JURIDICE SELECTED
 
17 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Peste 1000 de magistrați români adresează o scrisoare deschisă pentru susținerea independenței justiției. UPDATE: 1363 susținători

07.03.2018 | JURIDICE.ro
Newsletter
Instagram
Facebook

7 martie 2018: Numărul de susținători ai scrisorii deschise privind susținerea independenței justiției a crescut la 1363.

:: Lista

***

28 februarie 2018: Numărul de susținători ai scrisorii deschise privind susținerea independenței justiției a crescut la 1302.

:: Lista

***

27 februarie 2018: Numărul de susținători ai scrisorii deschise privind susținerea independenței justiției a crescut la 1206.

:: Lista

***

26 februarie 2018: Subsemnații, judecători și procurori, magistrați asistenți și auditori de justiție, având în vedere dezbaterile publice recente, care pun în grav pericol independența justiției și parcursul Statului Român în cadrul Uniunii Europene, înțelegem să exprimăm următorul mesaj:

Un sistem judiciar independent și eficient reprezintă fundamentul statului de drept. Independența justiției cuprinde două componente, respectiv componenta instituțională (care nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime), cât și componenta individuală – independența judecătorului.[1]

Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 și 132 din Constituția României, ca o magistratură componentă a autorității judecătorești, având rolul de a reprezenta în activitatea judiciară interesele generale ale societății și de a apăra ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Ținând seama de diferențele specifice, judecătorii, la fel ca procurorii, acționează în interes comun, în numele societății și al cetățenilor ce își doresc garantate sub toate aspectele drepturile și libertățile fundamentale. Așadar, independența Ministerului Public constituie un corolar indispensabil al independenței sistemului judiciar. Rolul procurorului în statul de drept poate fi asigurat în mod optim doar dacă acesta este independent în adoptarea deciziilor, atât față de executiv, cât și față de legislativ.

Toți procurorii și judecătorii, inclusiv cei care soluționează infracțiuni de corupție, trebuie să se bucure de independența și autonomia necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor și să nu fie supuși unor influențe incompatibile. Acestea se aplică și mecanismelor disciplinare, iar judecătorii și procurorii trebuie să îndeplinească cele mai înalte standarde de integritate.[2]

Fenomenul corupției reprezintă o amenințare serioasă pentru dezvoltare și stabilitate, are consecințe negative la toate nivelurile de guvernare și subminează încrederea publică în democrație. Comisia Europeană a precizat repetat și clar că slăbirea sau diminuarea domeniului de aplicare al infracțiunilor de corupție sau provocările majore la adresa independenței și eficacității Direcției Naționale Anticorupție ar constitui un pas înapoi cât privește parcursul Statului Român în cadrul Uniunii Europene: ”În general, o evaluare pozitivă a progreselor realizate (…) se bazează pe o Direcție Națională Anticorupție independentă, care să fie în măsură să își desfășoare activitățile cu toate instrumentele pe care le are la dispoziție și să continue să înregistreze rezultate. În rapoartele anterioare, faptul că Direcția Națională Anticorupție a continuat să înregistreze rezultate în ciuda faptului că s-a confruntat cu o presiune puternică a fost menționat drept un semn de sustenabilitate. (…) În cazul apariției unor presiuni cu efecte negative asupra luptei împotriva corupției, Comisia s-ar putea vedea obligată să reevalueze această concluzie.”[3]

În momentul actual, exprimărilor incoerente ale factorilor politici, într-o țară măcinată de o corupție endemică, li se adaugă numeroase acțiuni de manipulare a opiniei publice și atacuri fără precedent la adresa a numeroși judecători și procurori care instrumentează inclusiv cauze de mare corupție, dar și a celor mai importante instituții ale statului, cu rol de apărare și siguranță publică, cu precădere Direcția Națională Anticorupție.

Mai mult, însuși Ministrul Justiției își permite să atace public pe toți procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, speculând faptul că aceștia administrează probe cu încălcarea legii, respectiv că procurorul șef își exprimă public, în presa occidentală, îndoielile cu privire la evoluția statului de drept în România, ignorând flagrant faptul că libertatea de exprimare în legătură cu buna funcționare a justiției, chestiune de interes public, este protejată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar ”efectul descurajator joacă în detrimentul societății în ansamblul său.” (CEDO, cauza Baka c. Ungariei).

De asemenea, Ministrul Justiției nesocotește faptul că, pe rolul Inspecției Judiciare, Consiliului Superior al Magistraturii ori, după caz, Înaltei Curți de Casație și Justiție există proceduri în derulare, inducând în opinia publică un sentiment de neîncredere în judecătorii, respectiv procurorii ce fac parte din aceste autorități.

Magistrații nu se feresc de criticile aduse cu bună-credință. Reputația profesională constituie însă o valoare fundamentală în exercitarea funcției de magistrat și reprezintă percepția creată în conștiința colectivă asupra modului în care sunt exercitate responsabilitățile profesionale. Atunci când, din anumite motive, funcția și rolul puterii judecătorești sunt diminuate, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecințele ce decurg.

Inducerea, în mod indirect și fără suportul unor soluții judiciare definitive în acest sens, a ideii unei funcționări anormale și incorecte a sistemului judiciar, pe componenta de exercitare a atribuțiilor de serviciu ce le revin atât judecătorilor, cât și procurorilor, parte a mecanismului justiției, în sensul că se instrumentează dosare penale cu persoane care ocupă funcții importante în stat pentru afirmarea profesională și nu pe baza probelor aflate la dosar are drept consecință majoră alterarea, înainte de toate, a încrederii opiniei publice în competența, corectitudinea și probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredințează magistraților apărarea drepturilor sale le așteaptă. Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, cu consecința afectării imaginii sistemului de justiție.

Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate statală care gestionează cariera magistraților și are obligația constituțională de a apăra independența acestora, interesul de a proteja reputația și de a asigura autoritatea magistraților fiind superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora, chiar purtată de un ministru al justiției.

Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale Ministrului Justiției (între altele, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, garantul constituțional al independenței justiției) asupra judecătorilor și procurorilor din România, cu precădere a colegilor din Direcția Națională Anticorupție, subrogându-se autorităților judiciare cu atribuții constituționale în materie.

:: Lista susținătorilor
:: Scrisoarea


[1] A se vedea Decizia Curții Constituționale nr.924 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.787 din 22 noiembrie 2012.
[2] A se vedea GRECO – https://www.coe.int/fr/web/portal/-/council-of-europe-anti-corruption-body-visits-romania. Grupul de state împotriva corupției (GRECO) a fost instituit în anul 1999 de Consiliul Europei pentru a monitoriza conformarea cu standardele anticorupție ale organizației.
[3] A se vedea Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, Bruxelles, 15.11.2017.


Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 17 de comentarii cu privire la articolul “Peste 1000 de magistrați români adresează o scrisoare deschisă pentru susținerea independenței justiției. UPDATE: 1363 susținători”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Încrederea în judecători/procurori/politia judiciara este extrem de limitata.
    Daca o mega frauda precum în Cazul Microsoft – cu multiple dosare – ajunge în NEANTUL JUSTIȚIEI PENALE, ATUNCI ROMANIA NU ESTE UN STAT DE DREPT. Daca la acest moment MODERAT sau MODERAT, se plimba prin Maldive sau Guadelupa, nu poate fi deloc în regula pentru Just-RO sau „Statul de DREPT” Romania.
    Haideți sa fim obiectivi! Suntem un stat GRAV BOLNAV DE CORUPȚIE, IAR CEA JUDICIARA TINE LOCUL ÎNTÂI CU CEA POLITICA.
    De ce – Personal – ar fi trebuit sa ajung la CEDO cu o cauza cu MApN (pe rol deja în faza de decizie) în care este implicat direct MODERAT (actual MODERAT – trimis de MODERAT), doar pentru ca atât CAB cât și ICCJ au REFUZAT sa ma judece sub influenta politica traficata.
    Despre care Just-RO vorbim??
    Câți din cei „peste 100 de judecători” ar accepta un simplu test (tehnic) de evaluare a incoruptibilității judiciare efectuat cu mijloacele tehnico-științifice VSA (în dotarea SRI) sau poligraf, pentru detectarea comportamentului simulat în activitatea judiciară.
    Doua întrebări simple și suficiente.

    De nu vrem sa legiferăm o astfel de verificare pro-activă a comportamentului simulat pro-activ in Just-RO, cadrul unei Certificări de Calitate a Instituțiilor Judiciare, inclusiv pe aspectul incoruptibilității??

    • Claudiu RĂDUCANU spune:

      Personal, mi se pare ca exagerati enorm comparand nivelul coruptiei din domeniul justitiei cu cel din domeniul politic, mi se pare o diferenta de la cer la pamant intre cele doua sisteme. Nu cred ca putem vorbi de o coruptie generalizata in justitie, nu stiu exact pe ce va bazati cand afirmati asta, perceptia mea e ca in ultimul deceniu s-au schimbat extrem de multe (in bine) in justitie.

    • Ioan BUCSA spune:

      D-voastră v-aţi uitat prea mult la filme cu James Bond şi Tom Cruise! În spionaj sunt alte reguli, nescrise, iar dacă pici un test de ăsta cum îi spuneţi, nu cred că te mai judecă vreo instanţă, te reduc tot băieţii buni la tăcere! Dacă ar fi ca judecătorii să judece întotdeauna ca o maşinărie cum vreţi d-voastră, multe nedreptăţi s-ar face, mai ales când legea e strâmbă, neclară, iar judecătorul mai dă uneori soluţii şi în echitate, că aşa simte inima lui, că nu-i „VSA”!

  2. Magistratii isi exprima opiniile prin hotarari judecatoresti.
    Daca o lege este neconstitutionala sau incalca principii fundamentale, atunci o pot modifica pentru a restabili ordinea de drept. Aceasta este parghia lor prin care corecteaza balanta justitiei.
    Dar sa trimit petitii, sa participi la actiuni de activism politic, scrisori deschise, scrisori publice… este o grava neintelegere a principiilor care guverneaza ramura judiciara.
    Magistratii, prin luari de pozitie politice, prin opinii extrajudiciare la adresa Executivului, prin activitati de tip sindical, afecteaza serios integritatea autoritatii judecatoresti.

