Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Schimbarea stăpânului afacerii
31.01.2018 | Gheorghe PIPEREA

JURIDICE - In Law We Trust
Gheorghe Piperea

Gheorghe Piperea

În interiorul unui grup de societăți există exact această relație din punct de vedere economic și juridic între pe de-o parte entitatea dominantă a grupului care poate sau nu să fie o societate comercială și respectiv societățile din interiorul grupului care între ele sunt afiliate. Dacă ne uităm cu atenție la etimologia cuvântului dominant vom observa că este exact ceea ce înțelegem noi prin stăpân. Dominus este stăpân. Dominus este stăpânul afacerii. În interiorul grupului de societăți se întamplă să existe motivații pentru a efectua operațiuni de extragere a lichidităților și de adunare a lor într-un centru financiar care de regulă este la societatea dominantă, dar nu neaparat, această operațiune se numește în engleza corporatistă: cash pooling, din această piscină mare de lichidități stăpânul afacerii luând exact cât trebuie pentru a reorienta sumele respective acolo unde vrea să dezvolte o afacere în anumite condiții, operațiunile acestea financiare fiind deseori însoțite de operațiuni de împărțire, de împărtășire a serviciilor servicing sharing, operațiuni care fac ca anumite operațiuni ale grupului de societăți să se concentreze, să se țintească, să se țintuiască mai bine zis, în anumite societăți membre ale grupului privându-le pe celelalte de independența reală, comercială de a face și ele acele operațiuni în condiții de reală concurență.

Iar ceea ce este cel mai periculos din foarte multe puncte de vedere pentru că o societate comercială, fie că este sau nu independentă, fie că este sau nu parte a unui grup, are mai mult decât o persoană interesată în supraviețuirea acestuia și mă refer la entitatea dominantă a grupului, la acționarul majoritar, are practic o infinitate de persoane și entități care sunt interesate în existența, în supraviețuirea, în sănătatea financiară a acesteia și mă refer la ceea ce guvernarea corporatistă de grup saxon denumește stakeholders într-o oarecare opoziție cu acționarii care sunt denumiți shareholders. Stakeholders pot să fie de exemplu salariații în principal, sunt salariații, furnizorii de utilități, comunitățile locale, până la urmă și FISC-ul este un stakeholder al unei întreprinderi, mai ales când este vorba despre o întreprindere mare și chiar dacă o să vă surprindă ceea ce vă spun, stakeholders sunt și băncile care au expuneri mai mult sau mai puțin importante asupra întreprinderii respective și în consecință a impune, ceea ce se întamplă uneori destul de frecvent, iar în ultima vreme din motive de optimizare fiscală, a impune unei întreprinderi să aibă pierderi sau a lăsa o întreprindere să aibă pierderi nu înseamna doar să dai eficiență primordială grupului și entității poziției dominante a grupului, ci înseamnă și să antrenezi niște pierderi uneori incomensurabile, uneori irecuperabile tuturor acestor stakeholderi.

Vă vorbesc despre un lucru pe care l-ați perceput desigur, atât la televizor cât și în mass-media mainstream și de asemenea l-ați putut percepe și în revistele sau publicațiile noastre virtuale de specialitate și care a fost denumită probabil din eufemism, din optimizare fiscală. Sunt exemple extrem de diverse, eu am să vă dau doar trei exemple de întreprinderi care „lucrează în pierderi” cu anii de zile. Exemplele pe care vi le dau sunt și cele mai notorii. Sunt în domeniul trade-urilor de cereale cel puțin 5 la cunostința mea care au pierderi de mai mult de 7 ani în România, dar cu toate acestea declară cifre de afaceri care vizează miliardul. De asemenea, sunt entități bancare care din motive mai mult sau mai puțin inocente sau pentru că sunt sau nu sunt obligate de autoritățile de control și supraveghere, contabilizează pierderi și după aceasta pentru a disponibiliza acele provizioane care se constituie uneori la 100%, de fapt deseori 100%, pentru a disponibiliza acești bani și pentru a-și curăța cumva portofoliul și a-și ridica indicii de solvabilitate – ceea ce mie mi se pare un pic de ipocrizie – vând credite neperformante care, practic sunt principalele active ale unei bănci și le vând uneori, acesta este un business enorm la ora actuală și vizează cifra de 7 sau probabil chiar mai mult, de 7 miliarde de euro. Vând aceste creanțe neperformante unor cesionari, unor entități care, cum să-i spun, ca să pot să acopăr toate sensurile acestei afaceri, sunt sau pot sa fie calificați colectori de creanțe.

Prof. dr. Gheorghe Piperea

* Opinie susținută în cadrul conferinței Probleme dificile de drept comercialediția a 3-a, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.