Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Drept civil Flux informații Opinii SELECTED

Legea specială a dării în plată lasă în suspensie situația unor contracte de credit

24 ianuarie 2018 | Gheorghe NĂSTASE
Gheorghe Năstase

Gheorghe Năstase

Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite („Legea nr. 77/2016”) reglementează în mod lapidar dreptul anumitor consumatori de a se exonera definitiv de obligațiile asumate în relația cu instituțiile de credit și instituțiile financiare nebancare. În economia celor 11 articole a Legii nr. 77/2016, procedura de transmitere a notificării de dare în plată se bucură de cea mai mare atenție, legiuitorul stabilind destul de clar, cine, când și cum poate transmite o notificare de dare în plată.

Problematica dării în plată a fost tratată de legiuitor, fără a aprofunda implicațiile juridice ale acționării acestui mecanism juridic de către debitori, acest fapt fiind demonstrat de expunerea de motive extrem de succintă (8 paragrafe întinse pe o pagină și jumătate), de procesul legislativ destul de accelerat, aproximativ 12 luni (mai 2015-aprilie 2016, prin raportare la alte acte normative cu implicații juridice de anvergură similară), precum și de clarificările extensive oferite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623/25.10.2016.

O consecință destul de importantă a acționării mecanismului juridic al dării în plată o constituie efectul propriu-zis al actului juridic unilateral al notificării de dare în plată, și anume efectul de suspendare, atât al contractului de credit, cât și al eventualei proceduri de executare silită. La o simplă analiză juridică a textului Legii nr. 77/2016, se poate trage concluzia că legiuitorul a reglementat clar și neechivoc efectul notificării de dare în plată, în sensul că, odată cu recepționarea de către creditor a respectivei notificări, se suspendă orice plată a debitorului datorată în temeiul contractului de credit, suspendare care operează până la momentul încheierii în formă autentică a contractului de dare în plată, când se sting definitiv obligațiile debitorului care îi incumbă conform contractului de credit.

În general, dacă ne reportăm la situația tipică de la care legiuitorul a inițiat procesul legislativ de reglementare a dreptului debitorului de dare în plată (i.e. un debitor de bună-credință care are dificultăți reale în a-și executa parțial sau total obligațiile decurgând dintr-un contract de credit și care riscă să piardă, nu numai proprietatea imobilului oferit în garanție, ci să suporte și executarea silită a altor bunuri mobile sau imobile din patrimoniul său, fiind astfel nevoit să se degreveze de obligațiile asumate prin darea în plată), Legea nr. 77/2016 pare a oferi suficiente detalii pentru a împiedica interpretări neconforme cu scopul acesteia. Totuși, există situații în care debitorul nu se încadrează în ipoteza standard menționată de legiuitor, în sensul că uzitează de dreptul de dare în plată nu în scopul prevăzut de lege, ci pentru a-și suspenda artificial obligațiile care îi incumbă conform contractului de credit. În altă ordine de idei, un debitor, deși îndeplinește formal condițiile prevăzute de lege, nu întâmpină nicio dificultate financiară reală pentru a-și îndeplini obligațiile contractuale, ci, pur și simplu, notifică darea în plată pentru a bloca, atât contractul de credit, cât și o eventuală executare silită. Este adevărat că, din interpretarea art. 3 din Legea nr. 77/2011, rezultă că părțile pot negocia și conveni până la data propusă pentru autentificarea contractului de dare în plată o altă formulă decât darea în plată (cum ar fi, spre exemplu, renegocierea contractului de credit în condițiile retragerii notificării de dare în plată), însă, dacă părțile nu pot sau nu vor să găsească o altă formulă, atunci ambele părți sunt obligate să se prezinte la data convocării menționate în notificarea de dare în plată pentru autentificarea contractului sus-menționat.

Așadar, există în practică situații atipice în care debitorii nu acționează cu bună-credință, ci formulează notificări de dare în plată pe care le comunică creditorului în vederea suspendării efectelor contractului de credit și, după caz, a executărilor silite începute împotriva lor, după care, fie fac solicitări de renegociere a clauzelor contractului de credit total inacceptabile, fie rămân în pasivitate totală, iar, la datele de convocare pentru încheierea contractului de dare în plată în formă autentică, nu se prezintă în fața notarului, fără a oferi vreo justificare în acest sens. Această din urmă abordare a debitorilor nu numai că depășește sfera bunei-credințe, dar se situează în afara scopului recunoscut și reglementat de Legea nr. 77/2016, astfel că, în opinia noastră, trebuie considerată abuz de drept în sensul art. 15 din Codul civil, iar autorul acestui abuz trebuie sancționat pentru comportamentul său neconform.

Codul civil leagă abuzul de drept de noțiunea de bună-credință și reglementează două categorii de abuz de drept, respectiv: (i) exercitarea excesivă și nerezonabilă a unui drept legal recunoscut și (ii) exercitarea unui drept legal recunoscut în vederea prejudicierii unui alt subiect de drept. Din punctul nostru de vedere, în situația atipică sus-menționată, ne putem confrunta cu oricare dintre formele de abuz sus-menționate sau chiar cu ambele împreună în cazul aceleiași spețe. În lipsa oricărei reglementări în Legea nr. 77/2016 a situației atipice sus-menționate, revine judecătorului să stabilească, pe de o parte, dacă este abuz de drept, iar, pe de altă parte, ce măsuri trebuie îndeplinite pentru a sancționa abuzul de drept și efectele acestuia.

Rămânând în sfera situației atipice sus-menționate în care creditorul este de acord cu luarea în plată a imobilului ipotecat ca urmare a unei notificări voluntare a debitorului în acest sens, iar debitorul, din motive exclusiv imputabile, nu se prezintă la notar în vederea autentificării contractului de dare în plată ori refuză ori nu achită costurile acestei operațiuni, în lipsa oricărei reglementări legale care să trateze această situație, se pune întrebarea legitimă ce mijloace juridice are la dispoziție creditorul pentru a ieși din acest blocaj: (i) contractul de credit este suspendat (în cazul în care există și o executare silită în curs, și aceasta este suspendată); (ii) termenul din notificare este depășit; (iii) debitorul nu se prezintă să dea în plată (continuând să utilizeze în mod neîngrădit imobilul ipotecat în favoarea creditorului). Pentru a răspunde la această întrebare, considerăm că, în prealabil, trebuie clarificat regimul juridic al notificării de dare în plată, adică să stabilim ce este notificarea de dare în plată și care sunt efectele acesteia.

În primul rând, notificarea de dare în plată este un act juridic unilateral care produce efecte obligatorii pentru emitentul său. Notificarea de dare în plată este irevocabilă și nu poate fi revocată de către emitentul său, fără ca această operațiune să-i atragă răspunderea juridică.

În alt doilea rând, notificarea de dare în plată este o ofertă de contractare neechivocă adresată creditorului ca, în cazul în care nu este de acord cu revizuirea contractului de credit în condițiile propuse de către debitor, să accepte luarea în plată în schimbul stingerii obligațiilor debitorului care îi incumbă în temeiul contractului de credit. De remarcat este faptul că, atât timp cât, pe lângă condițiile de eligibilitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 77/2016 (a. creditor instituție financiară, b. debitor – consumator, c. credit de maxim 250.000 Euro, d. garanție imobiliară și e. debitorul nu este condamnat penal în legătură cu creditul) este îndeplinită și condiția impreviziunii în condițiile arătate de Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016, creditorul este obligat să accepte luarea în plată, fără nicio altă condiție suplimentară.

În alt treilea rând, notificarea de dare în plată suspendă de drept plata oricărei sume datorate de debitor în temeiul contractului de credit, precum și, dacă este cazul, orice executare silită a garanțiilor debitorului, până la momentul încheierii contractului de dare în plată.

În al patrulea rând, fiind o ofertă de contractare/act juridic unilateral, notificarea de dare în plată devine teoretic caducă, în condițiile art. 1.195 din Codul civil, doar dacă nu ajunge la creditor sau dacă debitorul decedează (sau devine incapabil), iar, în acest al doilea caz, doar dacă împrejurările impun o asemenea soluție. Din punct de vedere practic, opinăm că sunt aproape inexistente cazurile în care notificarea de dare în plată să fie afectată de caducitate.

În al cincilea rând, notificarea de dare în plată devine lipsită de orice efecte juridice, fie la momentul în care debitorul și creditorul convin revizuirea contractului de credit, fie la momentul la care se încheie contractul de dare în plată.

În al șaselea rând, notificarea de dare în plată trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale actelor juridice, respectiv: (i) capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a debitorului; (ii) consimțământul debitorului să fie liber, serios și exprimat în deplină cunoștință de cauză; (iii) obiectul notificării să fie determinat/determinabil și licit; și (iv) cauza (scopul) notificării să existe și să fie licit și moral.

Pornind de la trăsăturile definitorii ale notificării de dare în plată exprimate mai sus, revenim la problematica blocajului determinat de debitorul care i-a transmis creditorului o notificare de dare în plată și care refuză să se prezinte la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de dare în plată. Astfel, înlăturarea blocajului sus-menționat s-ar putea realiza, în opinia noastră, prin utilizarea uneia dintre următoarele 3 acțiuni civile:
(i)  acțiune civilă pentru anularea notificării de dare în plată;
(ii) acțiune civilă pentru emiterea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de dare în plată; și
(iii) acțiune civilă pentru obligarea debitorului la încheierea unui contract de dare în plată.

Referitor la primul tip de acțiune, considerăm că acesta poate fi întemeiat pe faptul neîndeplinirii condițiilor de validitate a notificării de dare în plată în calitatea sa de act juridic unilateral. Dacă consimțământul nu a fost serios, acest viciu atrage nulitatea relativă a notificării de dare în plată, iar, dacă cauza a fost ilicită, în speță, avem de-a face cu o nulitate absolută. În opinia noastră, transmiterea unei notificări de dare în plată fără intenția de a se prezenta la notar pentru încheierea contractului în formă autentică reprezintă o exercitare a dreptului de notificare în afara scopului prevăzut de lege, adică un abuz de drept, săvârșit prin intermediul unui act juridic unilateral cu cauză ilicită, adică lovit de nulitate absolută. În aceeași cheie trebuie interpretată, din punctul nostru de vedere, și disponibilitatea debitorului de a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului de dare în plată în formă autentică, doar dacă creditorul se angajează să plătească toate costurile determinate de această operațiune: (i) cheltuieli de autentificare, (ii) cheltuieli cu asociația de proprietari, (iii) cheltuieli cu taxele și impozitele locale aferente imobilului ipotecat etc.

Referitor la cel de-al doilea tip de acțiune, apreciem că acesta poate fi întemeiat pe faptul trăsăturii obligatorii a ofertei de dare în plată formulată prin notificare. Dacă toate condițiile de validitate ale actului juridic unilateral al notificării de dare în plată sunt îndeplinite, față de specificul notificării de dare în plată (care indică toate datele necesare pentru stabilirea neechivocă a elementelor principale ale contractului de dare în plată), apreciem că devin incidente dispozițiile art. 1.279 din Codul civil, astfel că instanța de judecată poate da o hotărâre care să țină loc de contract.

Referitor la cel de-al treilea tip de acțiune, apreciem că acesta poate fi întemeiat pe faptul că obligațiile asumate de debitor prin actul juridic unilateral al notificării de dare în plată nu pot fi revocate prin simpla voință a autorului, astfel că, la solicitarea creditorului, instanța de judecată îl poate obliga pe debitor să încheie contractul de dare în plată (obligație asumată în mod neechivoc prin notificarea de dare în plată). Dacă debitorul nu se conformează obligației stabilite prin hotărâre judecătorească de încheiere a contractului de dare în plată, atunci creditorul se poate adresa din nou instanței în vederea aplicării unor penalități de întârziere în temeiul art. 906 din Codul de procedură civilă.

Pe lângă cele 3 tipuri de acțiuni civile sus-menționate, nu excludem posibilitatea ca, în anumite situații, să ne aflăm chiar în ipoteza unei fapte cu caracter penal, dacă comportamentul debitorului se dovedește că întrunește, exempli gratia, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1) din Codul penal: „Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”  În altă ordine de idei, considerăm că exercitarea pur formală și neserioasă a dreptului de dare în plată de către debitor (deci fără a se intenționa vreun moment încheierea contractului de dare în plată) se încadrează în ipoteza textului penal sus-citat de prezentare ca adevărată a unei situații false, debitorul dobândind foloase materiale ilicite constând în folosința gratuită a Imobilului ipotecat pe o perioadă virtual nelimitată, în condițiile în care, prin suspendarea automată, fără termen, a contractului de credit și, eventual, a executării silite, creditorul este lipsit de încasarea sumelor la care este îndreptățit conform contractului de credit.

Oricare dintre acțiunile juridice sus-menționate determină întârzieri majore în ceea ce privește deblocarea situațiilor create prin transmiterea abuzivă a unei notificări de dare în plată, consecința fiind că se creează, atât o insecuritate juridică a imobilului ipotecat de debitor și a angajamentului total al debitorului față de creditor, cât și o prejudiciere a drepturilor creditorului care nu mai poate încasa nimic din plățile la care este îndreptățit conform contractului de credit, până la momentul la care instanța de judecată va lua o decizie fie de anulare a notificării, fie de a da curs notificării (prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract sau prin obligarea debitorului să încheie contractul de dare în plată).

În vederea eliminării neajunsurilor sus-menționate, știut fiind că un litigiu de natura celor sus-menționate este soluționat definitiv cel puțin într-o perioadă de 18 luni, apreciem că de lege ferenda se impune completarea expresă a Legii nr. 77/2016 în vederea clarificării efectelor notificării de dare în plată pentru ipoteza în care debitorul nu se prezintă de bună voie la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de dare în plată, refuză sau, deși se prezintă, refuză să suporte costurile cu această operațiune, în toate aceste situații consecința juridică fiind aceeași, contractul de credit rămâne suspendat, iar raportul juridic dintre debitor și creditor rămâne incert. Mai mult, adoptarea unei soluții legislative de clarificare a răspunsului la întrebarea ce se întâmplă în situația în care debitorul nu se prezintă la notar, refuză sau condiționează încheierea contractului de dare în plată ar degreva, pe de o parte, instanțele de judecată cu privire la numeroasele litigii care (intuim că) vor apărea în perioada următoare, iar, pe de altă parte, ar elimina riscul unei jurisprudențe contradictorii sau riscul amânării soluționării pe fond a unor asemenea litigii din motive de lipsă de practică judiciară.

În concluzie, apreciem că implicațiile juridice majore ale nereglementării situației juridice a debitorului care, fără niciun motiv, nu se prezintă de bună voie la notar în vederea încheierii în formă autentică a contractului de dare în plată, refuză sau, deși se prezintă, refuză să suporte costurile cu această operațiune, ar putea fi foarte ușor clarificate pe cale legislativă, exempli gratia, prin statuarea faptului că, în oricare dintre cele 3 situații sus-menționate, după ce termenul celei de-a doua convocări a expirat, notificarea este lipsită de orice efecte juridice, iar contractul este reactivat automat și, după caz, executorul judecătoresc este obligat să reia și să continue procedura de executare silită.

Avocat Gheorghe Năstase

Citeşte mai mult despre , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership