Succinte considerații privind caracterul de interes public al informațiilor referitoare la apartenența magistraților la Marea Lojă Națională din România

Camelia Bogdan

Constituția României: art. 31
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public: art. 2 lit. a)
O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații: art. 39
H.G. nr. 561/2004 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării
H.G. nr. 1114/2013 privind trecerea unui imobil din domeniul privat al statului și administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în domeniul public al statului și administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum și pentru darea acestuia în folosință gratuită: art. 2

Prin decizia nr. 251/CA din 15 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. 132/36/2017, Curtea de Apel Constanța a avut în vedere că în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii și Marea Lojă Națională din România, reclamanta C.B. a solicitat obligarea pârâţilor să facă publice anumite înscrisuri deţinute de Marea Lojă Naţională din România cu referire la magistraţi, înscrisuri considerate de interes public, respectiv: lista conţinând declaraţiile de adeziune şi jurămintele magistraţilor români, care nu şi-au declarat apartenența la francmasonerie; declaraţiile de adeziune / jurămintele de ucenic / calfă / maestru / maestru mason depuse de magistraţii care nu și-au declarat apartenența la masonerie; petiţiile de iniţiere a magistraţilor care nu şi-au declarat apartenenţa la masonerie; chitanţele care atestă plăţi către M.L.N.R. (Marea Lojă Națională din România) pentru inițiere / dobândire grade / cotizații / orice alt titlu de către magistraţi masoni care nu şi-au declarat apartenenţa la masonerie, modul de reflectare şi dovada reflectării acestora în evidenţele contabile ale M.L.N.R., fluxurile financiare generate de utilizarea acestor sume de bani, cu specificarea destinatarilor finali ai acestor sume.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dispoziţiile Regulamentului de Ordine Interioară al judecătorilor şi procurorilor, dispoziţiile Regulamentului Inspecţiei Judiciare.

Prin încheierea din 25.10.2017 instanţa a unit cu fondul excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Marea Lojă Naţională din România pentru acest capăt de cerere, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a  examinat cu prioritate această excepţie.

Curtea a reţinut că, în susţinerea excepţiei, pârâta a pus în discuţie calitatea sa de autoritate sau instituţie publică în accepţiunea Legii nr. 544/2001, afirmând că Asociaţia Marea Lojă Naţională din România, deşi declarată de utilitate publică, nu este finanţată din fonduri publice, potrivit Rapoartelor de activitate publicate în Monitorul Oficial al României în baza O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, activităţile M.L.N.R. nefiind finanţate din resurse provenind de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Într-adevăr, prin dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile publice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2016, se defineşte noţiunea de autoritate sau instituţie publică ce are obligaţia de a furniza informaţii publice, stabilind că se supun prevederilor prezentei legi şi partidele politice, federaţiile sportive şi organizaţiile neguvernamentale de utilitate publică, care beneficiază de finanţare din bani publici.

Prin urmare, pentru a intra sub incidenţa Legii nr. 544/2001, o asociaţie nonprofit trebuie să fie de utilitate publică şi să beneficieze de finanţare publică, sub orice formă.

Astfel, se constată că pârâta a fost înfiinţată în baza prevederilor Legii nr. 24/1921 privind persoanele juridice, dobândind personalitate juridică potrivit Sentinţei civile nr. 54/1993, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. 57/PJ/1993, iar în prezent, Marea Lojă Naţională din România funcţionează în baza prevederilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, fiind înregistrată la Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

Prin H.G. nr. 561/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 344/2004, în temeiul art. 39 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, Asociaţia Marea Lojă Naţională din România a fost recunoscută ca fiind de utilitate publică, iar în conformitate cu art. 41 din O.G. nr. 26/2000,  „Recunoaşterea utilităţii publice conferă asociaţiei sau fundaţiei următoarele drepturi şi obligaţii: a) dreptul de a i se atribui în folosinţă gratuită bunurile proprietate publică;”

De asemenea, prin dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 1114 din 18 decembrie 2013 privind trecerea unui imobil din domeniul privat al statului şi administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat” în domeniul public al statului şi administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, precum şi pentru darea acestuia în folosinţă gratuită, publicată în M. Of. nr. 812 din 20 decembrie 2013, s-a stabilit că „Se aprobă darea în folosinţă gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, a terenului prevăzut la art. 1, către Asociaţia „Marea Lojă Naţională din România”, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică, în vederea edificării unei clădiri de interes public.”

Curtea a reţinut că există două tipuri de finanţare publică, guvernamentală, a organizaţiilor neguvernamentale, respectiv: finanţarea directă, ce constă în sprijin financiar alocat din bugetul public în mod direct, şi finanţare indirectă, care nu presupune un transfer direct al fondurilor sau al proprietăţii, ci reprezintă un beneficiu acordat organizaţiei neguvernamentale, ce îi permite acesteia să folosească bunuri proprietate publică în vederea îndeplinirii obiectivelor statutare.

În acest sens, instanţa constată că acordarea dreptului de folosinţă asupra unui teren aflat în proprietate publică a statului român în favoarea pârâtei Asociaţia Marea Lojă Naţională din România reprezintă o formă de finanţare publică indirectă, care o plasează pe pârâtă sub incidenţa Legii nr. 544/2001, impunându-i obligaţia de furnizare a informaţiilor de interes public solicitate de orice persoană interesată.

Instanţa consideră că noţiunea de „finanţare din bani publici” utilizată de dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001 nu poate fi interpretată restrictiv, astfel cum susţine pârâta, în sensul că se referă la acordarea unor fonduri exclusiv băneşti, ci trebuie avut în vedere scopul urmărit de legiuitor prin introducerea unei astfel de norme, acela de a supune obligaţiei de transparentizare a activităţii orice asociaţie neguvernamentală declarată de utilitate publică şi care se foloseşte în activitatea sa de sprijin, sub orice formă, provenit din bani publici, inclusiv sub forma unor bunuri publice deţinute în folosinţă.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că aserţiunea pârâtei privind lipsa obligaţiei sale de a comunica informaţii de interes public este nefondată, motiv pentru a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta Asociaţia Marea Lojă Naţională din România din perspectiv dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001.

Curtea a apreciat că, într-adevăr, apartenenţa unui magistrat la o asociaţie constituie o informaţie de interes public, iar reclamanta nu trebuie să dovedească un interes propriu pentru a solicita astfel de informaţii.

Conform dispozițiilor art. 1 lit. b) din Legea nr. 544/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, iar potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din aceeaşi lege, informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

De asemenea, prin dispozițiile art. 111 alin. 1 din  privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei s-a stabilit că „Persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu vor depune o declaraţie de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publică pe care o exercită.”, iar la alin. 2 lit. a) se prevede, printre funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese, şi calitatea de membru în asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

Totodată, dispozițiile art. 3 alin. 3 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative arată că declaraţiile de interese se fac în scris, pe propria răspundere, şi cuprind funcţiile şi activităţile prevăzute în anexa 2, potrivit prevederilor Legii nr. 161/2003, fiind actualizate anual, cel mai târziu la data de 15 iunie.

Din ansamblul acestor dispoziţii rezultă în mod clar că, existând obligaţia legală a magistraţilor de a face publică în cadrul declaraţiei de interese calitatea de membru al unei asociaţii, fundaţii sau al altei organizaţii neguvernamentale, această chestiune reprezintă o informaţie de interes public, fiind de natură a afecta capacitatea de exercitare a funcţiei.

Astfel cum a stabilit chiar Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 886/20.08.2013, judecătorii şi procurorii au obligaţia de a completa calitatea de membru în asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, inclusiv cele masonice, în cadrul declaraţiei de interese prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și de Legea nr. 176/2010.

Referitor la poziţia pârâtei Asociaţia Marea Lojă Naţională din România, Curtea a reţinut că, potrivit celor expuse, această asociaţie are obligaţia de a comunica, la cererea oricărei persoane interesate, informaţii privind calitatea de membru în asociaţie a unor magistraţi, astfel de informaţii fiind de interes public.

În accepția Curții, singura obligație ce revine solicitantului este aceea de a nu adresa o cerere în termeni vagi, solicitările către M.L.N.R. urmând a fi făcute privind fiecare magistrat în parte.

Notă explicativă

Prezenta decizie permite formularea unor succinte observații privind recentele evoluții ale Marii Loji Naționale din România, materializate în propunerile de revizuire a Statutului M.L.N.R., accesibil pe www.mlnr.ro., adoptate prin ținutele din 9.05.6017 și 17.05.2017, prin acreditarea existenței, începând cu acel an, a existenței unei ficțiuni juridice, intitulate generic ORDIN MASONIC, și prin chestionarea membrilor M.L.N.R. de a preciza dacă au convingerea că au aderat la Asociația M.L.N.R. semnând petițiile de adeziune și achitând cotizațiile / contribuțiile către M.L.N.R. sau se consideră inițiați doar în Ordinul Masonic, juriștii-frați ignorând cu desăvârșire valențele adagiului Nemo censetur ignorare legem.

