achiziţii publice, afaceri transfrontaliere, arbitraj, asigurări, BANKING, concurenţă, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, cyberlaw, data protection, drept civil, drept comercial, drept constituţional, DREPT PENAL, DREPTUL FAMILIEI, dreptul muncii, dreptul sportului, dreptul UE, energie, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, health & pharma, infrastructură, INSOLVENŢĂ, jocuri de noroc, LITIGII, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, PROCEDURĂ CIVILĂ, proprietate intelectuală, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, SOCIETĂŢI, telecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la dreptul la apărare subsecvent modificării învinuirii și acordul de recunoaștere a vinovăției

14 februarie 2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
DREPT PENAL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Judecătorul italian se întreabă cu privire la dreptul la apărare subsecvent modificării învinuirii (C-646/17 Moro).

Situația de fapt:
1. domenii UE de competență:
1.1.Justiție și afaceri interne
1.2. Drepturi fundamentale, Carta drepturilor fundamentale
1.3. Spațiul de libertate, securitate și justiție
1.4. Apropierea legislațiilor
2. dispoziții de procedură penală ale unui stat membru în temeiul cărora dreptul la apărare subsecvent modificării învinuirii este garantat în condiții diferite, din punct de vedere calitativ și cantitativ, după cum modificarea privește:
2.1. aspectele de fapt ale acuzării
2.2. sau încadrarea juridică a acesteia
3. ca atare, inculpatul nu este, mai precis, autorizat decât în primul caz (vezi 2.1.) să solicite procedura alternativă întemeiată pe un sistem de recompensă, și anume procedura de recunoaștere a vinovăției (așa numitul acord de recunoaștere a vinovăției)
4. necesitatea de a afla dacă dreptul Uniunii incident se opune unei astfel de legislații naționale.

Dispoziții invocate a fi incidente:
1. articolul 2 alineatul (1), articolul 3 alineatul (1) litera (c) și articolul 6 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 2012/13/UE

Articolul 2 (extras)
Domeniul de aplicare

(1) Prezenta directivă se aplică din momentul în care o persoană este informată de către autoritățile competente ale unui stat membru cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, până în momentul finalizării procedurilor, prin aceasta înțelegându-se hotărârea definitivă în legătură cu întrebarea dacă persoana suspectată sau acuzată a comis infracțiunea, inclusiv, dacă este cazul, pronunțarea sentinței și soluționarea unei căi de atac.

Articolul 3 (extras)
Dreptul la informare cu privire la drepturi

(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate prompt cu privire la cel puțin următoarele drepturi procedurale, astfel cum se aplică în dreptul intern, pentru a asigura posibilitatea exercitării efective a drepturilor respective:
(c) dreptul de a fi informat cu privire la acuzare, în conformitate cu articolul 6

Articolul 6 (extras)
Dreptul la informare cu privire la acuzare

(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate primesc informații cu privire la fapta penală de a cărei comitere aceasta sunt suspectate sau acuzate. Informațiile respective se furnizează cu promptitudine și cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a dreptului la apărare.
(2) Statele membre se asigură că persoanele suspectate sau acuzate care sunt arestate sau reținute sunt informate cu privire la motivele arestării sau reținerii, inclusiv cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate sau acuzate.
(3) Statele membre se asigură că, cel târziu la prezentarea fondului acuzării în instanță, se oferă informații detaliate cu privire la acuzare, inclusiv natura și încadrarea juridică a infracțiunii, precum și forma de participare a persoanei acuzate.

2. articolul 48 din Carta DFUE (cu explicațiile aferente)

Articolul 48
Prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare

(1) Orice persoană acuzată este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi stabilită în conformitate cu legea.
(2) Oricărei persoane acuzate îi este garantată respectarea dreptului la apărare.

Explicaţie cu privire la articolul 48 – Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare
Domeniul de aplicare a articolului 48 este identic cu cel al articolului 6 alineatele (2) şi (3) din CEDO, având următorul text:
„(2) Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.
(3) Orice acuzat are, în special, dreptul:
(a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi
cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
(b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
(c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a
plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
(d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi
condiţii ca şi martorii acuzării;
(e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.”
În conformitate cu articolul 52 alineatul (3), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.