    Scrisoarea mentioneaza: „Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 și 132 din Constituția României, ca o magistratură componentă a autorității judecătorești”
    Aceasta fraza citeaza in mod eronat normele constitutionale.
    Constitutia nu acorda procurorilor, prin art. 131, 132, titlul de parte componenta a autoritatii judecatoresti.
    Nu se cunosc rolul si locul procurorilor in sistemul judiciar.
    Sistemul judiciar este intreg ansamblul de functii judiciare, de la grefieri, ofiteri de probatiune, gardieni, politisti, avocati, procurori si bineinteles judecatori.
    Expresia „activitate judiciara” din constitutie nu inseamna „autoritate judecatoreasca”.
    Si politistii judiciari desfasoara activitate judiciara, care tine de ramura executiva a statului, nu de cea judecatoreasca.

    AUTORITATEA JUDECATOREASCA sunt doar JUDECATORII.

    Pantea v. Romania a statuat foarte clar ca procurorii nu sunt magistrati/judecatori in sensul CEDO.
    Cine are interes sa perpetueze aceasta confuzie?

    Iata textele constitutionale citate eronat:
    ARTICOLUL 131
    (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
    (2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
    (3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
    ARTICOLUL 132
    (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
    (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

  3. Mi-e greu sa trec peste fraza: „Ministerul Public a fost instituit, prin art. 131 și 132 din Constituția României, ca o magistratură componentă a autorității judecătorești”
    Este o eroare majora pentru un jurist sa prezinte normele de lege intr-o lumina neadevarata, sa prezinte norme de lege ca enuntand o anumita stare sau fapte atunci cand ele nu sustin realitatea acelor fapte.
    Judecatorii din alte jurisdictii taxeaza grav avocatii care prezinta fals normele de lege, argumentatiile frivole prin denaturarea normei de lege reprezinta chiar temei pentru disciplinare.
    De asemenea, astfel de argumentatii duc la decredibilizare si incalcarea obligatiei de competenta si diligenta in instruire profesionala a judecatorului.
    Cum poti sa afirmi cu seninatate ca procurorii sunt „componenta a autoritatii judecatoresti” 1000 de oameni au semnat aceasta afirmatie.
    Ce incredere putem avea in competenta acestora? Au semnat fara sa citeasca?
    Au semnat o lista de nume din spirit de solidaritate si nu cunosteau continutul?
    Si-au pus numele online, electronic, rezervandu-si posibilitatea de repudiere a textului?
    Este o enigma.
    Inteleg emotia momentului, pasiunea pentru justitie si lupta pentru dreptate, dar judecatorii pot face lucrul acesta eficient prin sentinte, decizii, ordine!
    Judecatorii au imunitate pentru opiniile prezentate in hotararile judecatoresti.
    Dar in afara acestei sfere de protectie, judecatorii trebuie sa manifeste discretie si retinere de la exprimarea de opinii partizane, politice.
    Judecatorii nu au imunitate pentru declaratiile extrajudiciare.
    Libera exprimare pentru un judecator nu este posibila. Ei trebuie sa prezinte public o imagine perfecta de impartialitate.
    Aici au gresit tragic.
    Jocul politic se face prin alegeri, prin lupta partidelor iar legiferarea este apanajul parlamentului.
    Faptul ca atat de multi judecatori au semnat aceasta scrisoare, in care se pune semnul egal intre judecatori si procurori este ingrijorator.
    Arata apropierea nenaturala dintre aceste profesii, clica formata de-alungul timpului si spiritul de apartenenta la aceeasi casta.
    Procurorii apartin castei avocatilor, in calitate de avocati ai acuzarii, nu in grupul judecatorilor.
    Exista o mentalitate de bugetari, de soarta comuna, de acea pretentie absurda ca procurorii si judecatorii sunt numiti pe viata si atunci trebuie sa se apere unii pe altii.
    CSM constribuie la confuzie. CSM trebuie sa se ocupe exclusiv de judecatori, nu de procurori.
    Procurorii trebuie sa aiba un corp de cenzura separat.
    Aceasta interventie a judecatorilor in favoarea procurorilor este nelegala, depaseste cadrul institutional si afecteaza grav balanta celor 3 puteri in stat.
    Constitutia stipuleaza clar ca Ministerul public este in subordinea si sub controlul Ministerului Justitiei. Si este normal, deoarece in calitate a lor de avocati ai acuzarii, sunt salariati ai executivului, cu reguli proprii, e adevarat, dar ei servesc in functiile lor la in subordinea ierarhica guvernamentala.
    Independenta lor se refera la instrumentarea cauzelor, in niciun caz nu se bucura de independenta specifica autoritatii judecatoresti.
    Procurorii nu sunt independenti sa se numeasca singuri in functii si sa ramana in functii perpetuu.
    Ei sunt subordonati ierarhic.
    Ei sunt numiti de executiv si revocati de executiv.
    Aceasta devalmasie CSM in care judecatorii sunt amestecati cu procurorii este nociva si da nastere la acest tip de coluziune, posibila in sistemele de drept inapoiate, de tip sud-american sau in dictaturi.
    Puterea judecatoreasca este data de forta hotararilor judecatoresti.
    Procurorii nu emit hotarari judecatoresti, ei sunt avocati in minister, nu in sistemul instantelor.
    Magistratii nu semneaza „apeluri”, „platforme”, „scrisori deschise”, „manifeste”, „mesaje publice”, ci doar sentinte si decizii sau acte stipulate in coduri. Aici este puterea judecatorului.
    Si e o putere imensa.
    Scrisoarea contine erori de drept vadite, prezinta fals norma constitutionala, arata un fals spirit de aparare a unei „ordini constitutionale” false, in contradictie cu jurisprudenta CEDO. CEDO a stipulat clar ca tagma procurorilor nu este echivalenta cu cea a judecatorilor. Procurorii sunt avocati.
    Se incalca independenta justitiei, se constituie un hibrid toxic in care cele 2 grupuri profesionale care se amesteca si se apara reciproc.

    Astfel, judecatorii isi compromit impartialitatea, privind la avocati ca la „accesori” ai justitiei, iar la „procurori” ca facand parte din „autoritatea judecatoreasca”.

    Ordinea de drept, adica politica publica asa cum este stabilita in constitutie este incalcata chiar de catre cei care sunt chemati sa o apere.
    Ce urmeaza? Demonstratii urbane ale judecatorilor si procurorilor?
    Infiintarea unui sindicat? Al unui partid?
    Va imaginati ce putere incredibila au judecatorii si procurorii care se cred ambii magistrati si impreuna hotarasc, in spatele usilor inchise, prin accesul neingradit al procurorilor la judecator.
    Procurorii se cred atat de independenti incat ei nu pot fi revocati din functie, la fel ca judecatorii.
    Este o conceptie complet eronata care arata ca democratia romana si ordinea de drept este intr-adevar originala.
    Se erodeaza in continuare increderea in judecatori, ca actori politici care nu sunt alesi de popor. Este un paradox.
    Coruptia este uriasa, infractorii duc o campanie puternica de decredibilizare a procuraturii si judecatorilor… iar acestia, in loc sa gaseasca puterea in lege si sa lupte prin aplicarea stricta a legii… incep lupte politice, de parca ar fi partid.
    Se autosubmineaza prin solidaritate cu procurorii.
    Judecatorii aplica legea.
    Judecatorii nu se solidarizeaza pentru apararea unei anumite persoane pentru o functie, chiar daca este competenta.
    Ce inseamna impartial?
    Impartial este cel care nu se uita la fata omului, care nu apara NUME, indivizi, ci legi si principii.
    Aici se pare ca toti se strang in spatele unui nume.
    Aceasta actiune este neprincipiala.

  4. Gheorghe-Liviu ZIDARU spune:

    Părerea mea sinceră este că aici nu trebuie să descoperim apa caldă, ci să citim relaxați Constituția și Legea de organizare judiciară. Constituția plasează Ministerul Public nu în Guvern, ci în sfera Autorității judecătorești (Titlul al III-lea, Capitolul al VI-lea, art. 124-134), laolaltă cu Consiliul Superior al Magistraturii și instanțele judecătorești. Totodată, atât judecătorii cât și procurorii sunt magistrați. În rest, există desigur diferențe semnificative de statut, cea mai semnificativă fiind aceea că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, în vreme ce procurorii acționează potrivit principiului specific al controlului ierarhic, sub autoritatea (nu în subordonarea, să fim înțeleși) Ministrului Justiției. Ce înseamnă această autoritate este de resortul legii organice și, pentru motive întemeiate și bine cunoscute cel puțin la nivelul anului 2004, legiuitorul de atunci a preferat să restrângă semnificativ prerogativele Ministrului Justiției cu privire la parchete, lăsându-i doar un drept general de control – nici măcar direct, ci prin procurori anume desemnați – și un drept tot general de a da îndrumări privind combaterea criminalității, ca expresie a politicii penale a statului (de ex. prioritatea combaterii anumitor categorii de fapte penale), fără însă niciun drept de interferență în anchetele în curs, pe care nu le poate nici ordona, nici opri (în 2005, a redobândit anumite prerogative privind numirile în funcțiile de conducere de la Parchetul general, exact prerogativele care nasc astăzi discuții). Desigur, potrivit Constituției, instanțele judecătorești înfăptuiesc justiția, doar instanțele, nu parchetele, nu CSM-ul, și este bine să trasăm diferența de rigoare între conceptul larg de autoritate judecătorească și cel restrâns de putere judecătorească. Nu este însă aici nimic savant și nimic exorbitant. Așadar, parchetele NU pot fi plasate în sfera puterii executive, după cum NU sunt nici parte a puterii judecătorești. Ele sunt parte a autorității judecătorești, fiind situate cumva la interferența puterii judecătorești cu puterea executivă (cum bine s-a exprimat doctrina recentă), dar, după părerea mea, prin statutul de magistrat conferit procurorilor, prin procedura comună de numire și promovare, prin elementele de statut aproape identice cu cele ale judecătorilor, în cuprinsul legilor actuale, actualmente procurorii sunt mai apropiați de puterea judecătorească (repet, fără a se confunda cu aceasta) decât de puterea executivă. Așadar, demersul colegilor poate fi citit și în această notă mai binevoitoare, de relevare a statutului constituțional și legal actual, care este definit prin noțiunile de mai sus. Nu cred că interesul cuiva ar fi servit dacă procurorii ar fi degradați la nivelul unor simpli agenți ai puterii executive, la nivelul unor funcționari, chestiune care, de altfel, ar presupune rescrierea Constituției (nici măcar nu sunt sigur că această soluție ar putea fi adoptată pe calea revizuirii, dar oricum măcar o revizuire ar fi necesară). Cine este astăzi la putere va fi mâine în opoziție și invers, puterea de ieri este opoziția de astăzi. Așadar, este în interesul tuturor ca întreaga magistratură să fie scoasă de sub orice influențe politice (ori de altă natură) și să respecte principiul fundamental al legalității.

