CCR. Obiecția de neconstituționalitate ref. posibilitatea continuării exercitării funcției publice de către persoanele cercetate penal, admisă
23.01.2018 | JURIDICE.ro
Marți, 23 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a României a fost sesizat, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit unui comunicat.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională:
Cu unanimitate de voturi,
1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că dispozițiile art. I pct. 14, 18 și 22 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt neconstituționale.
Cu majoritate de voturi,
2. A respins obiecția de neconstituționalitate formulată de același autor și a constatat că dispozițiile art. I pct. 27 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport de criticile formulate.
În motivarea soluției pronunțate, Curtea a reținut că:
– dispoziţiile cuprinse în art. I pct. 18 și 22 din legea supusă controlului încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât prin abrogarea măsurii administrative a suspendării raportului de serviciu în cazul trimiterii în judecată, în cadrul unui proces penal, în ceea ce privește persoanele care au calitatea de funcționari publici, în temeiul Legii nr. 188/1999, se creează un privilegiu, contrar prevederilor consacrate de art. 16 din Constituție. Mai mult, posibilitatea lăsată acestor persoane de a continua să exercite prerogativele de funcționari publici, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, în condițiile în care s-ar afecta activitatea și imaginea publică a autorității, contravine principiului statului drept şi principiului supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării legilor, consacrate de art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului;
– dispoziţiile art. I pct. 14 din legea supusă controlului de constituționalitate introduc posibilitatea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici de a delega autorităților sau instituțiilor publice, în condițiile legii, prin ordin al președintelui, competența de a organiza concursuri de recrutare și promovare pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție, a funcțiilor publice de conducere de șef serviciu și șef birou, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora. Or, în condițiile în care ANFP nu are competența proprie în organizarea unor astfel de concursuri, ea nu poate delega o competență pe care nu o deține. Mai mult, întrucât autoritatea sau instituția publică are competența organizării acestor concursuri în temeiul legii, această competență nu îi poate fi delegată printr-un act administrativ al președintelui ANFP. Prin urmare, prezența în același act normativ (același articol) a două soluții legislative contradictorii determină caracterul ambiguu al textului, împrejurare de natură a contraveni principiului legalității consacrat de art.1 alin.(5) din Constituție, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea normei.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.
