Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Problemele care apar în evoluție cu prezumția de nevinovăție
01.02.2018 | Alexandra ȘINC

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra Șinc

Alexandra Șinc

Referitor la problemele pe care le avem noi în evoluție cu prezumția de nevinovăție, cred că aici trebuie să avem în vedere mai multe niveluri. Primul e cel de reglementare și eu cred că aici nu stăm mult mai rău decât alții și nu stăm rău neapărat la nivel de reglementare. Dacă, citind Directiva 343/2016, mie mi-au sărit în ochi două chestiuni care poate că la noi ar putea să fie tratate cu mai multă rigoare și insistență în reglementare. Să se aducă dreptul de a nu se autoincrimina la cunoștință în mod clar, explicit și distinctiv inculpatului, că 83 Cod de procedură penală nu-l prevede ca atare și consecințele absenței sale de la proces, mie acestea mi-au sărit în ochi ca nefiind foarte riguros reglementate. Mie mi se pare că problemele reale încep în eșalonul 2 și  devin foarte grave în eșalonul 3, adică atunci când vorbim fie de aplicare, pentru că nu toată lumea aplică cu bună credință regulile acestea care țin de prezumția de nevinovăție și cum suntem noi înclinați într-o aplicare defectuoasă dar larg mediatizată să schimbăm legea, să modificăm, când de fapt ceea ce de corectat, e de corectat practicile greșite în materie și în fine, cred că cel mai grav și unde e dezastru, e absolut  la nivelul comunicării cu privire la prezumția de nevinovăție, pentru că mie mi se pare foarte puține excepții și acelea sunt tocmai a persoanelor care știu despre ce e vorba în cauză.

Toată lumea comunică absolut haotic. Nu e vorba de cum arată comunicatele de presă, că aveam o întrebare din public, cum ar trebui să arate un comunicat de presă? Comunicatele de presă de regulă arată cum ar trebui să arate șii de ceea ce se scurge ca informație pe lângă comunicatele de presă, că judecătorul află din rechizitoriu care e acuzația care se aduce aceasta e situația fericită, află de la telejurnal și judecătorul și familia celui inculpat de multe și din păcate acestea sunt lucruri care se petrec și care să văd în spațiul public. Apoi, toată pleiadă de băgător de seamă, formatori de opinie care fără să aibe minime cunoștințe juridice, minime idei despre ce s-a petrecut în cauză, îl condamnă pe vinovat înainte să se fi lămurit poate procurorul însuși, în ce măsură persoana cercetată este sau nu de trimis în judecată. Tocmai așa s-a format, din această medietizare și de această presiune și educație făcută în fața televizorului și pe internet, ideea că trebuie să-ți dovedești nevinovăția în procesul penal. Am auzit o spusă de persoane care cel puțin  formal prin prisma funcției au o autoritate morală, că dincolo de funcție și dincolo de autoritate această aparentă este de discutat câtă valoare se regăsește, aceasta e altceva, și câtă educație juridică, dar sintagma: „ Lasă că ajungem și îi va dovedi în fața instanței nevinovăția.” nu e apanajul cu patru clase, este apanajul unor persoane cărora li se alocă în presă spații largi. Și presiunea de a găsi un vinovat, nu azi, nu mâine, alaltăieri dacă se poate înainte de comiterea faptei, este foarte mare și din partea presei și din partea opiniei publice. Nu vreau decât să aduc aminte și doar aduc aminte, pentru că nu e genul de speță pentru care să intrăm în detalii, fiind implicați și minori. Despre povestea larg medietizată mai devreme cu agresorul sexual al unor minori care a rezultat din cercetări că ar fi un polițist. Câtă presiune a fost, pentru că s-a făcut timp de trei zile cercetări nu s-a divulgat opiniei publice că era posibil ca agresorul să fie polițist. Și dacă nu era adevărat, și dacă nu se confirma și timp de trei zile și cineva îl supunea oprobriului public pe un cetățean care ulterior, se dovedea, neavând legătură cu cauza. Mie mi se pare că marea noastră gaură neagră e tocmai aceasta a comunicării. Unde nu doar persoanele venite de pe stradă și care nu au o educație juridică serioasă o fac în mod greșit, ci din păcate persoanele care cel puțin formal sunt autorizate să se ocupe de comunicare.

Proc. Alexandra Șinc, Formator INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Prezumția de nevinovăție, ediția 166, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.