Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

CJUE. C-367/16, Piotrowski. Cooperare polițienească și judiciară în materie penală. Procedura de executare, în Belgia, a unui mandat european de arestare emis in Polonia. Prof. dr. Camelia Toader, membru al completului
23.01.2018 | JURIDICE.ro

Trimitere preliminară – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Mandat european de arestare – Proceduri de predare între statele membre – Motive de neexecutare obligatorie – Articolul 3 punctul 3 – Minori – Cerință privind verificarea vârstei minime pentru a răspunde penal sau apreciere de la caz la caz a condițiilor suplimentare prevăzute de dreptul statului membru de executare pentru a putea urmări penal sau condamna un minor în mod concret

Din completul de judecată a făcut parte prof. univ. dr. Camelia Toader, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Domnul Piotrowski este resortisant polonez, născut la 11 august 1993 la Lapy (Polonia).

La 17 iulie 2014, Sąd Okręgowy w Białymstoku (Tribunalul Regional din Białystok) a emis un mandat european de arestare împotriva domnului Piotrowski, solicitând predarea sa către autoritățile poloneze în vederea executării pedepselor la care a fost condamnat prin două hotărâri pronunțate de această instanță. Prin prima hotărâre, pronunțată la 15 septembrie 2011, persoana în cauză a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de șase luni pentru furtul unei biciclete. Prin a doua hotărâre, pronunțată la 10 septembrie 2012, persoana în cauză a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de doi ani și șase luni pentru că a furnizat informații false cu privire la un atentat grav.

Printr‑o ordonanță din 6 iunie 2016, onderzoekrechter van de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg Brussel (judecătorul de instrucție al Tribunalului de Primă Instanță Neerlandofon din Bruxelles, Belgia) a dispus arestarea preventivă a domnului Piotrowski în vederea predării sale către statul membru emitent, Republica Polonă, în scopul executării hotărârii din 10 septembrie 2012.

În această ordonanță, instanța menționată a considerat în schimb că, în conformitate cu articolul 4 punctul 3 din Legea privind mandatul european de arestare, mandatul emis de Sąd Okręgowy w Białymstoku (Tribunalul Regional din Białystok) nu putea fi executat în ceea ce privește Hotărârea din 15 septembrie 2011, întrucât persoana respectivă avea 17 ani atunci când a săvârșit infracțiunea imputată și că, în speță, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în Belgia pentru urmărirea penală a unei persoane minore cu vârsta de 16 ani împliniți la momentul săvârșirii faptelor.

La 7 iunie 2016, procureur des Konings (procurorul Regelui, Belgia) a formulat apel împotriva acestei ordonanțe, în ceea ce privește respingerea în parte a executării mandatului european de arestare în cauză, la hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia).

În această privință, procureur des Konings (procurorul Regelui) susține că, în temeiul Legii privind protecția tinerilor, deși vârsta răspunderii penale a fost stabilită la 18 ani, un minor cu vârsta de peste 16 ani poate totuși să răspundă penal atunci când a săvârșit infracțiuni rutiere sau dacă jeugdrechtbank (Tribunalul pentru Minori) își declină competența în privința sa în cazurile menționate și potrivit condițiilor prevăzute de această lege. În acest context, în scopul aplicării motivului de refuz prevăzut la articolul 4 punctul 3 din Legea privind mandatul european de arestare, ar fi suficient să se efectueze o apreciere in abstracto a criteriului vârstei de la care minorul în cauză poate să răspundă penal. Prin urmare, nu ar fi necesar să se efectueze o apreciere in concreto a condițiilor suplimentare care trebuie îndeplinite, în conformitate cu dreptul belgian, pentru a iniția eventuale proceduri de urmărire penală împotriva unui astfel de minor.

Ca urmare a acestui apel, dosarul referitor la executarea mandatului european de arestare în discuție a fost disjuns în două părți.

La 21 iunie 2016, analizând partea din acest mandat de arestare referitoare la hotărârea din 10 septembrie 2012, raadkamer van de Nederlandstalige rechtbank van eerste aanleg te Brussel (Camera de consiliu a Tribunalului de Primă Instanță Neerlandofon din Bruxelles, Belgia) a admis predarea domnului Piotrowski către Republica Polonă în scopul executării acestei hotărâri.

În schimb, în cadrul procedurii de apel având ca obiect executarea hotărârii din 15 septembrie 2011, hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles) constată, la fel ca procureur des Konings (procurorul Regelui), că, potrivit dreptului belgian, cu excepția săvârșirii unor infracțiuni rutiere, răspunderea penală a unui minor cu vârsta de peste 16 ani poate fi angajată numai dacă jeugdrechtbank (Tribunalul pentru Minori) își declină competența și trimite cauza Ministerului Public pentru ca urmărirea penală să se realizeze fie în fața unei secții specializate din cadrul acestei instanțe, fie în fața unei curți cu jurați, în funcție de infracțiunea săvârșită.

În temeiul articolului 57bis alineatul 1 din Legea privind protecția tinerilor, jeugdrechtbank (Tribunalul pentru Minori) nu își poate declina însă competența decât în situația în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții, și anume dacă persoana în cauză a făcut deja obiectul uneia sau mai multor măsuri de asistență, de protecție sau de educare, a unei oferte restaurative de mediere și de consiliere sau dacă este vorba despre săvârșirea sau despre tentativa de a săvârși una dintre faptele grave vizate la articolele din Codul penal prevăzute în mod expres. În plus, aceeași dispoziție prevede că motivarea deciziei de declinare a competenței pronunțate de această instanță se referă la personalitatea persoanei interesate și la anturajul său, precum și la gradul de maturitate a persoanei respective. În conformitate cu articolul 57bis alineatul 2 din această lege, instanța menționată nu poate, în principiu, să își decline competența decât după efectuarea unei anchete sociale și a unei analize psiho‑medicale a persoanei menționate.

În acest context legislativ, hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles) arată că jurisprudența Hof van Cassatie (Curtea de Casație, Belgia) nu este univocă în ceea ce privește interpretarea articolului 4 punctul 3 din Legea privind mandatul european de arestare.

Astfel, în ceea ce privește aplicarea motivului de refuz prevăzut în această dispoziție, printr‑o hotărâre din 6 februarie 2013, Camera a doua, Secția francofonă, a Hof van Cassatie (Curtea de Casație) a statuat în esență că, în măsura în care procedura de declinare a competenței nu este aplicabilă în cazul unei persoane urmărite penal de autoritățile unui stat membru, altul decât Regatul Belgiei, predarea unei persoane minore în cadrul executării unui mandat european de arestare necesită o apreciere in concreto a condițiilor necesare pentru urmărirea penală sau pentru condamnarea acestei persoane în Belgia, ca stat membru de executare. În schimb, printr‑o hotărâre din 11 iunie 2013, Hof van Cassatie (Curtea de Casație), în sesiune plenară, a apreciat în esență că principiul recunoașterii reciproce implică faptul că instanța statului membru de executare nu poate condiționa predarea unei persoane minore vizate de un mandat european de arestare de o decizie specifică de declinare a competenței, întrucât această instanță trebuie să efectueze, în scopul unei astfel de predări eventuale, numai o simplă apreciere in abstracto a criteriului privind vârsta răspunderii penale a persoanei minore respective.

Având în vedere această incertitudine jurisprudențială și faptul că motivul de refuz prevăzut la articolul 4 punctul 3 din Legea privind mandatul european de arestare constituie transpunerea motivului de neexecutare obligatorie prevăzut la articolul 3 punctul 3 din Decizia‑cadru 2002/584, hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles) a considerat necesar să solicite Curții precizări cu privire la domeniul de aplicare al acestei dispoziții din dreptul Uniunii, pentru a asigura o interpretare a dreptului belgian în conformitate cu textul și cu obiectivul acesteia.

În aceste condiții, hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 3 punctul 3 din Decizia‑cadru [2002/584] trebuie interpretat în sensul că predarea unei persoane este admisibilă numai atunci când, în temeiul legislației statului membru de executare, se consideră că respectiva persoană este majoră sau, în temeiul acestei dispoziții, se permite ca statele membre de executare să predea și minori care, pe baza dispozițiilor naționale, pot răspunde penal după ce împlinesc o anumită vârstă (și eventual dacă sunt îndeplinite anumite condiții)?

2) În cazul în care articolul 3 punctul 3 din Decizia‑cadru [2002/584] nu interzice predarea minorilor, această dispoziție trebuie interpretată:

a) în sensul că, pentru a se autoriza predarea, este suficient să se îndeplinească criteriul existenței, în dreptul național, a unei posibilități (teoretice) de a pedepsi minorii care au îndeplinit o anumită vârstă (cu alte cuvinte prin examinarea in abstracto pe baza criteriului vârstei de la care se consideră că o persoană poate răspunde penal, fără a lua în considerare eventuale condiții suplimentare) sau

b) în sensul că nici principiul recunoașterii reciproce, prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din Decizia‑cadru [2002/584], nici articolul 3 punctul 3 din această decizie‑cadru nu se opun unei examinări in concreto a cazului individual de către statul membru de executare, în cadrul căreia se poate impune ca, în cazul persoanei căutate în vederea predării, să fie îndeplinite aceleași condiții privind răspunderea penală precum cele care se aplică în cazul cetățenilor statului membru de executare având în vedere vârsta acestora de la data săvârșirii faptelor, infracțiunea de care sunt acuzați și chiar și antecedente din statul membru emitent, care au condus la o măsură de corecție, chiar dacă aceste condiții nu se aplică în statul membru emitent?

3) În cazul în care statul membru de executare poate realiza o examinare in concreto, pentru a evita impunitatea, nu trebuie să se diferențieze între predarea în scopul urmăririi penale și predarea în scopul executării unei pedepse?”

Curtea (Marea Cameră) declară:

1) Articolul 3 punctul 3 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că autoritatea judiciară a statului membru de executare trebuie numai să refuze predarea persoanelor minore care fac obiectul unui mandat european de arestare care, potrivit dreptului statului membru de executare, nu au vârsta necesară pentru a răspunde penal pentru faptele aflate la originea unui mandat emis împotriva acestora.

2) Articolul 3 punctul 3 din Decizia‑cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, trebuie interpretat în sensul că, pentru a decide cu privire la predarea unei persoane minore care face obiectul unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară din statul membru de executare trebuie numai să verifice dacă persoana vizată a împlinit vârsta minimă pentru a răspunde penal, în statul membru de executare, pentru faptele aflate la originea unui astfel de mandat, fără a trebui să țină seama de eventuale cerințe suplimentare referitoare la o evaluare individuală de care dreptul acestui stat membru condiționează în mod concret urmărirea penală sau condamnarea unei persoane minore pentru astfel de fapte.

:: Hotărârea


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.