Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contravenţii
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

România pendinte la CEDO: Protest pe trotuarul de lângă curtea Parlamentului României, interpretare (posibil) excesiv de restrictivă de către instanța ultimă în grad, confirmare amendă și articolul 10 din Convenție
19.02.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL


Valeria Bălănel

Valeria Bălănel

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a patra, CEDO
Cererea nr. 77684/16
Alexandru Dragoș SAVU împotriva României
introdusă la 6 decembrie 2016 și comunicată la 20 ianuarie 2018

1. Obiectul cauzei (precum este redat de CEDO și tradus de noi)

La 19 noiembrie 2013, reclamantul a primit prin poștă o amendă administrativă în legătură cu faptul că la data de 7 noiembrie 2013 a fost implicat la București într-o demonstrație publică neautorizată pe trotuarul de lângă curtea Parlamentului României.

La 22 iunie 2015, Tribunalul București a menținut sancțiunea aplicată reclamantului, considerând că demonstrația ar fi trebuit să fie autorizată în prealabil având în vedere faptul că aceasta a avut loc în spațiul public și nu doar „în exteriorul … sediului entităților publice … juridice”, circumstanțe în care nu ar fi fost necesară o autorizare prealabilă în conformitate cu articolul 3 din Legea nr. 60/1991 privind desfășurarea demonstrațiilor publice.

Hotărârea atacată a fost comunicată reclamantului la data de 8 iulie 2016.
Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 10 din Convenție, că interpretarea excesiv de restrictivă a noțiunii „în exteriorul … sediului entităților publice … juridice” constituie o ingerință disproporționată în ceea ce privește dreptul său la libera exprimare.

2. Întrebări comunicate

1. Constituie hotărârea din 22 iunie 2015, prin care se menține sancțiunea aplicată reclamantului în urma participării sale la o demonstrație publică neautorizată din 7 noiembrie 2013 o ingerință în dreptul său la libera exprimare, în special asupra dreptului de a împărtăși idei, în sensul articolului 10 §1 al Convenției?

2. În caz afirmativ, a fost această ingerință justificată în sensul articolului 10§2 din Convenție (a se vedea Tatár și Fáber împotriva Ungariei, cerererile nr. 26005/08 și 26160/08, §39, 12 iunie 2012, Karademirci și alții împotriva Turciei, cererile nr. 37096/97 și 37101/97, §26, CEDO 2005-I)?

În special:
(a) A fost respectiva ingerință „prevăzută de lege”, iar în cazul unui răspuns afirmativ, a fost formulată „legea” cu suficientă precizie pentru a-i permite reclamantului să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele pe care le pot avea acțiunile sale, în sensul articolului 10 § 2 din Convenția (a se vedea Rekvényi împotriva Ungariei [GC], cererea nr. 25390/94, § 34, CEDO 1999-III și, mutatis mutandis, Galstyan împotriv a Armeniei, cererea 26986/03, § 106-7, 15 noiembrie 2007)?
(b) În situația unui răspuns afirmativ, a urmărit ingerința unul sau mai multe scopuri legitime menționate de articolul 10§2 al Convenției?
(c) În situația unui răspuns afirmativ, a fost ea necesară într-o societate democratică? Mai ales, a fost proporțională sancțiunea aplicată reclamantului cu scopul legitim urmărit?

3. Jurisprudența CEDO – invocată de CEDO a fi pertinentă

3.1. Hotărârea din 12 iunie 2012, Tatár și Fáber împotriva Ungariei, cerererile nr. 26005/08 și 26160/08, CE:ECHR:2012:0612JUD002600508, §39

39. The Court notes however that these elements are absent in the present application where there was no intentional gathering of participants, notwithstanding the fact that the event had been advertised on the Internet; however, there is no appearance that this advertisement had been aimed to recruit participants other than some journalists. In these circumstances, the Court is satisfied that the “political performance” in question was intended to send a message through the media rather than the direct gathering of people – the latter in any case being virtually unachievable in thirteen minutes which was the duration of the performance. The Court recalls in this connection that a press communiqué made in public, even where there was a gathering of twenty-five people, was examined under Article 10, rather than Article 11, of the Convention (see Karademirci and Others v. Turkey, nos. 37096/97 and 37101/97, §26, ECHR 2005‑I).

3.2. Hotărârea din 25 ianuarie 2005, Karademirci și alții împotriva Turciei, cererile nr. 37096/97 și 37101/97, CE:ECHR:2005:0125JUD003709697, §26

26. The Court considers that the matters relied on by the applicants fall within the scope of Article 10 of the Convention in particular. For this reason, it will examine the complaints solely under this provision.

3.3. Hotărârea din 20 mai 1999, Rekvényi împotriva Ungariei [MC], cererea nr. 25390/94, CE:ECHR:1999:0520JUD002539094, §34

34. According to the Court’s well-established case-law, one of the requirements flowing from the expression “prescribed by law” is foreseeability. Thus, a norm cannot be regarded as a “law” unless it is formulated with sufficient precision to enable the citizen to regulate his conduct: he must be able – if need be with appropriate advice – to foresee, to a degree that is reasonable in the circumstances, the consequences which a given action may entail. Those consequences need not be foreseeable with absolute certainty: experience shows this to be unattainable. Again, whilst certainty is highly desirable, it may bring in its train excessive rigidity and the law must be able to keep pace with changing circumstances. Accordingly, many laws are inevitably couched in terms which, to a greater or lesser extent, are vague and whose interpretation and application are questions of practice (see the Sunday Times v. the United Kingdom (no. 1) judgment of 26 April 1979, Series A no. 30, p. 31, § 49, and the Kokkinakis v. Greece judgment of 25 May 1993, Series A no. 260-A, p. 19, § 40). The role of adjudication vested in the courts is precisely to dissipate such interpretational doubts as remain (see, mutatis mutandis, the Cantoni v. France judgment of 15 November 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-V, p. 1628, § 32). The level of precision required of domestic legislation – which cannot in any case provide for every eventuality – depends to a considerable degree on the content of the instrument in question, the field it is designed to cover and the number and status of those to whom it is addressed (see the previously cited Vogt judgment, p. 24, § 48). Because of the general nature of constitutional provisions, the level of precision required of them may be lower than for other legislation.

3.4. Hotărârea din 15 februarie 2007, Galstyan împotriva Armeniei, cererea nr. 26986/03, CE:ECHR:2007:1115JUD002698603, §106-7

106. The Court recalls that a norm cannot be regarded as a “law” unless it is formulated with sufficient precision to enable the citizen – if need be, with appropriate advice – to foresee, to a degree that is reasonable in the circumstances, the consequences which a given action may entail. Those consequences need not be foreseeable with absolute certainty: experience shows this to be unattainable. Again, whilst certainty is highly desirable, it may bring in its train excessive rigidity and the law must be able to keep pace with changing circumstances. Accordingly, many laws are inevitably couched in terms which, to a greater or lesser extent, are vague and whose interpretation and application are questions of practice (see, among other authorities, Rekvényi v. Hungary [GC], no. 25390/94, § 34, ECHR 1999‑III).
107. In the present case, the applicant was convicted under Article 172 of the CAO which prescribes a penalty for, inter alia, actions which disturb public order and peace of citizens. Taking into account the diversity inherent in public order offences, the Court considers that this norm is formulated with sufficient precision to satisfy the requirements of Article 11. It follows that the interference was prescribed by law.

Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești

dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate