Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Turcia la CEDO: cauza pendinte Bayram. Obligația pozitivă a statului de a se asigura că – în sistemul său juridic intern – drepturile de proprietate sunt suficient protejate

14.02.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a doua, CEDO

Cererea nr. 33808/11
Kemal BAYRAM împotriva Turciei
depusă la 12 aprilie 2011 și comunicată la 23 ianuarie 2018

1. Obiectul cauzei (precum este redat de CEDO și tradus de noi)

Cererea se referă la termenul de decădere de 10 ani pentru contestarea celor înscrise în cadastru.
Reclamantul a cumpărat un teren cu titluri de proprietate înregistrate în provincia Samsun în 1977.
La o dată necunoscută, a construit o clădire de apartamente pe terenul său și a închiriat-o unei terțe persoane.
Și 1989, o anchetă cadastrală a fost realizat după care, în 1992, au fost înregistrate pe numele Trezoreriei terenurile aparținând reclamantului, cu o adnotare care atesta faptul că reclamantul a deținut o clădire de apartamente cu privire la aceste parcele.
La 14 mai 2009, reclamantul a introdus o acțiune în fața instanței civile Samsun întemeiată pe faptul că parcela de teren a fost înregistrată în mod eronat pe numele Trezoreriei și că el a aflat despre această situație doar  după ce administrația l-a notificat cu privire la ocuparea ilegală a terenului în cauză.
El a solicitat instanței să anuleze actele de titlu emise în favoarea Trezoreriei și să înregistreze terenul din nou pe numele său.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă de către instanța civilă din Samsun, și ulterior confirmată prin decizia Curții de Casație din 23 noiembrie 2010, pentru nerespectarea termenului legal de zece ani de introducere a acțiunii.
Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de faptul că a fost lipsit de dreptul de a se bucura de bunurile sale, și anume de terenurile situate în Samsun, ca urmare a unor decizii arbitrare și eronate ce au fost luate de către autoritățile locale și instanțele naționale.

2. Întrebări comunicate

1. A fost încălcat dreptul reclamantului de a se bucura de bunurile sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?
Lipsirea de proprietate urmărea în cauză un scop legitim? În special, care au fost motivele pentru care a fost înregistrat terenul în cauză pe numele Trezoreriei în urma anchetei cadastrale? Această privare impune reclamantului o sarcină individuală excesivă?

2. Având în vedere obligația pozitivă a statului de a asigura în sistemul său juridic intern că drepturile de proprietate sunt suficient protejate prin lege și că sunt prevăzute căi de atac adecvate prin care victima intervenției poate inclusiv să-și apere drepturile dacă este cazul, (a se vedea cauza Blumberga v. Letonia, nr. 70930/01, § 67, 14 octombrie 2008), i s-a acord reclamantului o posibilitate rezonabilă de a contesta în mod efectiv măsurile care l-au privat de dreptul său de proprietate?
În acest context, reclamantul a fost informat în mod corespunzător despre privarea titlului său de proprietate?
În conformitate cu legislația și practicile naționale, în urma unei anchete cadastrale sunt afișate în vreun loc sau sunt anunțate undeva (în vreun fel) terenurile ale căror înregistrări nu au fost revizuite (revizyon görmemiș kayıtlar)?

3. Ce spune Hotărârea din data de 14 octombrie 2008, Blumberga împotriva Letoniei, cererea nr. 70930/01, CE:ECHR:2008:1014JUD007093001:

67. The Court considers that in the context of Article 1 of Protocol No. 1, when an interference with the right to peaceful enjoyment of possessions is perpetrated by a private individual, a positive obligation arises for the State to ensure in its domestic legal system that property rights are sufficiently protected by law and that adequate remedies are provided whereby the victim of an interference can seek to vindicate his rights, including, where appropriate, by claiming damages in respect of any loss sustained. Furthermore, where the interference is of a criminal nature, this obligation will in addition require that the authorities conduct an effective criminal investigation and, if appropriate, prosecution (see, mutatis mutandis, M.C. v. Bulgaria, no. 39272/98, §§ 151-153, ECHR 2003-XII). In that respect, it is clear that the obligation, like the obligation under Articles 2 and 3 of the Convention to conduct an effective investigation into loss of life or allegations of ill-treatment, is one of means and not one of result; in other words, the obligation on the authorities to investigate and prosecute such acts cannot be absolute, as it is evident that many crimes remain unresolved or unpunished notwithstanding the reasonable efforts of the State authorities. Rather, the obligation incumbent on the State is to ensure that a proper and adequate criminal investigation is carried out and that the authorities involved act in a competent and efficient manner. Moreover, the Court is sensitive to the practical difficulties which the authorities may face in investigating crime and to the need to make operational choices and prioritise the investigation of the most serious crimes. Consequently, the obligation to investigate is less exacting with regard to less serious crimes, such as those involving property, than with regard to more serious ones, such as violent crimes, and in particular those which would fall within the scope of Articles 2 and 3 of the Convention. The Court thus considers that in cases involving less serious crimes the State will only fail to fulfil its positive obligation in that respect where flagrant and serious deficiencies in the criminal investigation or prosecution can be identified (cf. ibid., §§ 167-168).

4. Pentru un posibil mutatis mutandis pentru România, a se vedea: Exceptia de nelegalitate din perspectiva CEDO si a Cartei UE.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan

No announcement available or all announcement expired.