Pornim de la constatarea că, potrivit  STATUTULUI  MARII LOJI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cuprinse în dispozițiile art. 17 din actul menționat mai sus, reglementările de organizare și funcționare specifice (R.O.F.), denumite în mod tradițional “Constituția, Regulamentul General și Codul de conduită masonică ale M.L.N.R.” sunt parte integrantă a prezentului Statut, acestea trebuind să respecte – sub sancțiunea nulității absolute – Constituția României și ordinea de drept, precum și Landmark-urile Francmasoneriei Universale.

Or, potrivit Constituției României, justiția nu se înfăptuiește prin săvârșirea de către membrii acestora a unor infracțiuni pentru a putea să-și ajute și să-și apere în mod ocult frații, în orice situație, fără ca sa existe o minimă posibilitate de a transparentiza calitatea de membru a unui judecător asociat la M.L.N.R.

Cu titlu prealabil, precizăm că din accesarea surselor deschise (pagina de internet și pagina de facebook a Marii Loji Naționale din România), rezultă că functionarea Marii Loje Naționale din România este reglementată prin Constituția masonică, Statutul M.L.N.R. și Regulamentul General.

În ceea ce privește actele emise în exercitarea atribuțiilor, Marele Consiliu al M.L.N.R. (echivalentul Consiliului Director) are dreptul de a emite decrete și circulare care stabilesc procedurile specifice de lucru, fără încălcarea prevederilor Constituției și Regulamentului General. De asemenea, Marele Secretar, Marele Orator (echivalentul directorului juridic), Marele Trezorier (ehivalentul directorului financiar) și președinții instituțiilor justiției masonice (Președintele Tribunalului Masonic și Președintele Curții Supreme de Justiție Masonică) au și ei dreptul de a emite circulare care stabilesc proceduri specifice în domeniul lor de activitate masonică, fără încălcarea prevederilor Constituției, Statutului M.L.N.R. și Regulamentului General.

Constituția și Regulamentul General al M.L.N.R. pot fi schimbate prin votul Conventului M.L.N.R. (echivalentul Adunării Generale). De altfel, în ultimii 20 de ani, acestea au fost modificate aproape în fiecare an.

Reținem, așadar că în România este constituită Marea Lojă Naţională (M.L.N.R.), asociaţie înființată ca persoană juridică de drept privat, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial.

Asociația Marea Lojă Națională din România este înregistrată în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la Judecătoria Sectorului 2 București, sub nr. 11 din 16.07.2012, dosar nr. 9869/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 561/15.04.2004 s-a prevăzut că „se recunoaşte Asociaţia Marea Lojă Naţională din România, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, ca fiind de utilitate publică”.

Obiectivul Asociației, potrivit statutului, constă în „acțiuni educative, umanitare și social – filantropice ”, iar conform dispozițiilor art. 2 din Statutul Marii Loji Naționale din România acordarea de „sprijin mutual pentru membrii săi în toate împrejurările vieţii” reprezintă unul dintre scopurile Asociației Marea Lojă Națională din România (M.L.N.R.).

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Statutul Marii Loji Naționale din România, membrii M.L.N.R. au obligația „să respecte Constituția și legile țării, prezentul Statut, precum și toate Hotărârile organelor de conducere ale M.L.N.R.”, „să coopereze activ la realizarea scopurilor Asociației” și „să achite integral şi la termen cotizaţia de membru”.

În practica organelor de urmărire penală s-a atras atenția asupra faptului că, „în cazul magistraților care fac parte dintr-o astfel de Asociație, corelarea celor două dispoziții statutare mai sus menționate conduce în mod logic la concluzia lipsei aparenței de imparțialitate a magistratului mason în situația judecării unei cauze cu părți având calitatea de frați masoni. Per a contrario, se impune cu necesitate cunoașterea apartenenței magistratului judecător la o astfel de Asociație, pentru ca partea cu interese contrare să aibă posibilitatea să solicite analizarea incompatibilității acestuia de către un judecător imparțial, în raport de elementele concrete ale cauzei. Nedeclararea calității de membru într-o astfel de Asociație – M.L.N.R., în condițiile normelor statutare enunțate mai sus și a dispozițiilor legale imperative ce reglementează incompatibilitățile magistraților, denotă o intenție de disimulare a acestei calități (mason), intenție a cărei motivație, al cărei scop, din punct de vedere penal nu interesează, însă prezența acestei intenții conduce fără echivoc la realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals în declarații.