    Cât despre libertatea de exprimare, nu comentez neapărat opiniile antevorbitorilor, dar învederez că judecătorii și procurorii pot, potrivit legii, să facă parte din asociații profesionale, asociații care se exprimă predilect asupra unor teme precum statutul profesiei din care fac parte. Ce poți face mediat, printr-o asociație, poți face și direct, ca grup sau ca individ. Desigur, cu marea grijă de a nu intra în sfera politicii zilei. Pe de altă parte, este de largă notorietate că avem colegi care au făcut ori fac politică pe față și nu au pățit absolut nimic în plan disciplinar, ba unii chiar au prosperat în carieră.

    • Am incercat sa citesc Constitutia dupa o sedinta de relaxare, dupa meditatie… si tot nu am gasit nicio justificare legala prin care procurorii sa isi poata aroga titlul de membrii au „Autoritatii judecatoresti”.
      Citita in lumina CEDO si a normelor supranationale EU, nu pot decat sa conchid ca redactarea Constitutiei este deficitara in ce priveste titlurile.
      Titlurile se preteaza la o interpretare inselatoare, cum pretinde ante-comentatorul meu.
      Apreciez incercarea de a da o larga definitie a conceptului de „autoritate judecatoreasca” dar efortul este sortit esecului. Nu putem sa macelarim limba romana si principiile lui Montesquieu si sa inventam autoritati imaginare.
      De exemplu, CSM este inclus in acelasi capitol. Un chitibusar ar putea spune:
      vezi, CSM este puterea judecatoreasca. Nici vorba.
      Ar fi absurd sa credem ca CSM, in esenta o comisie de disciplina, este parte din sistemul de instante.
      CCR nu e inclusa aici deloc, desi este autoritatea/puterea suprema in materie de lege in Romania, desi nu are jurisdictie de apel de drept comun, ca ICCJ.
      Ce facem? Spunem ca CCR nu este parte in puterea judecatoreasca.
      O afirmatie ca nu ar fi trebuie repudiata categoric.
      Constitutia nu se interpreteaza in functie de capitolul in care este pusa institutia respectiva.

    • Bună seara domnule judecător și profesor,

      Cred că o analiză de drept comparat ar releva faptul că Titlul Capitolului V din Constituția României ( Autoritatea Judecătorească) sub care se află așezați și procurorii este un titlu contrar logicii, dar și contrar modului în care aceștia au fost așezați în constituțiile din alte state membre CEDO.

      Mai mult, mi se pare că trebuie să pornim dinspre normele de drept supranaționale ca să aflăm pe „ce și cum” în legătură cu locul procurorilor în sistemul de înfăptuire a Justiției, și ca atare, în niciun caz dinspre Titlul Capitolului V din Constituția României.

      Precizez că înainte să citesc Constituția, am făcut yoga cu mama-soacră care este profesor de yoga de peste 25 de ani. Ca atare, cred că am fost suficient de relaxată – sincer.

      • Ioan BUCSA spune:

        Că-i logic, că nu e, zic că e bine ca procurorii să fie magistraţi, cum e acum, să nu fie sub nicio influenţă a executivului, să apere doar interesele generale ale societăţii şi nu ale unor grupuri politice ale căror interese sunt departe de a fi şi ale societăţii! Altfel, uitaţi-vă ce au făcut cu funcţia de prefect, care ar trebui să fie cel mai competent funcţionar administrativ din judeţ şi apolitic, dar numai aşa nu se întâmplă; sau Curtea de Conturi, ar trebui să fie lipsită de orice influenţe politice, că doar apără banul public, dar în practică este imbâcsită de astfel de influenţe prin numirile şefilor şi ale consilierilor pe criterii politice; sau Avocatul Poporului, oare mai e acesta este lipsit de influenţe politice!?

        • Nu prea vă înțeleg argumentul și nici analogia cu prefectul.

          Mi se pare că avansați implicit o premisă ce riscă să fie eronată, și anume aceea că dacă procurorul răspunde în fața unei persoane desemnată politic de majoritatea unui Parlament, atunci ar fi lipsit de un anume grad de independență (a se reține că în sistemul de drept actual nu există noțiunea de independență absolută), și atunci totul ar fi în zadar – și ca atare mai bine să-i încadrăm la Autoritatea judecătorească, decât la cea executivă. Nu înțeleg totuși de ce era musai să fie încadrați ori la executiv, ori la judecătoresc (mai ales dacă privesc la structura altor Constituții)

          Procurorul are mecanisme să se apere de un abuz al politicului, dar politica penala represivă este o politică, nu este ceva extrapolitic. Dacă procurorul nu ar reuși să pareze abuzurile, atunci înseamnă că vina este tocmai la autoritatea judecătorească care este independentă și mai și decât procurorul așezat acum sub Titlul acela din Constituție.

