Alexandra Șinc
Bunurile confiscate nu trec în patrimoniul public, ci în proprietatea privată a statului, iar Constituția României ne precizează că nu se poate ocroti proprietatea privată, în mod diferit, în funcție de titular. Nu este vorba că, dacă se instituie sechestrul pentru a garanta confiscarea, în baza Ordonanței nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, ulterior, bunurile sechestrate vor fi valorificate în folosul statului, devenind astfel bunuri proprietate publică a statului. Vorbim despre dreptul de proprietate privată având titulari diferiți, care este ocrotit în mod egal de Constituție.
În plus, vorbim despre diferite tipuri de creanță, creanță privilegiată, creanță neprivilegiată, creanță certă, lichidă și exigibilă, creață ipotetică, viitoare, nu actuală, pentru că este vorba de sechestrul asigurător, nu știm dacă o să fie cineva condamnat, dacă o să fie cineva obligat la repararea prejudiciului, dacă nu se va asigura, până la sfârșitul procesului penal într-o altă modalitate, recuperarea prejudiciului, și atunci, sechestrul instituit nu mai rămâne în ființă nici măcar până la pronunțarea hotărârii judecătorești. Mi se pare, în această situație, că suntem nevoiți a compara două creanțe și a le executa în ordinea care rezultă din compararea lor, făcând abstracție că într-unul dintre cazuri s-a instituit sechestrul pe tărâmul dreptului penal.
Când spunem că „penalul ține în loc civilul”, înseamnă că, în anumite împrejurări, precis prevăzute de Codul de procedură penală, hotărârea judecătorească definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la aspectele limitativ acolo prevăzute. În niciun caz nu se pune problema că o măsură asigurătorie, instituită potrivit dispozițiilor procesual penale, care garantează o creanță viitoare, posibilă, cu statut de creanță chirografară, ar putea să treacă înaintea unei creanțe certe, lichide și exigibile, cu atât mai mult cu cât ea ar fi și garantată în mod privilegiat, fiind vorba despre existența unei ipoteci pentru garantarea ei.
Astfel, și creanța născută dintr-un proces penal este o creanță ca toate celelalte, aspect ce rezultă din legislația românească, chiar și numai dacă o raportăm la Constituție. Dacă am avea în vedere și prevederile CEDO și ale Protocolului nr. 1 din CEDO, am avea o argumentare în plus, desigur, frumoasă, elegantă, potrivită cu vremurile. Dar eu cred că problema este totuși puțin artificial creată, întrucât, chiar înainte de pronunțarea hotărârilor nr. 8/2015 și nr. 2/2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, legislația românească a asigurat în mod tradițional rezolvarea acestei probleme.
Proc. Alexandra Șinc, Formator INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Ipoteca și sechestrul penal așteptându-l pe Godot…, ediția 175 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
Aflaţi mai mult despre Alexandra SINC, cod procedura penala, ICCJ, masuri asiguratorii, Societatea de Stiinte JuridiceJURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.
Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!
Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară
Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare
Lex Discipulo Laus
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.