Cu alte cuvinte, în cazul judecătorilor, obligativitatea completării declarației de interese este impusă și pentru a garanta exigența de imparțialitate a acestora, dând astfel posibilitatea părților cu interese contrare ca într-o speță concretă în care este judecat un frate mason să formuleze cerere de recuzare a magistratului-judecător, membru M.L.N.R. și, astfel, un alt judecător independent și imparțial să decidă dacă natura și intensitatea legăturii în discuție, în raport de elementele concrete ale cauzei, este în măsură să denote părtinirea judecătorului mason în cauza respectivă.

În lumina aceluiași raționament, magistrații masoni au posibilitatea eludării normelor imperative care îi obligă să se abțină de la judecarea unei cauze – persoana incompatibilă este obligată să se abțină în situația existenței unui caz de incompatibilitate, potrivit dispozițiilor art. 66 C. proc. pen. – înlăturând astfel posibilitatea efectuării oricăror verificări privind respectarea dispozițiilor legale ce reglementează regimul incompatibilităților” (a se vedea, în acest sens, rechizitoriul nr. 129/p/2014 din 17 ianuarie 2017, întocmit de DNA – Biroul Teritorial Oradea).

Marea Lojă Națională din România cuprinde toți masonii și toate Lojile de pe întreg teritoriul României recunoscute de Asociație.

Loja reprezintă „corpul primar și fundamental al frăției masonice, este structura autonomă și suverană a Fraților Masoni, constituită ritual și regular, pentru desfășurarea lucrărilor masonice”, fiecare Lojă masonică fiind condusă de un Maestru Venerabil.

Membrii Marii Loji Naționale din România au trei grade: ucenic, calfă și maestru mason, în limbaj masonic membrii M.L.N.R. fiind numiți ”Frați” sau ”Frați masoni”.

În  ceea ce privește procedura de inițiere în M.L.N.R., se cuvine observat că potrivit Constituţiei M.L.N.R. şi Regulamentului General al Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România, calitatea de mason (membru al M.L.N.R.) poate fi dobândită numai prin iniţierea sau regularizarea într-o lojă aflată sub obedienţa Marii Loji. Inițierea reprezintă ansamblul de proceduri regulamentare şi ritualice prin care un candidat profan este admis, consacrat şi recunoscut în gradul de „ucenic” într-o lojă masonică aparținând de M.L.N.R.

Astfel, dobândirea calităţii de mason coincide cu iniţierea într-o lojă masonică, respectiv cu depunerea jurământului de credinţă – „la iniţiere toţi candidaţii depun Jurământul cu mâna dreaptă pe Cartea Legii Sacre (Biblia, Tanah, Coranul ș.a.) deschisă, pe Echer şi pe Compas”, potrivit Declarației de principii din Constituția M.L.N.R.

Potrivit dispozițiilor art. 18.1.15 din Regulamentul General al M.L.N.R. ”frații inițiați, sau regularizați, trebuie să depună jurământul pe cele trei Mari Lumini ale Francmasoneriei și să semneze obligațiile de a respecta : Landmark-urile, Principiile de Regularitate, Constituția, Regulamentul General și Codul de Conduită Masonică ale M.L.N.R., hotărârile Marelui Maestru, Marelui Consiliu și ale Conventurilor Marii Loji Naționale din România”.

Totodată, este de menționat că Marea Lojă Naţională din România, potrivit dispozițiilor art. 9, capitolul II din Codul de conduită masonică, recunoaște instituţia cutumiară a „Naşului Masonic”, „în sensul în care maestrul mason care l-a recomandat pe un profan înspre iniţiere într-o Lojă Simbolică din Obedienţa M.L.N.R. este răspunzător de instruirea masonică a acestuia şi răspunde de abaterile acestuia de la legislaţia masonică”, iar „una dintre obligaţiile sine qua non ale „Finului Masonic” este aceea de a acorda respectul cuvenit Naşului său”.

A proba că un magistrat a aderat la o structură masonică echivalează cu probarea inițierii sale în masonerie și a împrejurării că la „la iniţiere a depus Jurământul cu mâna dreaptă pe Cartea Legii Sacre (Biblia, Tanah, Coranul ș.a.) deschisă, pe Echer şi pe Compas”, potrivit Declarației de principii din Constituția M.L.N.R.

Pentru verificarea tezei probatorii, urmează să fie solicitate de la M.L.N.R. jurămintele  de credință ale magistraților-masoni, împrejurarea că aceștia susțin că nu au plătit niciodată taxele (cu mențiunea că cei ce care susțin că ar face parte doar din ORDINUL MASONIC, nu și din M.L.N.R. vor preciza că au achitat contribuții și nu cotizații, cotizațiile fiind plătite obligatoriu de membrii asociațiilor potrivit legislației în vigoare) neavând nicio relevanță practica pentru dobândirea calității de mason care coincide cu momentul depunerii jurământului.

Referitor la pierderea statutului de membru, reamintim că în practică, organele de urmărire penală fac confuzie între încetarea calității de membru al M.L.N.R. și trecerea în adormire / suspendarea / radierea calității de membru, situație în care magistratul-mason este obligat să își completeze anual declarațiile de interese, deoarece nu i-a încetat calitatea de membru.

Într-adevăr, în ceea ce privește încetarea calității de membru al M.L.N.R., Statutul M.L.N.R., ce poate fi accesat la http://www.mlnr.ro/index.php/mlnr/statul, prevede procedura excluderii din MASONERIE, ale cărei efecte nu trebuie confundate cu efectele radierii, având în vedere consecințele diferite ale celor două sancțiuni: pe când instituția excluderii atrage, per se, consecința pierderii definitive a calității de membru, efectele radierii constau într-o suspendare a calității de mason, fratele putând fi, exempli gratia, reprimit oricând în M.L.N.R., după plata contribuțiilor restante, fără a parcurge din nou procedura inițierii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din Statutul M.L.N.R., calitatea de membru al Asociației se pierde

(1) a) – prin excludere, potrivit prevederilor și procedurilor R.O.F., determinate de:

– orice acțiuni dezonorante și / sau uneltiri contra intereselor Statului român;

– comiterea oricărui abuz de drept urmată de consecințe grave pentru M.L.N.R. sau pentru interesele legitime ale oricărui membru al Asociației;

– violarea angajamentelor masonice sau neplata timp de un an a cotizației;

– acțiuni care duc la compromiterea imaginii publice a M.L.N.R. sau care vizează slăbirea solidarității membrilor sau dezintegrarea Asociației;

– în cazul în care printr-o Hotărâre definitivă și irevocabilă a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate sau decăzut din drepturile civile;

(1) b) – prin demisie, adresată în scris Consiliului Director;

(1) c) – prin deces.

(2) Orice măsură disciplinară – inclusiv excluderea din Asociație – luată împotriva unui membru sau a unei Loji, își produce efectele numai în urma unei Hotărâri definitive și irevocabile dispusă de instanțele disciplinare ale Asociației. În baza acesteia, se eliberează certificatul de ardere între coloane.

În ceea ce privește procedura de radiere, aceasta constă în următoarele faze:
1. Prezentarea de către secretarul lojei a situației privind absențele și stadiul achitării cotizațiilor.

2. Supunerea la vot a deciziei de radiere a masonului în culpă.

3. Consemnarea discuțiilor privind radierea și a rezultatului votului în planșa ținutei (echivalentul procesului-verbal al ședinței masonice). Planșa ținutei este semnată obligatoriu de trei persoane: Maestrul Venerabil, Secretarul și Oratorul (echivalentul juristului).

4. În ținuta (adica ședința) următoare a lojei, ce a avut loc peste două săptămâni, se aprobă planșa ținutei precedente (adică membrii verifică din nou dacă sunt de acord cu cele votate în urma ținutei anterioare și pot chiar modifica deciziile luate anterior). Acest lucru se consemnează în planșa ținutei zilei și se semnează din nou de către cei trei menționați la lit. c).

5. Dacă membrii prezenți aprobă planșa ținutei anterioare, se emite o adresă către Marele Maestru al M.L.N.R. în care i se cere să dispună radierea pentru neplata cotizației și /sau absențe nemotivate a masonilor care au făcut obiectul procedurii din loja lor. Adresa către M.L.N.R. este și ea semnată de către cei trei menționați la lit. c).

6. Marele Maestru dispune Marelui Secretariat să radieze din activitatea masonică pe cei nominalizați în adresa lojei.

Trebuie reținut că radierea din activitatea masonică pentru neplata cotizației și / sau absențe nemotivate echivalează cu suspendarea din activitate și nu atrage nicidecum excluderea din asociație sau din Masonerie. În acest sens, Constituția și Regulamentul General prevăd în mod explicit faptul că un frate radiat pentru neplata cotizației și / sau absențe nemotivate poate fi reprimit în activitatea masonică dacă își achită cotizația la zi și dacă loja lui este de acord să îl reprimească, fără a mai parcurge din nou procedurile de inițiere. Masonul respectiv revine în activitate cu gradele obținute și cu întregul trecut masonic recunoscut „de jure”.

În ceea ce privește plata cotizațiilor de către masoni, se poate constata de către organele de anchetă veridicitatea declarației M.L.N.R. conform căreia un mason și-a achitat sau nu cotizația consultând următoarele documente:

– Situația colectării cotizațiilor la nivelul lojei din care face parte respectivul. Aceste situații se găsesc de obicei la Maestrul Venerabil și la Secretarul lojei.

– Documentele contabile primare înregistrate în contabilitatea M.L.N.R. prin care lojile achită, în baza unor tabele nominale, cotizațiile membrilor. Aceste cotizații se achită în principiu semestrial, s-au achitat și trimestrial, iar unele loji achitau lunar, atașând borderouri nominale cu masonii care au achitat cotizațiile.

Clarificată fiind astfel problema caracterului de interes public al aparenței magistraților la M.L.N.R., problema de drept care se ridică în speță este aceea dacă CSM, în calitate de garant al independenței justiției, este obligat să ceară informații de la M.L.N.R. pentru stabilirea identității și a intereselor fraților-magistrați, deoarece nu este de dorit ca într-un stat de drept JUSTIȚIA să fie înfăptuită prin magistrați în privința cărora planează suspiciunea că au săvârșit infracțiuni prin nedeclararea calității de mason în declarația de interese al aderării la o asociație / ordin / structură masonică în deplină discreție în scopul apărării și ajutării FRAȚILOR în condiții lipsite de transparență, neexistând nicio posibilitate pentru partea judecată de un Frate MASON să formuleze o cerere de recuzare, în măsura în care partea adversă ar fi Fratele judecătorului care a jurat să o apere și să o ajute, în mod discreționar.

În caz contrar, apreciem că o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 ce ar putea fi adresată M.L.N.R. de către orice persoană fizică sau juridică ar trebui să cuprindă solicitarea de a se preciza care dintre persoanele judecători / procurori aflate în evidenţa Consiliului Superior al Magistraturii în luna martie 2018 (a se vedea aici), deţin calitatea de membru al Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România (M.L.N.R.); care dintre magistraţii menţionaţi în același tabel au deţinut în trecut calitatea de membru al Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România, calitate care, din diverse motive, a încetat între timp sau a intervenit suspendarea prin trecerea în adormire. În această ultimă situaţie (suspendarea prin trecerea în adormire), M.L.N.R. ar urma să precizeze pentru fiecare magistrat în parte ziua, luna și anul în care a devenit membru al Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România, precum și ziua, luna și anul în care această calitate de membru a încetat, dar şi motivele pentru care această calitate de membru a încetat, și să pună la dispoziţie, la cerere, toate copiile declaraţiilor de adeziune şi ale jurămintelor de ucenic / calfă / maestru / maestru-mason depuse de către fiecare dintre judecătorii menționati în documentul ataşat care sunt membrii ai Asociaţiei Marea Lojă Naţională a României, dar și copii ale chitanţelor care atestă plăţi către M.L.N.R. pentru iniţiere / dobândire de grade / cotizaţii / orice alt titlu de către magistraţii din tabelul precizat care sunt în prezent sau au fost membri ai Asociaţiei Marea Lojă Naţională din România.

Nu în ultimul rând, se cuvine ca domnul Grand Master (Marele Maestru) să clarifice dacă prin organizarea ținutelor din 09.05.2017 şi din 17.05.2017 s-a urmărit favorizarea fraților masoni care nu şi-au declarat apartenența la Asociația Marea Lojă Naţională din România în declarațiile de interese, Grand Master urmând să confirme că Ordinul masonic în considerarea căruia se intenționează revizuirea Constituției şi Statutului M.L.N.R. consideră o încercare evidentă de a ajuta frații masoni să se sustragă urmăririi penale, fiind nepermis pentru magistrații români să invoce EROAREA DE DREPT pentru a se sustrage obligațiilor de a-și completa anual declarațiile de interese. (Decizia nr. 251/CA din 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, Secția contencios administrativ și fiscal, nedefinitivă, nepublicată)

 Judecător dr. Camelia Bogdan, cercetător CEREFREA

Citeşte mai mult despre Camelia Bogdan, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Marea Lojă Națională din România! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.