          Oricum, insist să afirm că ei nu fac parte din autoritatea judecătorească, și ca atare e eronat să îi așezi sub un Titlu din Constituție care se cheamă astfel. Nici Ministerul Public nu ar fi trebuit așezat acolo.

          Puteți consulta aici dacă doriți să vedeți cum sunt aranjați procurorii în constituțiile altor state membre de la vest:

          http://codex.just.ro/Tari

          1. Italia: http://codex.just.ro/Tari/IT

          Sunt asezati sub Sistemul judiciar (nu judecatoresc).

          2. in Belgia e adevarat ca sunt asezati sub Puterea judecatoreasca

          dar uitati ce se precizeaza

          Art. 151

          1. Judecătorii își exercită competențele jurisdicționale în mod independent. Procurorul public efectuează anchetele și procedurile de urmărire penală în mod independent, fără a se aduce atingere drepturilor ministrului competent care poate ordona începerea urmăririi penale și poate prevedea directive cu caracter obligatoriu privind politica în materie penală, inclusiv politica privind anchetele și procedura de urmărire penală.

          http://codex.just.ro/Tari/BE

          Oricum, mie si Belgia mi se pare la fel de ilogic sa se cheme Puterea judecatoreasca si sa asezi acolo pe procurori.

          3. in Austria avem pe procurori sub titlul: Organizarea și funcționarea justiției

          si se mentioneaza independenta judecatorilor, iar separat veti gasi:

          Art. 90a

          Procurorii publici sunt funcționari cu un statut propriu în cadrul sistemului judiciar. Aceștia exercită funcția de anchetă și urmărire penală în cauze privind comiterea unor fapte prevăzute de legea penală ce intră în competența de judecată a instanțelor judecătorești. Legea Federală stabilește în detaliu procedurile de lucru și reglementează obligația procurorilor de a respecta instrucțiunile emise de șefii ierarhici.

          Si tot asa.

        • Revin pentru că astăzi, din întâmplare, dădui peste un articol de specialitate publicat de un profesor de drept de la Paris care are titlul astfel: Magistrat ou juge?

          Vi-l recomand. Este în Mélanges en l’honneur d’Yves Mayaud: Entre tradition et modernité : le droit pénal en contrepoint, Dalloz, iunie 2017, începând cu pagina 673. Profesorul este Hervé Synvet.

          • Ioan BUCSA spune:

            Mulţumesc, apreciez! Şi înţeleg toate argumentele d-voastră! Dar credeţi-mă, în România clasa politică nu e emancipată ca în tările despre care vorbiţi d-voastră! Dacă îi dai unui ministru puterea să ordone cum să se facă anchete penale, se duce naibii de râpă tot! Din dosarele de contencios administrativ observ că atunci când ajunge primar unul cu patru clase(şi nu numai), se şi crede administrator pe moşia sa, împarte funcţiile cum vrea el, evaluează după bunul plac, atribuie contracte pe ochi frumoşi, dă drepturi salariale, sporuri fără număr, şi asta se întâmplă pentru că încă nu s-a ajuns la acel nivel de civilizaţie, legislaţie care să nu admită ca asemenea persoane să deţină funcţii în statul român! La noi eşti condamnat penal, dar tot te ţii tare de scaunul funcţionăresc- într-o ţară civilizată nu se întâmplă aşa ceva, iar noi încă suntem mai aproape de Rusia! Mai avem de aşteptat şi poate va veni şi momentul în care judecătorul/procurorul va fi ales de concetăţeni/electori cum se întâmplă în State!

            • Stimate domn,

              Oricât aș înțelege ce îmi spuneți, eu totuși nu reușesc să înțeleg cum se poate împăca asta cu faptul că atât Franța, cât și România sunt state membre CEDO.

              Franța e foarte puțin condamnată la CEDO, România e pe locul 3/4 din 47 de state membre CEDO.

              Ca atare, eu aș încerca:

              1. ca o noțiune de drept să reflecte situația de fapt, și nu invers, adică nu să încerc să fac o situație de fapt să se încadreze într-o noțiune de drept (niciodată nu va fi posibil, noțiunile de drept s-au inventat pentru a descrie situații de fapt, și nu invers)

              2. să observ cât mai mult ce se întâmplă în restul statelor care obțin condamnări puține la CEDO și să observ mecanismul instituit ce permite o astel de performanță.

              Personal, eu mă îngrozesc când citesc coduri de drept penal comentate, în care profesorii care comentează arată că unele dispoziții sunt mai dezavantajoase decât cele din Codul de pe vremea comunismului.

              Nu e de mirare, pe de altă parte, că aceste dispoziții vor fi primele care vor fi declarate neconstituționale. Și e și logic să fie așa. Pe vremea comunismului nu eram stat membru CEDO, și deloc stat membru UE.

