Obiectul camerei preliminare
1 martie 2018 | Mihai Adrian HOTCA
Mihai Hotca
Potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul camerei preliminare îl reprezintă verificarea competenței și a legalității sesizării, a legalității administrării probelor și a actelor de urmărire penală. În legătură cu cuprinsul acestui obiect, este cazul să amintim că prin mai multe decizii ale sale, Curtea Constituțională a avut oportunitatea să analizeze din diferite perspective dacă, așa cum sunt formulate dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală sunt sau nu în concordanță cu dispozițiile legii fundamentale.
Referitor la obiectul camerei preliminare, la o lectură amănunțită, putem constata că este destul de generos. Competența, legalitatea administrării probelor și a sesizării, a actelor de urmărire penală sunt într-adevăr cele mai importante aspecte ce formează obiectul de verificare al judecătorului de cameră preliminară. Însă, dacă stăm să analizăm dispozițiile privind obiectul, prin raportare la celelalte dispoziții ale procedurii de cameră preliminară, constatăm că există anumite neconcordanțe. De exemplu, dispozițiile art. 346 din Codul de procedură penală care prevăd soluțiile.
Dacă obiectul este foarte generos, când ne uităm la soluțiile pe care le poate dispune judecătorul de cameră preliminară, constatăm că este destul de limitat. Practic, restituirea fiind posibilă în cazuri mult mai puține decât ar putea să anunțe obiectul camerei preliminare. De exemplu dispozițiile art. 327-328 din Codul de procedură penală cu privire la conținutul rechizitoriului și situațiile când el se poate întocmi. Se vorbește de caracterul complet al urmăririi penale. Am putea să credem, citind doar dispozițiile art. 342, că atunci când urmărirea penală nu este completă, am fi în prezența unei nelegale sesizări. Și ar trebui să găsim un corespondent în art. 346 ca soluție cu privire la restituirea în vederea completării urmăririi penale. Or o astfel de soluție nu avem și este foarte greu de susținut că dispozițiile art. 346 acoperă o astfel de ipoteză. Singura susținere ar fi pe ideea că soluțiile de acolo au caracter exemplificativ și nu limitativ, dar în practica știm că lucrurile nu stau așa. Sunt situații reale când în practică o urmărire penală incompletă nu numai că afectează în general ideea de justiție, dar cauza dedusă judecății nu este analizată sau examinată din toate punctele de vedere.
Av. prof. univ. dr. Mihai Hotca, Managing Partner HOTCA & ASOCIAȚII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Cândva preliminară. Camera, ediția 171 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ).
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
