« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Insuficiența unor garanții procesuale în privința informării despre acuzația penală
12.02.2018 | Irinel SAMOILĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Dumitru-Irinel-SamoilaPotrivit disp. 311 alin. 1 Cod de procedură penală, în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice.

Totodată, potrivit disp. alin. 3 ale aceluiași articol, organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.

Din interpretarea sistematică a textelor, rezultă fără putință de tăgadă că, pe parcursul urmăririi penale, în eventualitatea redimensionării acuzației, legiuitorul a înțeles a acorda dreptul de a fi informat despre aceasta, doar în situația extinderii urmăririi penale, nu și în cea a schimbării încadrării juridice, aceasta deși, potrivit normei cu rang de principiu cuprinsă în disp. art. 10 alin. 3 Cod de procedură penală, acuzatul trebuie informat atât despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, cât și despre încadrarea juridică a acesteia.

Valența de neconstituționalitate a textului intervine așadar în ipoteza în care, norma internă cuprinsă în disp. art. 311 alin. 3 din Codul de procedură penală, ar putea fi interpretată în sensul că ar conferi dreptul la informare despre acuzație doar în ipoteza extinderii urmăririi penale, nu și în ipoteza schimbării încadrării juridice.

Indiferent de resorturile care au generat această schimbare a opticii legislative[1], apreciem că norma precitată prezintă posibile vicii de constituționalitate și convenționalitate, venind în conflict cu disp. art. 24 alin. 1, art. 21 alin. 3 și art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție, cu referire la disp. art. 6 parag. 3) a și b) din CEDO.

Aceasta întrucât, informarea despre schimbarea încadrării juridice în cursul urmăririi penale, este o variațiune a informării despre acuzația în materie penală, la rândul său o garanție a dreptului la apărare și la un proces echitabil, ambele principii de rang constituțional și convențional.

În acest sens, Curtea de la Strasbourg subliniază, în mod deosebit, interdependența dreptului de a fi informat despre acuzație, cu dreptul la timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, în sensul că „… articolul 6 paragraful 3 reprezintă condiții intrinseci garantării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1. În baza paragrafului 3 lit. a) al art. 6 din Convenție, orice persoană acuzată de o faptă penală are dreptul de a fi informată imediat, într-o limbă pe care o întelege, în detaliu, cu privire la natura și cauza acuzației adusă împotriva sa. Articolul 6 paragraful 3 lit. b garantează dreptul acuzatului de a beneficia de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale și prin urmare, implică faptul că activitatea de apărare în fond în numele său poate cuprinde tot ceea ce este necesar pentru a se pregăti. Acuzatul trebuie să aibe oportunitatea de a-și organiza apărarea într-un mod corespunzător și fără restricții fiindu-i asigurată posibilitatea de a-și prezenta în fața instanței toate argumentele pentru a putea influența soluția. Așadar, una din facilitățile unei persoane acuzate penal este aceea de a se putea familiariza cu rezultatul investigației.”[2]

Într-adevăr, în acord cu jurisprudența constituțională anterioară[3], „...aspectele legate de respectarea dreptului la un proces echitabil se examinează în funcţie de ansamblul procesului şi de principiile proprii de organizare a fiecărei proceduri.”, aceasta deși „…nu poate fi înlăturată nici o eventuală analiză izolată a anumitor aspecte importante ale procedurii, chiar dacă aceasta se află într-o fază anterioară finalizării procesului.”[4]

În acest sens, jurisprundența convențională a statuat într-o cauză[5] că, este o expresie a suveranității statale modalitatea în care legislația națională înțelege să transpună standardele convenționale de protecție, acestea din urmă fiind unele minimale. Dacă însă Înalta parte contractantă înțelege să se doteze cu un astfel de sistem superior de protecție, acesta trebuie respectat întocmai, având prioritate în fața celui convențional.

Or, echitabilitatea urmăririi penale poate fi analizată doar în cursul procedurii de cameră preliminară, în conformitate cu disp. art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, iar remediul pus la dispoziție pentru aceasta, constă exclusiv în sancționarea actelor ce au produs inechitatea, conform disp. art. 280-282.

Cu toate acestea, potrivit disp. art. 280 alin. 1 Cod de procedură penală, atrage incidența acestei sancțiuni procedurale, doar nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal. Cum disp. art. 311 alin. 3 prevăd expres că suspectul nu este informat despre schimbarea încadrării juridice dispusă în cursul urmăririi penale, nu există o dispoziție legală care să fie încălcată de către organul judiciar în această situație, încălcare care să poată fi sancționată ulterior cu nulitatea.

Reglementarea actuală, defectuoasă, a informării despre acuzația penală, în situația schimbării încadrării juridice în cursul urmăririi penale, prezintă o majoră fractură de logică juridică, ce poate da naștere unor ipoteze absurde, în sensul că acuzatul poate fi trimis în judecată pentru o cu totul altă faptă decât cea pentru care a fost informat și pentru care și-a pregătit apărarea, fără a putea obține o remediere a acestei vădite inechități.

Spre exemplu, s-a hotărât într-o speță[6] că, neaducerea la cunoștință în cursul urmăririi penale a schimbării încadrării juridice „...nu constituie o încălcare a normelor procesual penale în vigoare, în cazul concret neexistând obligația audierii sau aducerii la cunoștință a noii încadrări.” Ca atare, nu este incidentă tocmai premisa intervenției nulității, fapt pentru care o astfel de conduită din partea acuzării, nu poate fi cenzurată în procedura de cameră preliminară.

Cum jurisprudența convențională face corp comun cu norma convențională interpretată, iar aceasta din urmă are aplicabilitate directă în dreptul intern în virtutea disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, consider că standardul de protecție conferit de disp. art. 6 parag. 3 lit. a) din CEDO este superior celui garantat de disp. art. 311 alin. 3 din Codul de procedură penală și ca atare are întâietate la aplicare.

Ca atare, aplicabilitatea directă a standardului convențional ar fi un prim remediu al inechității arătate.

Un alt remediu, care a și fost uzitat de altfel, constă în declanșarea mecanismului de protecție constând în verificarea constituționalității normei, pe calea sesizării instanței de control constituțional. În urma unei asemenea verificări s-a statuat că „soluția legislativă care exclude obligația informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituțională.”

În argumentarea soluției de admitere pronunțate, „…Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 311 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta, încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum și dispozițiile art. 6 par. 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.”[7]

A statuat astfel Curtea că deși aspectele legate de respectarea dreptului la apărare și a echitabilității procedurii trebuiesc analizate conjugat în funcție de ansamblul procesului și de principiile particulare fiecărei proceduri, totuși „…nu poate fi înlăturată nici o eventual analiză izolată a anumitor aspecte importante ale procedurii, chiar dacă acestea se află într-o fază anterioară finalizării procesului”[8], iar aducerea la cunoștință a schimbării încadrării juridice în cursul urmăririi penale, constituie un asemenea aspect important întrucât ”... oricărui acuzat trebuie să i se aducă la cunoștință cu promptitudine și în detaliu, atât cauza acuzației respectiv faptele materiale pretinse împotriva lui, cât și natura acuzației, adică calificarea legală (încadrarea juridică) a acestor fapte materiale. Curtea de la Strasbourg a considerat că, în materie penală, furnizarea de informații complete și detaliate privind acuzațiile împotriva unui pârât este o condiție esențială pentru a se asigura că procedurile sunt corecte. Amploarea acestor informații variază în funcție de particularitățile fiecărei spețe, sens în care caracterul adecvat al acestora va fi apreciat în funcție de respectarea cerințelor art.6 paragraful 1 și 3 lit.a) din Convenție, potrivit cărora oricare acuzat trebuie să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare în vederea pregătirii apărării.

Așa fiind, acuzatul trebuie informat în mod corespunzător și deplin cu privire la orice schimbări apărute cu prilejul învinuirii, inclusiv schimbările referitoare la cauza acuzației.”[9]

Mai mult, au fost lămurite și anumite orientări jurisprudențiale precum cele precitate, care diferențiau între mai multe tipuri ale schimbării de încadrare juridică și efectele distincte pe care aceste le produceau pentru fiecare caz în parte, statuându-se astfel că „…Faptul că acesta (n.n. acuzatul) a cunoscut inițial care este cauza acuzației nu duce automat la concluzia că a beneficiat de dreptul de a fi informat, deoarece o schimbare de încadrare juridică, chiar a acelorași fapte antisociale, producând consecințe în planul răspunderii penale ori asupra competenței de desfășurare a urmăririi penale evidențiază, în acord și cu principiul legalității procedurilor penale, interesul inculpatului de a fi informat, potrivit art. 83 lit.a1) din Codul de procedură penală, cu privire la fapta pentru care este cercetat și la noua încadrare juridică a acesteia.”[10]

Bineînțeles, dezirabil ar fi cel de-al treilea remediu al inechitații și anume modificarea pe cale legislativă a textului cuprins în art. 311 alin. 3, prin completarea acestuia cu sintagma „…sau schimbarea încadrării juridice”.

Apreciez că o intervenție pe cale legislativă este cu atât mai necesară cu cât, din analiza celor cinci alineate cuprinse în disp. art. 311, rezultă că schimbarea încadrării juridice nu se poate dispune față de inculpat, ci exclusiv față de suspect.

Elocvent în acest sens este alin. 5, care consacră posibilitatea procurorului exclusiv de a extinde acțiunea penală cu privire la aspectele noi descoperite, nu și pe cea a schimbării încadrării juridice după punerea în mișcare a acesteia. Mai mult, nu există vreun alt text care să reglementeze această posibilitate, întrucât inclusiv norma generală, cuprinsă în disp. art. 10 alin. 3, statuează că „… inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre încadrarea juridică a faptei numai cu prilejul punerii în mișcare a acțiunii penale și nu ulterior acestui moment.”[11]

Așadar, un astfel de demers al organelor judiciare ar fi evident nelegal.

Or, este îndeobște cunoscut că, pe măsură ce activitatea de urmărire penală avansează, pot interveni chiar și după momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, aspecte de natură a conduce la o redimensionare a acuzației, fapt ce bineînțeles ar conduce la rândul său, la o nouă informare a acuzatului.

Deși nu cred că aceasta a fost voința reală a legiuitorului[12], apreciez că actuala modalitate de reglementare a instituției este problematică pentru inculpat, întrucât în actuala arhitectură normativă, pentru această categorie de acuzați, în aparență, nu s-ar putea dispune schimbarea încadrării juridice.

Dacă totuși organul de urmărire penală ar apela la un asemenea procedeu, acesta ar urma a fi constatat și sancționat distinct pe tărâmul nulităților, însă lipsa unei prevederi exprese în acest sens, nu poate înlătura obligația organului de urmărire de a informa și inculpatul, despre această redimensionare a acuzației sale, considerentele expuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 90/2017 urmând a fi cu atât mai de actualitate în privința inculpatului.

Un prim remediu pentru o atare ipoteză ar fi cel indicat și anterior, respectiv constatarea și aplicarea directă a standardului convențional ca fiind superior și în consecință, informarea inculpatului despre schimbarea încadrării juridice dispuse față de el, în cursul urmăririi penale.

În concluzie, de lege ferenda, apreciez că textul cuprins în disp. art. 311 alin. 3 ar trebui reconfigurat, cea mai simplă modalitate fiind prin introducerea a două noi sintagme, care ar acoperi neajunsurile actualei reglementări și, în același timp, ar înlătura viciul de neconstituționalitate deja constatat. O asemenea reconfigurare ar presupune ca textul să prevadă că „Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este să îl informeze pe suspect sau inculpat, despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea, sau schimbarea încadrării juridice.”


[1] Deși disp. art. 238 din precedenta reglementare nu prevedeau o procedură de încunoștințarea a suspectului sau inculpatului despre extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice, aceste inconvenient putea fi îndreptat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, potrivit disp. art. 250 și urm. din Codul de procedură penală de la 1968
[2] Cauza Malofeyeva contra Rusiei, din 30 mai 2013, disponibilă aici.
[3] Deciziile 496/2015, M. Of. nr. 708 din 22.09.2015, parag. 30, teza I.
[4] Deciziile 496/2015, M. Of. nr. 708 din 22.09.2015, parag. 30, teza a II-a.
[5] Cauza Mihuță contra Romaniei, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 47 din 21/01/2010.
[6] T.M.B., Secția I-a Penală, Încheierea de ședință din data de 22.01.2016, dosar 40453/3/2015/a1, nepublicată.
[7] Decizia nr. 90 din 28.02.2017, publicată în M.Of. nr. 291 din 25.04.2017, parag. 39.
[8] Idem, parag. 34.
[9] Idem, parag. 31-32.
[10] Idem, parag. 36.
[11] Ibidem.
[12] În opinia mea, opțiunea legiuitorului a fost una lăudabilă și anume ca toate extinderile urmăririi penale precum și schimbările de încadrare juridcă, să opereze anterior punerii în mișcare a acțiunii penale, care în teorie, s-ar fi produs spre finalul anchetei. Cu toate acestea, dată fiind posibilitatea ivirii unor alte incidente procesuale (spre exemplu, măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b), c), d), e), care nu pot fi luate decât față de inculpat), aceast deziderat nu este întodeauna posibil, drept pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale intervine anterior lămuririi tuturor aspectelor care ar putea duce la o redimensionare a acuzației.


 drd. av. Irinel Samoilă

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni/categorii: Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD