JurisprudenţăJurisprudenţă CEDOJurisprudenţă CJUEJurisprudenţă CCRJurisprudenţă ÎCCJJurisprudenţă curentă ÎCCJ / Dezlegarea unor chestiuni de drept / Recurs în interesul legiiJurisprudenţă Curţi de apelJurisprudenţă TribunaleJurisprudenţă Judecătorii
 
ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept ref. acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir

19.03.2018 | Andrei PAP
Abonare newsletter
Andrei Pap

Andrei Pap

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 19 martie 2018, că admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 2307/93/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabilește că:

”Dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, nu impun nicio condiție pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2018.”

:: Minuta Deciziei nr. 23/2018

Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept ref. acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Yes, yes, yes… așa am ”dat-0” și eu până acum.
    Ce-i drept nu am simțit nevoia să sesizez Înalta, dar, iată, furăm pe aceeași lungime de… indemnizație.
    Scopul acestei indemnizații e să reprezinte o compensare adusă, pentru tot restul vieții, copilului – în prezent adult – care și-a pierdut părintele în evenimentele din 1989.
    Pentru cei care cred că e prea ”mult” sau ”oneros”, încercați să vă imaginați cum e să rămâneți fără un părinte care a murit… pentru un ideal și, apoi, uitați-vă în jur: ”conspirații”, ”acoperiți”, neacoperiți, o multitudine de idioțenii pentru manifestarea cărora niște Oameni au murit.

    De altfel, există și un termen obiectiv de comparație, dacă imaginația nu funcționează, prevalând, hm, pragmatismul, și anume situația văduvelor veteranilor de război sau ale celor decedați/dispăruți pe front, acestora Statul le plătește, așa cum e normal, o indemnizație pentru tot restul vieții. E forma Statului de a arăta respect.
    În decembrie 1989, s-a petrecut Ceva în care au murit Oameni, frontul lor a fost caldarâmul Bucureștiului și a celorlalte orașe.
    Odihnească-se în pace cu toții!
    Cred că astăzi nu li s-a făcut o ”pomană”, ci dreptate, cum se zice, în veci.

    • Cei care au murit, raniti, mutilati… da, de acord – reparatiile sunt binevenite.

      Eu am fost in Bucuresti la Revolutie, 21-22, printre gloante si tancuri, pe 22 dec, seara, am fost acolo la reţinerea lui Dascalescu – primul ministru al României. L-am luat de guler şi am strigat „Cine trage, mă?” A răspuns „Nu ştiu oameni buni, nu ştiu oameni buni!
      Ţin minte şi acuma, când am pus mâna pe rever, am simţit costumul luxos, albastru, lucios. Nu văzusem în viaţa mea aşa costum. Încercase să fugă şi l-au oprit oamenii strigat: „Dăscălescu. Încearcă să fugă!” la uşa laterală a CC-ului.

      Dar in Piatra Revolutiei au fost 1,5 milioane de persoane în 22 dec.
      Toţi au fost revoluţionari? Toţi iau pensii?

      Mie nu mi-a trebuit niciodată certificat de revoluţionar deşi au trecut gloanţele pe lângă mine. Le vedeam cum ies scântei la 3 metri deasupra mea, în peretele CC-ului. Mare mizerie cu revoluţionarii ăştia falşi.
      După război mulţi viteji se-arată. Am înţeles că sunt 45.000 de revoluţionari cu merite deosebite.

      Sunt foarte mulţi „revoluţionari” escroci. În special în provincie, în locuri unde nu s-a întâmplat nimic.

      Fiecare primeste câte 1000 dolarei pe luna. Bani buni.

      • Amelia FARMATHY spune:

        L-ați luat de guler?
        Nu se poate… și pe mine mă acuzați de lipsă de respect… glumesc desigur.
        Ați trăit vremuri unice și ați avut norocul să supraviețuiți.
        Și decența (a nu se înțelege că mă refer, prin antiteză, la alții) de a nu face un ”certificat” din asta.

    • În legătură cu speţe, litigii, controverse sau orice chestiuni care pot fi aduse în faţa instanţei spre soluţionare, Judecătorilor le este strict interzis să exprime opinii, să facă promisiuni, angajamente sau să exprime intenţii incompatibile cu principiul imparţialităţii în îndeplinirea îndatoririlor judiciare.
      Judecătorii nu au voie să explice sentinţele date sau să exprime predilecţii sau înclinaţii faţă de o soluţie sau alta.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Nu mai spuneți!
    În gaură de șarpe să ne ascundem, dară?
    Și pe asta o știți, nu e așa?
    Judecătorul nu are voie să comenteze o speță concretă, dacă nu a fost încă soluționată definitiv, însă, după, o poate face dacă argumentele sunt circumscrise dreptului, altminteri ar trebui să dispară cam toate publicațiile, revistele cu caracter juridic, poate chiar și site-ul acesta, în multe dintre ele, alături de avocați, notari, consilieri juridici, contribuind și judecători care prezintă spețe anonimizate, le comentează, își exprimă opinii prin articole, pornind de la spețe deja judecate.
    Numai morții nu am opinii și stau…… ascunși.
    Morți nu suntem, ascunși…… nici atât. Dimpotrivă, din ce în ce mai expuși.
    Progresul, inclusiv în domeniul juridic, vine din expunerea opiniilor, a dialogului_evident nu în maniera lui Gică contra_, a contrazicerii, chiar și în note mai ascuțite, nimic nu e mai nociv decât genul acesta de parastas juridic pe care îl ridicați la rang de ”sfinte porunci”.
    În tăcere, prin tăcere se perpetuează erorile și se protejează nulitățile liniștite ( acelea…tăcute pentru că știu că nu au nimic a glăsui)sau, dimpotrivă, agasant de prezente.
    Ce zic eu, de fapt, nu doar că sunt protejate, sunt chiar promovate.
    Spre deosebire de indivizi pe care îi pre(a)ocupă aparența decât orice substanță a dreptului(căci aparența e mult mai ușor de mestecat în cuvinte), a unei idei etc., eu am bunul simț să admit că așa am procedat prin hotărâri deja pronunțate(și definitive pe deasupra), adică exact în spiritul celor interpretate ulterior de către Înalta.
    Se cheamă…….. practică judiciară, iar cei ca dvs._ pardon, nu cei ca dvs., că nu prea îmi cred că sunteți avocat, după cum puneți, de principiu, problema, ci doar specialist_ , o și depun prin dosare, evident dacă le este favorabilă susținerilor pe care le prezintă.
    Speța, după cum ziceți, este deja, în realitate, soluționată în ceea ce privește problema de drept_ respectiv interpretarea unor dispoziții legale pe care eu le-am considerat clare_, exact prin interpretarea dată de Înalta, și numai_ ca să o numesc cât mai puțin metaforic posibil_ o viziune îngustă birocratică, ca să nu îi zic vădită obrăznicie, permite instituțiilor statului să invoce argumente de tipul ”decizia X sau Y a Înaltei Curți, dată în soluționarea RIL-ului sau HP-ului nu ne este opozabilă” și să umple rolul/rostul instanțelor de litigii în care rezultatul este previzibil pentru că aceste
    decizii, mai exact interpretările lor, dincolo de obiecțiunile pe care le-am văzut că le manifestați(evident fără niciun argument care să fi fost vreodată validat, fie și numai printr-o hotărâre rămasă definitivă),sunt obligatorii pentru orice instanță din România, indiferent de grad.
    Asta ca să nu mai zic că cei ieșiți în vădită pagubă din toată această …..îngustime birocratică sunt cei ca dvs._cei ce le știți pe /de/din toate_ care vor achita, în realitate, cheltuielile judiciare la care rămân obligate diversele instituții ale statului în procese care ar putea fi evitate, odată pronunțată o soluție de către Înalta.

    Considerați că v-am făcut o favoare răspunzându-vă.
    De acum, e cazul să fiți izolat în vânătoarea pe care încercați să o duceți împotriva ideilor/opiniilor, chiar a erorilor (nu mă refer la cele ortografice desigur, acelea trebuie de-punctate pentru că înseamnă, la un intelectual format pe filieră umanistă, lipsă de educație și superficialitate în pregătire, dar, deseori, și în raționamente) altora.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week