BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară în legătură cu apariția unei hotărâri CJUE în apel, ignorarea ei ca fiind tardivă, și răspunderea Kobler (printre altele). UPDATE: Concluziile AG

06.05.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

06 mai 2019: Avocatul general propune următoarea soluție (lipsește o variantă în limba română – pentru moment):

– L’article 4, paragraphe 3, TUE et l’article 267 TFUE exigent qu’une juridiction nationale, mettant en œuvre une décision préjudicielle demandée auparavant à la Cour doit pleinement mettre en œuvre les orientations qu’elle contient. Si la mise en œuvre des orientations de la Cour requiert qu’il soit procédé à un certain type d’appréciation ou à une appréciation d’une certaine portée qui n’est normalement pas effectuée par la juridiction de renvoi en question, cette juridiction est tenue, soit d’écarter les règles procédurales nationales limitant sa compétence à cet égard, soit d’annuler et de renvoyer l’affaire au niveau juridictionnel, voire administratif, approprié où une telle appréciation peut être pleinement effectuée ;

– Le principe de la protection juridictionnelle effective n’exige pas d’autoriser un recours en révision en tant que voie de recours extraordinaire afin de mettre en œuvre une décision préjudicielle de la Cour qui n’aurait pas été pleinement prise en compte dans la procédure précédente au fond au cours de laquelle la décision préjudicielle a été rendue. Toutefois, si le droit national devait prévoir une voie de recours reconnaissant la possibilité ou l’obligation de revenir sur des décisions définitives rendues dans des cas similaires au niveau national, l’exigence d’équivalence imposerait qu’une telle possibilité ou obligation soit également étendue aux décisions de la Cour rendues auparavant dans la même affaire ;

– Les règles et principes du droit de l’Union quant à la responsabilité de l’État membre doivent être interprétés en ce sens que :

– une déclaration de responsabilité pour violation du droit de l’Union par une juridiction nationale (de dernière instance) doit être fondée sur les critères posés par le droit de l’Union ;

– le principe de l’autorité de la chose jugée attachée à une décision d’une juridiction statuant en dernier ressort qui a violé le droit de l’Union ne fait pas obstacle à la reconnaissance de la responsabilité de l’État pour cette violation ;

– le droit national ne peut pas exclure la possibilité que certains types de dommages-intérêts soient réclamés s’il était établi que de tels dommages-intérêts sont la conséquence directe d’une violation suffisamment caractérisée du droit de l’Union ;

– une violation du droit de l’Union par une juridiction de dernière instance refusant de procéder à un renvoi préjudiciel en violation de l’article 267, alinéa 3, TFUE sera suffisamment sérieuse si elle a été commise en méconnaissance manifeste de la jurisprudence de la Cour dans le domaine examiné par cette juridiction. (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

23 ianuarie 2018: Judecătorul maghiar se întreabă cu privire la răspunderea instanțelor ultime în grad pentru greșita interpretare și aplicare a dreptului Uniunii în materia achizițiilor publice (C-620/17).