              În plus, simt mare tristețe să văd instanțe „străine” cum apară justițiabilii României (și le apără oricum la nivel minim – dacă e să mă uit la hotărârile și legislația din alte state), iar instanțele din România nu au această minimă capacitate.

              Mie mi-e frică să citesc RILurile și dezlegările prealabile ale ÎCCJ. Eu trebuie să stau o oră-două-trei ca să-mi fac curaj să citesc astfel de decizii. Dar, pe de altă parte, citesc cu zâmbetul pe buze (nu exagerez) hotărâri CJUE și CEDO și aplaud (jur că aplaud) sau plâng de emoție (jur că așa este) când mai văd un paragraf atât de frumos, logic și uman în acele hotărâri.

              Ce se întâmplă cu această țară? Știți cumva?

              Numai bine,

            • Faptul că procurorii sunt avocaţii statului, nu înseamnă că miniştrii dictează soluţii în dosarele de urmărire.

    • Și sunt de acord cu partea referitor la asociații. Ba chiar am văzut că în alte state membre CEDO poți să faci parte și din partide politice (parcă Austria de nu mă înșel, și în Marea Britanie e vorba de fee-paid judges: https://www.judiciary.gov.uk/wp-content/uploads/JCO/Documents/Guidance/judicial_conduct_2013.pdf).

      Un raport interesant pe acest subiect al Comisiei de la Veneția se poate consulta aici: http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2015)018-e

      13. Concerning the freedom of association, a number of constitutions of CoE Member States provide for specific restrictions for judges. With respect to political activities, a judge cannot be a member of or be involved in a political party in Armenia (Article 985), Azerbaijan (Article 1266), Hungary (Article 267), Montenegro (Article 548), Poland (Article 1789), Romania (Article 4010), Serbia (Article 5511) and Ukraine (Article 12712). With regard to trade unions, a judge may not belong to them in Poland (article 178 paragraph 313), Slovakia (article 3714, which also includes associations and the right to strike), and Ukraine (article 12715).
      14. Finally, in Armenia, the right to freedom of peaceful and unarmed assembly is secured under article 29 of the Constitution. The same article provides that the exercise of this right by judges may be restricted and refers to the domestic legislation for further regulation.16

  5. Profesorii de drept constituţional care pretind ca procurorii fac parte din autoritatea judecătorească ar trebui mustrati de Universitatile la care predau. Ar trebui sa ne puna pe ganduri de ce acesti profesori nu au anvergura internationala, nu sunt apreciati in strainatate, nu publica in jurnalele internationale. Cei mai multi nu publica nimic, nici in Romania. Poate ca exista un motiv pentru care nu sunt luati in seama si in serios in cercurile straine.

    Dreptul Constitutional studiaza normele constitutionale, si anume Constitutia, nu legea de organizare a magistratilor sau alte norme inferioare. Legea 303 nu este norma constitutionala si nici supranationala. Tratatul UE si jurisprudenta instantelor UE reprezinta legi supreme supra-constitutionale. Judecatorii romani trebuie sa aplice principiul suprematiei legilor UE si a tratatului UE si jurisprudenta UE. Cand exista un conflict juridic intre Constitutia lui Iorgovan si normele sau jurisprudenta UE, atunci se aplica normele UE. La nivel comunitar, Constitutia Romaniei reprezinta o lege inferioara. Este pretul pe care il platim ca membri UE, si anume limitarea suveranitatii. Constitutia este lege suprema NATIONALA, interpretata prin prisma Normelor superioare UE (nu prin prisma Legii 303/2004, care e lege inferioara nationala).

    Pana in 2003, procurorii puteau rapi libertatea oamenilor cu impunitate desi constitutia nu le permitea acest lucru. Nu erau obligati sa mearga la judecator, dadeau mandate de arestare pe perioade lungi. Ati vazut vreun procuror care sa raspunda pentru zecile de mii de zile de arest ordonate de Procuratura? Nu cred.

    Deci vedeti, in Romania puteai sa stai in arest, sa ti se ia libertatea fara sa ai niciun recurs la norma fundamentala constitutionala. De CEDO nici nu mai vorbesc.
    Sentintele CEDO nici nu sunt in totalitate traduse in limba romana, iar judecatorii nu cunosc, in cea mai mare parte, nici franceza, nici engleza, nici macar vreo alta limba. Uneori nici limba romana prea bine.

    Chiar dupa ce a fost data hotararea Pantea c. Romania, nu s-a schimbat nimic pentru o perioada de vreo 7 ani, daca nu ma insel. Procurorii inca semnau mandate de arestare, de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

    Jurisprudenta CEDO este, din pacate, inca ignorata in Romania din cauza ca nu se cunoaste, in cea mai mare parte. Se folosesc aproape exclusiv sentintele contra Romaniei fiind ignorate celelalte sentinte. Jurisprudenta CEDO reprezinta „common law” pentru drepturile fundamentale ale omului in Romania, dar judecatorii din Romania nu stiu sa aplice „common law” deoarece nu au invatat niciodata cum sa faca analogii sau distinctii in spete, cum sa compare situatiile factuale ale cazurilor.
    De ce? Pentru ca la scoala nu se invata pe spete CEDO, ci se invata doar pe coduri, legi, articole, ordonante, adica pe sistemul de drept civil, deficitar, neserios si fara viitor. Nu se invata jurisprudenta deloc, desi jurisprudenta inseamna clarificarea normei de lege.

    Jurisprudenta nu e izvor de lege: greseala gigantica.

    Jurisprudenta nu este publicata.

    Romania nu publica un CORPUS IURIS: o colectie nationala de sentinte. Sentintele publicate pe ROLII sau alte site-uri contin redactari si secretizari de paragrafe. Dar, sentintele sunt LEGI, au putere de lege, cel putin in teorie. In practica au putere de hartie igienica.

    Deci Legile (sentintele) sunt secrete in Romania deoarece nu pot fi citite in forma originala, ci doar in forma total neoficiala si redactata grosolan. Se spune ca se protejeaza „datele private”. Justitia nu e privata, nu e secreta. Textul hotararilor judecatoresti nu poate fi secretizat sau redactat pentru secretizare. Este contrar principiilor transparentei justitiei, dar in Romania se poate. O justitie netransparenta nu e justitie. E injustitie. Este dezordine de drept. Este dictatura, este coruptie. A atacat cineva aceasta practica? Nu. Nu-i pasa nimanui.

    Nerespectand jurisprudenta, judecatorii reinveteaza dreptul cu fiecare hotarare nou data. Asa se ajunge ca la ICCJ sa se dea hotarari diametral opuse pe spete identice; si cand spun identice spun absolut identice. De fapt CEDO a taxat acest fapt. Ati auzit pe cineva sa se indigneze? Nu.

    Judecatorii sunt preocupati sa apere procurorii, sa dea comunicate, sa ne dea lectii de drept constitutional… cum ca procurorii sunt de fapt magistrati, la fel ca judecatorii, ca in esenta PROCURORII sunt JUDECATORI, doar ca poarta numele de procurori asa, de complezenta.
    Observ ca semnaturile continua sa se adune.
    Fiecare semnatura reprezinta un cui in plus la cosciugul justitiei.
    Juristii romani nu cunosc elemente fundamentale de drept constitutional si care sunt puterile in stat si cum sunt ele separate.

    De vina sunt 4-5 profesori de drept constitutional care facut distrus concepte seculare de organizare statala prin teorii preluate din sistemul rusesc. Care au distrus generatii de studenti si magistrati si le-au inoculat un sistem de drept profund injust. Iar lor acum li se pare normal. Este ca in dictatura, cand toate abuzurile erau un lucru normal, comunismul era realitatea de zi cu zi, o acceptare a starii de absurd ca fiind normalitate.

    La fel si justitia de azi. Este un absurd normat, reglementat si justificat prin doctrine in tratate de drept scrise de tombatere imbatranite in rele. Ar trebui sa se duca acasa si sa isi arunce manualele la gunoi. Dupa care sa isi puna cenusa in cap si sa isi ceara iertare pentru ce au facut.

    Eram in anul 1990 in clasa a 12-a, ultimul an de liceu. Tocmai se terminase vacanta de iarna (Revolutia din 1989) Profesoara de Socialism Stiintific a venit la Liceu, la ora si era foarte, foarte contrariata. Nu stia ce sa mai predea, pentru ca „socialismul” se terminase cu o luna in urma. A balbait ceva ca intram intr-o era noua, post-industriala, ca socialismul si comunismul s-au terminat. Era o confuzie totala. Profesoara de socialism stiintific.

    Asa si cu dreptul. Confuzie totala. Aceiasi profesori, obositi de comunism si dreptul nostru comunist original, unde toate puterile in stat erau una singura… au scris o constitutie originala. Ne-am pus viitorul si soarta in mainile unor slăbuţi.

    De-alungul anilor au fost numiti judecatori fara pregatire sau cu pregatire la INM – instruire de calitate anemică. De ce spun asta? Pentru ca juristii romani nu sunt respectati in strainatate. Pentru că nu exista.

    Jurisprudenta romana nu exista. Traditia universitara de drept nu exista. INM e un malaxor, un tocator unde intra tineri curati si inteligenti si iese carne tocată juridică.

    Judecatorilor le este rusine sa isi publice sentintele, pentru ca daca le citesti, descoperi ca nu stiu sa scrie, si mai rau, dau sentinte rele, din neinstruire.
    Asa este, generalizez… pentru ca problema este generala.

    Lipsa jurisprudentei, lipsa istoriei juridice, lipsa continuitatii duce la situatia de azi, in care rezultatele unui proces sunt de o imprevizibilitate maxima.
    O justitie imprevizibila nu e justitie, este loterie.

    In loc de judecatori, putem angaja dealeri si putem folosi o masa de ruleta cu jetoane drept despagubire. In loc de Tribunale, sa le numim Cazinouri Judiciare de Sector sau Cazinoul Suprem. Cred ca justitiabilii ar fi mai multumiti de rezultat, deoarece astfel justitia ar fi rezultatul unui hazard onest, pe cand in prezent avem tot hazard si aleatorism, dar sub deghizarea justitiei impartita de judecatori pasamite competenti si impartiali.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate