu consumatorii în sensul primei întrebări preliminare, ci și să aplice consecințele juridice ale nulității totale, în condițiile în care cealaltă parte din procedură care nu a încheiat un contract de împrumut în calitate de consumator sau care a încheiat în aceeași perioadă, în calitate de consumator, un alt contract de împrumut decât cel menționat anterior nu trebuie să depună un astfel de act cu un anumit conținut;
b) în cadrul procedurii judiciare, cererea introductivă, cererea de modificare a cererii introductive sau excepția nulității invocată de pârât – împotriva cererii de obligare a consumatorului – ori cererea de modificare a acestei excepții, cererea reconvențională a pârâtului sau cererea de modificare a acestei cereri reconvenționale pe care trebuie să o depună partea din procedură (reclamant sau pârât) care a încheiat, în calitate de consumator, un contract de împrumut în sensul primei întrebări preliminare este admisibilă – cu alte cuvinte, poate fi examinată pe fond – numai dacă prin actul respectiv, pe lângă constatarea judiciară a nulității totale a contractului încheiat cu consumatorii în sensul primei întrebări preliminare, nu se solicită, dintre consecințele juridice ale nulității totale, repunerea pe cale judiciară în situația anterioară încheierii contractului, în condițiile în care cealaltă parte din procedură care nu a încheiat un contract de împrumut în calitate de consumator sau care a încheiat în aceeași perioadă, în calitate de consumator, un alt contract de împrumut decât cel menționat anterior nu trebuie să depună un astfel de act cu un anumit conținut?
c) în cadrul procedurii judiciare, cererea introductivă, cererea de modificare a cererii introductive sau excepția nulității invocată de pârât – împotriva cererii de obligare a consumatorului – ori cererea de modificare a acestei excepții, cererea reconvențională a pârâtului sau cererea de modificare a acestei cereri reconvenționale pe care trebuie să o depună partea din procedură (reclamant sau pârât) care a încheiat, în calitate de consumator, un contract de împrumut în sensul primei întrebări preliminare este admisibilă – cu alte cuvinte, poate fi examinată pe fond – numai dacă în actul respectiv figurează o lichidare a conturilor foarte complexă din punct de vedere matematic (în conformitate cu dispozițiile naționale) în legătură cu perioada cuprinsă între data începerii raportului juridic contractual și data formulării cererii, care trebuie efectuată ținând seama și de normele care reglementează conversia în forinți și care trebuie să includă o detaliere defalcată, verificabilă din punct de vedere aritmetic, în care să se indice ratele exigibile care trebuie plătite în temeiul contractului, ratele plătite de reclamant, ratele exigibile care trebuie plătite și care sunt stabilite fără a lua în considerare clauza nulă, precum și valoarea diferenței dintre acestea, și care trebuie să menționeze, sub forma unei sume totale, valoarea creanței pe care partea din procedură care a încheiat, în calitate de consumator, un contract de împrumut în sensul primei întrebări preliminare, o datorează instituției de credit sau eventuala plată excedentară, în condițiile în care cealaltă parte din procedură care nu a încheiat un contract de împrumut în calitate de consumator sau care a încheiat în aceeași perioadă, în calitate de consumator, un alt contract de împrumut decât cel menționat anterior nu trebuie să depună un astfel de act cu un anumit conținut?
3) Dispozițiile dreptului Uniunii enumerate în cuprinsul primei întrebări preliminare trebuie interpretate în sensul că încălcarea acestora prin impunerea condițiilor suplimentare menționate anterior (în cuprinsul primei și al celei de a doua întrebări preliminare) constituie în același timp o încălcare a articolelor 20, 21 și 47 din [cartă], având în vedere de asemenea (parțial, tot conform primei și celei de a doua întrebări preliminare) că instanțele din statele membre trebuie să aplice dreptul Uniunii în materia protecției consumatorilor inclusiv în ceea ce privește situațiile de fapt care nu au caracter transfrontalier, cu alte cuvinte, în situații pur interne, în conformitate cu Hotărârea din 5 decembrie 2000, Guimont (C‑448/98, EU:C:2000:663, punctul 23), și cu Hotărârea din 10 mai 2012, Duomo Gpa și alții (C‑357/10-C‑359/10, EU:C:2012:283, punctul 28), precum și cu Ordonanța din 3 iulie, Tudoran (C‑92/14, EU:C:2014:2051, punctul 39), sau trebuie să se considere este vorba despre o cauză cu caracter transfrontalier pentru simplul fapt că respectivele contracte de împrumut la care se referă prima întrebare preliminară constituie «contracte de împrumut în valută»?”
Având în vedere faptul că instanța de trimitere a declarat că se află în imposibilitatea de se pronunța din cauza lipsei de reacție a reclamantului, Curtea a întrebat dacă această cauză era încă pendinte în fața acestei instanțe. Prin scrisoarea din 27 octombrie 2016, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta – Capitală) a răspuns afirmativ, explicând că soluția dată în cauză (examinarea fondului cauzei sau respingerea pe motive procedurale) depinde de răspunsurile pe care le va da Curtea la întrebările adresate.
În prezenta cauză au depus observații scrise ERSTE Bank, guvernul maghiar și Comisia. Aceste părți au prezentat de asemenea observații orale în ședința din 24 octombrie 2017.
Avocatul general propune Curții să declare inadmisibilă cererea formulată de Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta – Capitală, Ungaria).
În subsidiar, propune Curții să răspundă la întrebările preliminare după cum urmează:
„– Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii nu se opune unei reglementări naționale care introduce cerințe procedurale precum cele prevăzute la articolul 37 din Legea nr. XL din 2014 pentru acțiunile introduse de consumatorii care au încheiat într‑o anumită perioadă contracte de credit care conțin clauze contractuale abuzive.
– Dispozițiile Directivei 93/13 sunt aplicabile și în situațiile în care nu există un element transfrontalier.”
:: Concluziile
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