Situația de fapt:
1. apropierea legislațiilor;
2. necesitatea de a afla dacă angajarea răspunderii instanței de ultim grad dintr-un stat membru, care pronunță o hotărâre ce încalcă dreptul Uniunii, poate fi întemeiată exclusiv pe dreptul național sau pe criteriile prevăzute de dreptul național;
3. dacă nu, necesitatea de a afla dacă cele trei criterii stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Köbler pentru a angaja răspunderea „statului”, pot fi interpretate în sensul că îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii statului membru pentru încălcarea dreptului Uniunii de către instanțele sale trebuie apreciată în conformitate cu dreptul național;
4. apoi, necesitatea de a afla dacă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor care încalcă dreptul Uniunii, pronunțate de instanțele de ultim grad dintr-un stat membru, exclude angajarea răspunderii statului membru pentru daune-interese;
5. necesitatea de a afla dacă este necesar – în lumina jurisprudenței CJUE relevante – să se admită acțiunea în revizuire care rezultă din dreptul național cu privire la controlul judiciar al deciziei administrative adoptate în respectiva procedură privind căile de atac în materia atribuirii contractelor de achiziții publice;
6. reglementare națională în temeiul căreia instanțele naționale sesizate cu litigiul principal pot să nu țină seama de un fapt care trebuie examinat în conformitate cu o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene – pronunțată într-o procedură de trimitere preliminară inițiată în cadrul unei proceduri privind căile de atac în materia atribuirii contractelor de achiziții publice –, fapt care nu este avut în vedere nici de instanțele naționale care se pronunță într-o procedură inițiată în temeiul unei acțiuni în revizuire introduse împotriva hotărârii pronunțate în litigiul principal;
7. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii se opune unei astfel de reglementări;
8. apoi, mai avem o reglementare națională sau o aplicare a acesteia, conform căreia, în pofida faptului că o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată într-o procedură de trimitere preliminară înaintea pronunțării hotărârii în procedura de apel, stabilește o interpretare pertinentă a dispozițiilor dreptului Uniunii, instanța sesizată cu apelul o respinge ca tardivă și, ulterior, instanța sesizată cu acțiunea în revizuire consideră că revizuirea este inadmisibilă;
9. necesitatea de a afla și dacă o atare reglementare este conformă cu dreptul Uniunii
10. necesitatea de a afla dacă atunci când acțiunea în revizuire trebuie să se admită în vederea restabilirii constituționalității în temeiul unei decizii noi a Curții Constituționale, aceasta ar trebui să se admită, în conformitate cu principiul echivalenței și cu principiul enunțat în Hotărârea Transportes Urbanos, în cazul în care nu s-a putut ține seama de o hotărâre pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura principală, ca urmare a dispozițiilor dreptului național în materia termenelor procedurale;
11. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii ar impune să se interpreteze faptul că în procedura privind căile de atac în materia atribuirii contractelor de achiziții publice pot fi examinate numai încălcările menționate de reclamant prin intermediul unei trimiteri la dispoziția privind achizițiile publice încălcată – articolul și alineatul concrete –, în timp ce, în orice altă procedură administrativă și civilă, este suficient ca particularul să prezinte faptele și probele pe care se întemeiază, autoritatea sau instanța competentă soluționând acțiunea conform conținutului lor;
12. condiția privind încălcarea suficient de gravă;
13. necesitatea de a afla dacă încălcarea respectivă nu există în cazul în care instanța de ultim grad, nerespectând în mod evident jurisprudența constantă citată în detaliu de Curtea de Justiție a Uniunii Europene – care se întemeiază inclusiv pe diferite avize juridice – respinge cererea unui particular privind formularea unei cereri de decizie preliminară cu privire la necesitatea admiterii acțiunii în revizuire, pentru motivul absurd că reglementarea Uniunii – în prezenta cauză, în special, Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE – nu conține dispoziții în materia revizuirii, în pofida faptului că a fost citată, în acest sens, tot în detaliu, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv Hotărârea Impresa Pizzarotti, prin care s-a constatat exact necesitatea revizuirii în ceea ce privește o procedură de achiziții publice
14. necesitatea de a afla cât de detaliat trebuie să justifice instanța națională faptul că respinge acțiunea în revizuire, contrar interpretării juridice stabilite cu caracter obligatoriu de Curtea de Justiție a Uniunii Europene;
15. avem autorități și instanțele competente care încalcă în mod vădit dreptul Uniunii aplicabil;
16. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii totuși nu s-ar opune ca autoritățile și instanțele care încalcă în mod vădit dreptul Uniunii să respingă fiecare acțiune introdusă de reclamant ca urmare a faptului că a fost împiedicat să participe la o procedură de achiziții publice, acțiuni în vederea cărora trebuie să întocmească, după caz, numeroase documente care implică o investiție considerabilă de timp și de bani sau să participe la audieri, și, deși este cert că, teoretic, există posibilitatea de a atrage răspunderea pentru prejudicii cauzate prin exercitarea funcțiilor jurisdicționale, reglementarea relevantă privează reclamantul de posibilitatea de a solicita instanței o despăgubire pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurilor nelegale;
17. necesitatea de a afla dacă principiile enunțate în Hotărârile Köbler, Traghetti și Saint Giorgio trebuie interpretate în sensul că nu poate fi reparat prejudiciul cauzat ca urmare a faptului că, contrar jurisprudenței constante a Curții, instanța de ultim grad dintr-un stat membru a respins cererea de revizuire introdusă în timp util de un particular, prin care acesta ar fi putut solicita restituirea cheltuielilor de judecată efectuate.

Dispoziții, norme, principii și paragrafe incidente:
1. articolul 4 alineatul (3) TUE;
2. Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia răspunderii unui stat membru pronunțate în cauzele Francovich, Brasserie du pêcheur și Köbler;
3. Hotărârile pronunțate în cauzele Kühne & Heitz, Kapferer și, în special, Impresa Pizzarotti;
4. Directiva 89/665/CEE, modificată între timp prin Directiva 2007/66/CE, și Directiva 92/13/CEE;
5. Directiva 89/665/CEE, în special articolul 1 alineatele (1) și (3) din aceasta;
6. Hotărârilor pronunțate în cauzele Willy Kempter, Pannon GSM și VB Pénzügyi Lízing, precum și Kühne & Heitz și Kapferer și Impresa Pizzarotti;
7. Hotărârea Transportes Urbanos;
8. Principiile protecției jurisdicționale efective și echivalenței, libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor;
9. Hotărârea C-283/81, CILFIT;
10.Hotărârile Köbler, Traghetti și Saint Giorgio.

dr. Mihaela Mazilu-Babel
Stagiar, Consiliul Europei, CEDO, sub îndrumarea doamnei judecător Iulia Motoc

Abonare newsletter

JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Întrebare preliminară în legătură cu apariția unei hotărâri CJUE în apel, ignorarea ei ca fiind tardivă, și răspunderea Kobler (printre altele). UPDATE: Concluziile AG”

  1. Trăiască instanța de trimitere din țara vecină, Ungaria! #unulpentrutoți

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week