Daniel-Mihail Șandru
21 aprilie 2018: Curtea de Justiție s-a pronunțat prin Ordonanța din 10 aprilie 2018:
Articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere trebuie interpretate în sensul că, într‑o cauză precum cauza principală, în care un copil care avea reședința obișnuită într‑un stat membru a fost deplasat în mod ilicit de către unul dintre părinții săi în alt stat membru, instanțele judecătorești din acest alt stat membru nu sunt competente să se pronunțe cu privire la o cerere referitoare la încredințare sau la stabilirea unei pensii de întreținere în privința copilului menționat, în absența oricărui element care să indice că celălalt părinte ar fi consimțit la deplasarea sa ori nu ar fi prezentat o cerere de înapoiere a acestuia.
***
Judecătoria Oradea a formulat o nouă trimitere preliminară, înregistrată la Curtea de Justiție: C-85/18 PPU, CV. Întrebările preliminare, astfel cum redactate în Încheierea din 4 octombrie 2017, sunt următoarele:
1. Noţiunea de reşedinţă obişnuită a copilului, în temeiul art. 8 alin. 1 din Regulamentul 2201/2003 trebuie să fie interpretată în sensul că această reşedinţă obişnuită corespunde locului în legătură cu care copilul exprimă o anumită integrare într-un mediu social şi familial, indiferent dacă există o hotărâre judecătorească pronunţată pe teritoriul unui alt stat membru, după mutarea copilului cu tatăl lui pe teritoriul statului unde minorul s-a integrat în acest mediu social şi familial? Sau, în acest caz, devin incidente dispozițiile art. 13 din Regulamentul CE nr. 2201/2003, care stabilesc competenţa bazată pe prezenţa copilului?
2. Prezintă relevanţă în stabilirea reşedinţei obişnuite, în acest caz, faptul că minorul are cetăţenia statului membru în care s-a stabilit cu tatăl lui, iar părinţii au numai cetăţenia română?
Lista tuturor trimiterilor preliminare formulate de către instanţele din România se află pe platforma IADUER.ro, proiect susţinut de JURIDICE.ro.
:: sursa: IADUER – un proiect CSDE, ARDAE şi FJR
Prof. univ. dr. Daniel – Mihail ȘANDRU
Oare cine poartă răspunderea că judecătoria Oradea nu a știut să solicite procedura de urgență, astfel încât a fost nevoit Președintele Curții să facă o atare solicitare?
http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?doclang=RO&text=&pageIndex=0&part=1&mode=lst&docid=201248&occ=first&dir=&cid=358194
Optimistul vede partea plină a paharului, în timp ce pesimistul pe cea goală.
Îmi asum poziția optimistului care vede că un judecător de primă instanță a sesizat cu curaj Curtea, iar pe aspectele principale s-a îngrijit să formuleze întrebări pertinente și să acopere riguros formele cerute.
Împrejurarea că, având posibilitatea suplimentară de a solicita Curții să apeleze la o formă incisivă a procedurii, a avut oareșce rezerve, nu o socotesc relevantă și în niciun caz aptă a știrbi din meritele mai devreme pomenite, cu atât mai mult cu cât decizia sub acest aspect nu îi aparținea, iar cu diligență, prin posibilitatea alternativă a Curții, eventualele prejudicii au fost anulate. La urma urmei am avut cu toții prilejul de a observa cum funcționează în concret dialogul eficient dintre un judecător național și unul european sub imperiul cooperării loiale.
În lipsa unui prejudiciu nu prea mai putem discuta de răspundere, lipsind un element constitutiv al acesteia.
Prin comentariul meu nu însemna că nu vreau să văd partea plină a paharului, ci că îmi doresc să se detecteze unde este răspunderea, astfel ca pe viitor paharul să fie plin.