Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
Transmisiunile live, înregistrarile video şi transcripturile conferinţelor şi dezbaterilor JURIDICE.ro sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Avocaţii din Baroul Bucureşti, Baroul Ilfov şi Baroul Dolj beneficiază de 40% reducere. UNBR încurajează extinderea la nivelul tuturor barourilor. Executorii Camerei Executorilor Bucureşti şi membrii UNELM beneficiază de 20% reducere.
Print Friendly, PDF & Email

RIL admis. Suportarea cheltuielilor de spitalizare în cazul persoanei care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia

18 ianuarie 2018 | Andrei PAP
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 17 ianuarie 2018 a fost publicată Decizia nr. 22/2017 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la interpretarea și aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. 

I. Obiectul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la:

„1. interpretarea și aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (fost art. 313 înainte de republicare), respectiv dacă persoana care a suferit o vătămare corporală poate fi obligată la plata către un spital de urgență a cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, în situația în care autorul vătămării:

a) nu a fost identificat (inclusiv atunci când persoana vătămată nu îi dezvăluie identitatea); sau

b) atunci când acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală).

2. în situația în care se consideră că, în baza prevederilor legale indicate, persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi niciodată obligată la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat către spitalul de urgență care i-a acordat asistență medicală, se solicită interpretarea acelorași prevederi legale în sensul de a stabili în ce condiții autorul vătămării poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în situațiile în care acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală)”.

II. Optica jurisprudenţială

A. În ceea ce privește prima problemă de drept, respectiv dacă persoana care a suferit o vătămare corporală poate fi obligată la plata către un spital de urgență a cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, în situația în care autorul vătămării nu a fost identificat (inclusiv atunci când persoana vătămată nu îi dezvăluie identitatea) sau atunci când acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală), orientările jurisprudențiale diferite s-au conturat după cum urmează:

a) Unele instanțe au apreciat că victima agresiunii poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, dacă nu indică autorul agresiunii sau nu face dovada că a fost victima unei agresiuni, invocându-se faptul că victima agresiunii se face vinovată de nepunerea la dispoziția titularului acțiunii a datelor necesare pentru identificarea agresorului, ceea ce ar conduce la un așa-zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.

În argumentarea aceleiași soluții, alte instanțe au reținut fie îmbogățirea fără justă cauză a victimei, fie existența unei răspunderi civile delictuale în sarcina acesteia, pentru fapta constând în ascunderea identității autorului și punerea unității sanitare care a efectuat cheltuieli în situația de a nu-și putea recupera prejudiciul

În cazurile în care a intervenit împăcarea victimei cu agresorul ori aceasta și-a retras plângerea, instanțele au pronunțat soluții în sensul obligării victimei agresiunii, fie singură, fie în solidar cu agresorul, la plata cheltuielilor efectuate de furnizorul de servicii medicale.

b) Alte instanțe au apreciat că, în nicio situație, persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat.

c) Unele instanțe au apreciat că victima agresiunii nu poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, reținând că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în acest tip de acțiuni, față de prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta împotriva persoanelor care au săvârșit agresiunea, nu împotriva victimei, indiferent dacă aceasta este sau nu asigurată.

d) Alte instanțe au apreciat că victima agresiunii nu poate fi obligată la cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată, iar cererea de chemare în judecată formulată împotriva acesteia a fost respinsă pe fond.

În argumentarea acestei soluții, instanțele au reținut că recuperarea cheltuielilor de spitalizare de la victima agresiunii este incompatibilă cu scopul reglementării speciale în materia asigurărilor de sănătate, lipsind de substanță dreptul de asigurare garantat de Legea nr. 95/2006. Recuperarea cheltuielilor de spitalizare nu se poate face de la persoanele asigurate, întrucât scopul asigurării de sănătate este tocmai acela ca aceste cheltuieli să fie suportate de asigurător, în momentul în care se produce cazul asigurat. În cazul persoanelor neasigurate, spitalul acordă serviciile medicale de urgență, iar aceste cheltuieli, care sunt stipulate gratuit în favoarea beneficiarului, nu sunt susceptibile de recuperare de la acesta, gratuitatea fiind o măsură de protecție asumată de stat în virtutea obiectivului major al protejării sănătății populației.

B. În ceea ce privește a doua problemă de drept, autorul sesizării solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție ca, în situația în care se va considera că, în baza prevederilor legale indicate, persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi niciodată obligată la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat către spitalul de urgență care i-a acordat asistență medicală, să se stabilească în ce condiții autorul vătămării poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în situațiile în care acesta nu răspunde penal (când persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea penală ori a intervenit împăcarea părților sau fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală).

a) Unele instanțe au apreciat că persoana care a produs o vătămare corporală altei persoane nu poate fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată în cazul în care a intervenit împăcarea părților, reținându-se că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul penal anterior și ale art. 159 din noul Cod penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

b) Alte instanțe au apreciat că persoana care a produs o vătămare corporală altei persoane va fi obligată la suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, chiar și în cazul în care pârâtului nu i s-a putut stabili vinovăția în materie penală, dat fiind că în cauză a intervenit împăcarea părților, deoarece stingerea acțiunii civile se produce doar cu privire la pretențiile pe care partea vătămată le are față de inculpat, nu și în privința prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale..

III. OpiniaColegiului de conducere al Curții de Apel Constanța

Titularul sesizării nu a formulat un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii.

IV. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Ministerul Public, prin punctul de vedere exprimat, a arătat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată [fost art. 313 alin. (1) din aceeași lege, anterior republicării], persoana care a suferit o vătămare corporală nu poate fi obligată la plata către un spital de urgență a cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situația în care autorul vătămării nu a fost identificat, inclusiv atunci când persoana vătămată nu îi dezvăluie identitatea.

În interpretarea și aplicarea aceluiași articol, autorul vătămării poate fi chemat în judecată pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în situațiile în care nu poate fi atrasă răspunderea sa penală, întrucât persoana vătămată a formulat plângerea prealabilă tardiv, și-a retras plângerea ori a intervenit împăcarea părților, urmând ca, în procesul civil, să se stabilească răspunderea civilă delictuală.

Totodată, s-a concluzionat că persoana care a suferit o vătămare corporală, în interpretarea și aplicarea aceluiași articol, poate fi obligată, singură sau proporțional cu autorul faptei ilicite către spitalul de urgență care i-a acordat asistență medicală, la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat, atunci fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală ori fapta victimei, îndeplinind toate condițiile cazului fortuit, exonerează de răspundere penală și civilă pe autorul faptei. În aceste situații, răspunderea persoanei vătămate ar trebui să fie atrasă doar atunci când raporturile sale de răspundere civilă delictuală se grefează pe un contract de asigurare obligatorie sau facultativă de răspundere civilă, deoarece numai astfel aplicarea legii este în concordanță cu scopul său.

V. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situațiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părților.

În interpretarea și aplicarea acelorași dispoziții legale, autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situația în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părților.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.”

Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.