Întrebare preliminară cu privire la noțiunea de „entitate economică” în cazul unui transfer de întreprinderi. UPDATE: Hotărârea CJUE
17 iunie 2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel
17 iunie 2019: Curtea declară:
Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că se aplică transferului unei unități de producție în cazul în care, pe de o parte, cedentul, cesionarul sau aceste persoane împreună acționează în vederea desfășurării de către cesionar a activității economice exercitate de cedent, dar și în vederea dispariției ulterioare a cesionarului însuși, în cadrul unei lichidări, și, pe de altă parte, unitatea în cauză, care nu are capacitatea de a‑și atinge obiectivul economic fără a recurge la factori de producție proveniți de la terți, nu este pe deplin autonomă, cu condiția, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere, pe de o parte, ca principiul general al dreptului Uniunii care impune cedentului și cesionarului să nu încerce să beneficieze în mod fraudulos și abuziv de avantajele de care ar putea beneficia în temeiul Directivei 2001/23 să fie respectat și, pe de altă parte, ca unitatea de producție în cauză să dispună de garanții suficiente care să îi asigure accesul la factorii de producție ai unui terț pentru a nu depinde de alegerile economice efectuate de acesta în mod unilateral.(s.n. – M.M.-B.)
***
11 februarie 2019: Avocatul general propune:
„Articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva dovedirii intenției, la momentul transferului entității economice, de continuare a unei activități economice, această directivă poate fi aplicată într‑o situație în care partea de întreprindere sau de unitate cedată nu își păstrează autonomia din punct de vedere organizațional, cu condiția ca legătura funcțională dintre diferiții factori de producție transferați să fie menținută și ca ea să îi permită cesionarului să îi utilizeze în scopul de a desfășura în mod stabil o activitate economică identică sau similară, împrejurare a cărei verificare revine instanței de trimitere.” (s.n. – M.M.-B.)
:: concluzii AG
***
2 februarie 2018: Judecătorul grec suprem se întreabă cu privire la noțiunea de „entitate economică” în cazul unui transfer de întreprinderi (C-664/17).
Situația de fapt:
1. domeniul Uniunii: apropierea legislațiilor
2. necesitatea judecătorului de a constata existența sau inexistența unui transfer de întreprindere, de unitate sau de parte de întreprindere sau de unitate
3. drept urmare, dorința de a afla dacă prin „entitate economică” trebuie să se înțeleagă:
3.1. o unitate de producție autosuficientă,
3.1.1. care este în măsură să funcționeze pentru atingerea propriului scop economic,
3.1.2. fără a trebui să procure (prin cumpărare, împrumut, locațiune ori în alt mod) nici un factor de producție (materii prime, manoperă, echipamente mecanice, părți din produsul finit, servicii de asistență, resurse economice și altele) de la terți
3.2. sau dacă, dimpotrivă, pentru a completa noțiunea „entitate economică” sunt suficiente:
3.2.1. un obiect de activitate distinct,
3.2.2. posibilitatea concretă ca un astfel de obiect să constituie scopul întreprinderii economice și o organizare eficientă a factorilor de producție (materii prime, mașini și alte echipamente, manoperă și servicii de asistență) pentru atingerea respectivului scop,
3.2.3. fără a fi important aspectul dacă noul operator își procură factorii de producție și din exterior sau că nu și-a îndeplinit în mod precis scopul
4. apoi, necesitatea de a afla dacă existența transferului este sau nu este exclusă în cazul în care cedentul sau cesionarul ori ambii prevăd nu doar continuarea cu succes a activității de către noul operator, ci și viitoarea încetare a acesteia în vederea unei lichidări a întreprinderii.
Dispoziții incidente: articolul 1 din Directiva 98/50/CE (judecătorul trimitere la această directivă, dar ea a fost înlocuită cu Directiva 2001/23/CE)
Articolul 1
(1) (a) Prezenta directivă se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni convenționale sau al unei fuziuni.
(b) Sub rezerva literei (a) și a următoarelor dispoziții ale prezentului articol, se consideră transfer în sensul prezentei directive cel al unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară.
(c) Prezenta directivă se aplică în cazul întreprinderilor publice și private care exercită o activitate economică, indiferent dacă au sau nu scop lucrativ. O reorganizare administrativă a autorităților administrației publice sau transferul unor funcții administrative între autoritățile administrației publice nu reprezintă un transfer în sensul prezentei directive.
(2) Prezenta directivă se aplică dacă și în măsura în care întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau de unitate care urmează să fie transferată se situează în domeniul teritorial de aplicare a tratatului.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
