Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALSPovestim cărţi
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

Print Friendly, PDF & Email

Modificările Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor nu înlătură toate inadvertențele discriminatorii

16.02.2018 | Gavril PARASCHIV
Gavril Paraschiv

Gavril Paraschiv

Recentele modificări adoptate de Parlamentul României, privind conținutul Legii nr. 303/2004, înlătură numeroase inadvertențe care generau inechități, în special cu privire la activitățile care se iau în calcul la stabilirea vechimii necesare pentru acordarea pensiei de serviciu, cât și a cuantumului acesteia.

Art. 81 alin. (1) și alin. (3) (substituindu-se art. 82 din vechea reglementare) înlătură unele discriminări și arată că se ia în calcul „vechimea în magistratură”, adică perioadele lucrate în funcțiile arătate la art. 85 (care înlocuiește art. 86 din vechea reglementare), în care se arată toate activitățile care intră în această categorie, fiind asimilate vechimii în magistratură.

În afara oricărei logici, prin art. 81, alin. (4) se reglementează, în continuare, că pentru acordarea pensiei de serviciu, cei care ies la pensie din alte funcții decât cele de judecător sau procuror, trebuie să aibă vechime de 25 ani (respectiv 20, cu penalizare) numai în aceste două funcții (neluându-se în calcul și perioadele lucrate în funcțiile asimilate prevăzute în art. 85).

Aceste reglementări generează o enormă discriminare, întrucât cei care au o vechime mai mică (chiar câteva luni) în funcțiile de judecător sau procuror pot primi pensie de serviciu, dacă se pensionează din aceste funcții. Cei care, însă, au lucrat 19 ani în aceste funcții, nu beneficiază de pensie de serviciu, numai pentru faptul că au ieșit la pensie din alte funcții.

Printre imperativele care au stat la baza instituirii pensiei de serviciu se află: riscurile profesiei, suprasolicitarea neuro-psihică, stresul și altele, care sunt cu atât mai pregnante cu cât durata exercitării acestor funcții este mai mare.

De aceea, nu are vreo justificare folosirea a două unități de măsură:

– cei care au început activitatea de judecător sau procuror în tinerețe (chiar la 24, 25 de ani, înainte fiind repartizați în acestea pentru rezultatele bune obținute la învățătură) nu primesc pensie de serviciu dacă nu au lucrat cel puțin 25 (20) ani, numai în aceste funcții (culpa lor fiind că, uneori, uzându-se din cauza volumului mare al activităților specifice, nu au reușit să reziste – din cauza degradării sănătății – până îndeplineau condițiile de pensionare);

– cei care, devenind judecător sau procuror spre sfârșitul carierei, vor primi pensie de serviciu, chiar dacă se vor pensiona după una sau mai multe luni – timp în care unii poate nici nu s-au dumirit despre ce este vorba în aceste profesii. Și dacă s-ar institui condiții de vârstă necesare intrării în magistratură, acestea pot deveni ineficiente pentru cei care au – prin prestarea anterioară a altor funcții asimilate cf. art. 85 – „vechimea în magistratură” necesară pensionării; posibilitatea folosirii acestei „portițe” de pensionare imediată, poate genera diferite „încercări” pentru intrarea în magistratură, numai pentru obținerea pensiei de serviciu (chiar și prin inițiative legislative, cum a fost ideea scutirii de examen a celor care au 18 ani vechime ca avocat).

Este corect să se acorde pensie de serviciu pentru câteva luni prestate ca judecător sau procuror înainte de pensionare, iar celor care au realizat aceste funcții 19 ani anterior să nu li se acorde, doar pentru faptul că se pensionează din alte funcții?

Dacă 24 ani (în funcții asimilate) + un an ca judecător sau procuror înainte de pensionare = 25 ani vechime în magistratură (cu drept de pensie de serviciu), invers, 19 ani ca judecător sau procuror + 6 ani în una din funcțiile asimilate, nu fac tot 25 de ani vechime în magistratură, dând dreptul la aceeași pensie de serviciu?

Cei care au muncit în tinerețe mai mulți ani (dar nu 25 sau minim 20) ca judecător sau procuror nu au fost supuși riscurilor profesionale, stresului, eforturilor deosebite etc. și nu merită pensie de serviciu, ca cei care au lucrat, spre sfârșitul carierei, mai puțini ani în aceste funcții?

Singurul criteriu logic pentru acordarea pensiei de serviciu nu poate fi decât prestarea unei anumite durate în funcțiile de judecător sau procuror (completată cu perioadele lucrate în funcțiile asimilate prin art. 85, indiferent la ce vârstă au fost realizate funcțiile de judecător sau procuror și din ce activitate au ieșit la pensie.

Discriminarea care rezultă din folosirea dublei măsuri în stabilirea diferențiată a vechimii necesare numai în funcțiile de judecător sau procuror pentru cei care se pensionează din aceste funcții ori din altele.

Această eroare discriminatorie nu s-ar fi produs dacă se observa că în toate celelalte acte normative care reglementează situații similare, se instituie drept condiție pentru acordarea pensiei de serviciu numai prestarea unui număr minim de ani în funcția care face obiectul reglementării, indiferent de vârsta la care funcția respectivă a fost realizată. Astfel, spre exemplu, conform Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului parlamentar condiția necesară pentru acordarea pensiei de serviciu este ca persoana în cauză să fi avut un stagiu de cel puțin 14 ani (4 ani, cu penalizare), în structurile Parlamentului (art. 731); la art. 11 din aceeași lege se arată expres că pensia de serviciu se acordă chiar dacă la data pensionării, persoana în cauză ocupă o altă funcție decât cea de funcționar public parlamentar.

De altfel, aceeași logică este folosită și în cazul parlamentarilor care primesc indemnizația raportat la anii (numărul de mandate) cât au îndeplinit această demnitate, indiferent de vârsta avută sau dacă ies la pensie din altă muncă.

Criteriul „duratei” este corect, are logică, astfel că în conținutul art. 81, alin. (4) din Legea nr. 303/2004 se impune a se folosi aceeași sintagmă de „vechime în magistratură” ca la alin. (1) și (3), înlăturându-se astfel o discriminare evidentă.

Altfel, s-ar încălca principiile constituționale privind egalitatea în drepturi, cât și principiul nediscriminării, contrar art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

De altfel, prin deciziile Curții Constituționale a României nr. 107/1995 și nr. 27/1996 se interzice discriminarea între bărbați și femei în ce privește acordarea pensiei, invocându-se principiul egalității în drepturi, rezultând că orice discriminare în acordarea pensiilor, pentru aceeași muncă, nu poate fi acceptată.

Legiuitorul ar putea să stabilească, totuși, condiția unei durate minime de exercitare a funcției de judecător sau procuror pentru acordarea pensiei de serviciu, egală pentru toți, indiferent de activitatea exercitată la data pensionării.

Conf. univ. dr. Gavril Paraschiv


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan