Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
2 comentarii

Italia pendinte la CEDO: Obligația pozitivă a statului de a ancheta eficient plângerile referitoare la fapte de agresiune sexuală și posibila discriminare în funcție de gen
21.02.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: CEDO, Drept constitutional, Drept penal
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Prima secție, CEDO

Cererea nr. 5671/16
J.L. împotriva Italiei
introdusă la 19 ianuarie 2016 și comunicată la 29 ianuarie 2018

I. Obiectul cauzei (precum este redat de CEDO și tradus cu ajutorul lui Google Translate)

În 2008, reclamanta a denunțat faptul că a fost violată de șase bărbați în timp ce se afla sub influența alcoolului.
Instanța de judecată, după ce a constatat că reclamanta se afla la momentul faptelor într-o stare fizică și mentală de vulnerabilitate din cauza efectelor alcoolului, a condamnat pe cei șase bărbați pentru infracțiunea de viol comisă asupra unei persoane vulnerabile.

Ulterior, Curtea de Apel din Florența a anulat verdictul și i-a achitat pe acuzați.

Reclamanta se plânge că a fost „re-victimizată” în cursul procesului penal demarat împotriva atacatorilor, în măsura în care judecătorii au exclus, în final, posibilitatea existenței infracțiunii de viol din cauza unor considerații legate de situația ei familială, de stilul ei de viață și de ale sale obiceiuri sexuale, aspecte lipsite de orice relevanță juridică și care aduc atingere demnității și vieții sale private.

Reclamanta invocă articolele 8 și 14 ale Convenției.

II. Întrebări comunicate

1. Statul-pârât a respectat obligațiile sale pozitive conform articolului 8 din Convenție de a desfășura o anchetă eficientă pentru identificarea și pedepsirea autorilor faptelor de violență sexuală invocate de reclamantă (a se vedea, printre altele, M.C. împotriva Bulgariei, cererea nr. 39272/98, §§153, 166 și 184, CEDO 2003-XII)?

2. A fost abordarea adoptată de judecătorii și magistrații cazului realizată cu respectarea dreptul la viață privată și integritate personală a reclamantei precum acesta este protejat de articolul 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, Y. împotriva Sloveniei, cererea nr. 41107/10, CEDO 2015 (extrase)? Autoritățile au luat toate măsurile necesare pentru a preveni, în măsura în care era posibil, ca reclamanta să fie expusă la o „re-victimizare” în cadrul procesului penal îndreptat împotriva presupușilor agresori?

3. Reclamanta a fost discriminată pe motiv de sex, contrar articolului 14 al Convenției, coroborat cu articolul 8 (a se vedea, printre altele, Eremia împotriva Republicii Moldova, cererea nr. 3564 11, §§ 80 și următoarele, 28 mai 2013, Talpis împotriva Italiei, cererea nr. 41237/14, §§ 141 și următoarele, 2 martie 2017)?

III. Jurisprudența CEDO pertinentă – i.e. la care CEDO face trimitere în întrebările comunicate

3.1. Hotărârea din data de 4 decembrie 2003, MC împotriva Bulgariei, cererea nr. 39272/98, §§153, 166 și 184, CE:ECHR:2003:1204JUD003927298

153. On that basis, the Court considers that States have a positive obligation inherent in Articles 3 and 8 of the Convention to enact criminal‑law provisions effectively punishing rape and to apply them in practice through effective investigation and prosecution.
(…)
166. In the light of the above, the Court is persuaded that any rigid approach to the prosecution of sexual offences, such as requiring proof of physical resistance in all circumstances, risks leaving certain types of rape unpunished and thus jeopardising the effective protection of the individual’s sexual autonomy. In accordance with contemporary standards and trends in that area, the member States’ positive obligations under Articles 3 and 8 of the Convention must be seen as requiring the penalisation and effective prosecution of any non-consensual sexual act, including in the absence of physical resistance by the victim.
(…)
184. Furthermore, they handled the investigation with significant delays (see paragraphs 44-46 above).

3.2. Hotărârea din 28 mai 2015, Y. împotriva Sloveniei, cererea nr. 41107/10, CEDO 2015 (extrase), CE:ECHR:2015:0528JUD004110710 (tradusă în întregime și în limba română)
3.3. Hotărârea din 28 mai 2013, Eremia împotriva Republicii Moldova, cererea nr. 3564/11, CE:ECHR:2013:0528JUD000356411, §§80 și următoarele

80. Reclamantele s-au plîns de asemenea în temeiul Articolului 14 din Convenție coroborat cu Articolul 3 și 8, că autoritățile au omis să aplice legislația națională adoptată cu scopul de a acorda protecție de la violența domestică, urmare a ideilor preconcepute referitoare la rolul femeilor în familie. Articolul 14 prevede următoarele:
“Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.”
(s.n. – M.M.-B.)

3.4. Hotărârea din 2 martie 2017, Talpis împotriva Italiei, cererea nr. 41237/14, CE:ECHR:2017:0302JUD004123714, §§141 și următoarele

141. La Cour rappelle que, selon sa jurisprudence, le manquement – même involontaire – d’un État à son obligation de protéger les femmes contre les violences domestiques s’analyse en une violation du droit de celles‑ci à une égale protection de la loi (Opuz, précité, § 191). La Cour a en effet déjà conclu que la « passivité généralisée et discriminatoire de la police » créant « un climat propice à cette violence » entraînait une violation de l’article 14 de la Convention (ibidem, §§ 191 et suiv.). Elle a par ailleurs constaté qu’un tel traitement discriminatoire avait lieu lorsqu’il était possible d’établir que les actes des autorités s’analysaient non pas en un simple manquement ou retard à traiter les faits de violence en question mais en une tolérance répétée à l’égard de ces faits et qu’ils reflétaient une attitude discriminatoire envers l’intéressée en tant que femme (Eremia c. République de Moldova, no 3564/11, § 89, 28 mai 2013).
142. Dans la présente affaire, la Cour note que la requérante a été victime de violences de la part de A.T. à plusieurs reprises (paragraphes 10, 16, 21 et 47 ci-dessus) et que les autorités ont eu connaissance de ces faits.
143. Elle rappelle que les autorités n’ont mené aucune enquête dans les sept mois ayant suivi le dépôt de la plainte de la requérante et qu’aucune mesure de protection n’a été prise. S’il est vrai que la plainte de la requérante a été classée environ un an plus tard, en raison de la modification des déclarations de celle-ci, la Cour note également que A.T. a été condamné pour lésions corporelles aggravées trois ans plus tard, le 1eroctobre 2015, soit après avoir tué son fils et tenté d’assassiner la requérante.
144. L’inertie des autorités dans la présente espèce est d’autant plus évidente que le parquet avait demandé à la police, restée inactive pendant six mois, d’agir immédiatement eu égard à la demande de mesures de protection formulée par la requérante. La Cour rappelle à cet égard les constats auxquels elle est parvenue quant au manquement des autorités internes à assurer à la requérante une protection effective et au contexte d’impunité dans lequel se trouvait A.T. (paragraphe 117 ci-dessus).
145. Selon la Cour, la combinaison des éléments susmentionnés, montre que, en sous-estimant, par leur inertie, la gravité des violences litigieuses, les autorités italiennes les ont en substance cautionnées. La requérante a par conséquence été victime, en tant que femme, d’une discrimination contraire à l’article 14 de la Convention. (T.M. et C.M. c. République de Moldova, no 26608/11, § 62, 28 janvier 2014 ; Eremia, précité, § 98, et Mudric c. République de Moldova, no 74839/10, § 63, 16 juillet 2013). En outre, les conclusions du rapporteur spécial chargé de la question des violences contre les femmes, de leurs causes et conséquences à la suite de sa mission en Italie (paragraphe 59 ci-dessus), celles du Comité de la CEDAW (paragraphe 57 ci-dessus) ainsi que celles du Bureau national des statistiques (paragraphe 55 ci-dessus) montrent l’ampleur du problème des violences domestiques en Italie et la discrimination que subissent les femmes à ce sujet. La Cour estime que la requérante a apporté un commencement de preuve, étayé par des données statistiques non contestées qui démontrent d’une part que les violences domestiques touchent principalement les femmes et que, nonobstant les réformes entreprises, un nombre important de femmes meurent assassinées par leur compagnon ou par leur ancien compagnon (fémicides) et d’autre part que les attitudes socioculturelles de tolérance à l’égard des violences domestiques persistent (paragraphes 57 et 59 ci‑dessus).
146. Le commencement de preuve en cause, non contesté par le Gouvernement, distingue la présente espèce de l’affaire Rumor (précité § 76), dans laquelle la Cour avait estimé – dans des circonstances de fait nettement différentes de celles ici en question – que le cadre légal en Italie en matière de lutte contre les violences domestiques s’ était révélé efficace dans le cas d’espèce en punissant l’auteur du crime dont la requérante avait été victime et en empêchant la répétition d’ agressions violentes contre son intégrité physique et par conséquent elle avait conclu à la non-violation de l’ article 3, pris isolément et en combinaison avec l’ article 14.
147. La Cour rappelle que, ayant constaté que l’application du droit pénal dans la présente affaire n’a pas eu l’effet dissuasif requis pour prévenir efficacement les atteintes illégales à l’intégrité personnelle de la requérante et de son fils commises par A.T., elle a jugé que les droits de la requérante sous l’angle des articles 2 et 3 de la Convention avaient été violés.
148. Compte tenu des conclusions auxquelles elle est parvenue ci-dessus (paragraphe 145), la Cour estime que les violences infligées à l’intéressée doivent être considérées comme fondées sur le sexe et qu’elles constituent par conséquent une forme de discrimination à l’égard des femmes.
149. Par conséquent, dans les circonstances de la présente affaire, la Cour conclut à la violation de l’article 14 de la Convention combiné avec les articles 2 et 3 de la Convention.
(s.n. – M.M.-B.)

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti