TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Comunicarea preavizului. Probleme în practică
06.03.2018 | Gabriel ULUITU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Gabriel Uluitu

Gabriel Uluitu

Cu privire la comunicarea preavizului sunt două probleme extrem de acute în practică, respectiv distincția care se poate face între modalitatea efectivă de comunicare a preavizului, prin însăși decizia de concediere sau printr-un act distinct anterior acesteia. În ceea ce mă privește, consider că ambele soluții sunt posibile și legale, dar asta este doar o apreciere personală. În practică a fost întâlnită următoarea soluție: imposibilitatea de a comunica preavizul prin însăși decizia de concediere, fiind eliminată legalitatea unei astfel de opțiuni a angajatorului, dat fiind faptul că dispozițiile art. 77 din Codul Muncii prevăd expres că „Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului”. Or, în raționamentul instanței corespunzător soluției antemenționate, dacă eu, angajator, îi comunic salariatului preavizul prin însăși decizia de concediere, comunicându-i decizia, antrenez efectele de încetare a contractului pe care decizia respectivă le presupune, și ca atare preavizul nu mai poate fi parcurs. Este un raționament interesant, dar oarecum străin de problema în cauză pentru că într-o astfel de ipoteză trebuie să disting în mod rațional între efectele multiple și consecutive ale deciziei în cazul respectiv. Un prim efect al comunicării deciziei îl constituie începerea curgerii termenului de preaviz urmând logic ca la momentul împlinirii să opereze și celălalt efect extinctiv ce vizează contractul individual de muncă.

Ca avocat nu pot să fac abstracție, indiferent de modul în care calific din punct de vedere teoretic o astfel de construcție argumentativă, incidența unor astfel de precedente. Și, chiar dacă afirm că soluția este posibilă angajatorului căruia eu mă adresez, trebuie să-i spun că dintre cele două variante, pentru a evita orice echivoc și în scopul preîntâmpinării oricărui risc, preferabilă este varianta care presupune existența a două înscrisuri distincte, respectiv: notificarea de preaviz, și la împlinirea termenului, emiterea și comunicarea propriu-zisă a deciziei de concediere. Aceasta este o variantă mai prudentă, dar care antrenează existența mai multor documente, existența mai multor comunicări. Deși îngreunează oarecum situația angajatorului, aceasta este de natură a-l pune la adăpost de eventuale obiecțiuni legate de existența preavizului în sensul soluției precizate mai sus.

Conf. univ. dr. Gabriel Uluitu
Of Counsel SĂVESCU & ASOCIAȚII

Opinie susținută în cadrul dezbaterii Adio, dar rămân cu tine: Preavizul, ediția 173 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ).

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate