Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
Print Friendly, PDF & Email

Posibilitatea impozitării criptomonedelor potrivit reglementărilor legale actuale
21.03.2018 | Mihai IOACHIMESCU-VOINEA


Mihai Ioachimescu-Voinea

Mihai Ioachimescu-Voinea

L’art de l’imposition consiste à plumer l’oie pour obtenir le plus possible de plumes avec le moins possible de cris (Jean Baptiste Colbert)

Criptomoneda reprezintă o monedă surogat, virtuală, ce are la bază un sistem de operare de tip open-source, monedă ce a fost introdusă în anul 2009 odată cu apariția Bitcoin-ului, monedă care cel mai probabil va continua să fie utilizată pe scară din ce în ce mai largă, ținând cont de faptul că la acest moment doar 0,3% din populația planetei deține criptomonede (aprox. 22 milioane de oameni). Mecanismul ce stă la baza transferului, deținerii și minării în siguranță a criptomonedelor constă în criptarea descentralizată a datelor pe baza de tehnologiei blockchain. Nu mă voi strădui în cele ce urmează să fac o definiție tehnică a termenilor, întrucât sunt sigur că destinatarii acestui articol stăpânesc mai bine noțiunile de criptomonedă, Tokenuri, ICO, Blockchain etc. Cu toate acestea îmi revine sarcina la fel de dificilă de a explica prin raportare la reglementările legale actuale, ce impozite trebuie sau ar trebui plătite atunci când tranzacționăm criptomonede. În vederea îndeplinirii acestui rol, voi explica pe scurt în cele ce urmează câteva aspecte ce țin de filosofia dreptului fiscal, voi efectua o scurtă analiză a noțiunii juridice de criptomonedă și voi încadra pe baza reglementărilor legale fiscale maniera în care ar putea fi impozitată obținerea veniturilor ca urmare venitului obținut în urma tranzacționării acesteia.

I. Scurt istoric – avantajele monedei virtuale prin raportare la cele fiduciare

Rațiunea care a dus la geneza criptomonedelor a fost aceea a creării unui instrument de plată care să permită anonimatul și care să nu fie influențată de politicile financiare duse de un stat, întrucât valoarea și tranzacționarea monedelor clasice de tip „fiat”, sunt expuse voinței unor decidenți, prin politica monetară pe care o pot adopta (i.e. cantitatea și modul de emitere a monedei, reglementarea circulației acesteia, valoarea unei monede). Spre exemplu, la încheierea celui de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii împreună cu Europa de Vest, Japonia, Canada și Australia au convenit implementarea sistemului monetar „Bretton Woods”, sistem al cărui fundament consta în faptul că monedele emise în cadrul acestor state aveau o valoare intrinsecă, ce decurgea din cantitatea de aur pe care Băncile Centrale o dețineau în rezerve, fiind interzis ca monetăriile să procedeze la emiterea unor cantități mai mari de monede prin raportare la echivalentul pe care Băncile Centrale le dețineau în aur. Ulterior, la data de 15 August 1971, din rațiuni protecționiste[1], Statele Unite ale Americii au renunțat la acest sistem, instaurând regimul monedelor de tip „fiat”, a căror valoare este impusă de guvernele naționale și de cererea existentă la nivel global (i.e..: prețul barilului de petrol este fixat în dolari americani, astfel că guvernele fiecărui stat trebuie să-și formeze rezerve din această monedă, această „necesitate” impusă conducând în mod automat la creșterea valorii dolarului ca urmare a cererii ridicate existente pe piețele internaționale).

Un alt exemplu (de data asta național) este politica B.N.R. de a crește dobânda de referință în vederea menținerii puterii de cumpărare a leului și prin urmare a cursului de schimb leu-euro. Totodată inflația sau deflația se pot produce ca urmare a politicilor monetare adoptate de Băncile Centrale de Stat, ce controlează injectarea în piețele financiare a banilor.

Toate aceste neajunsuri, și mai ales posibilitatea impunerii unor restricții și controale în ceea ce privește modul de tranzacționare a monedelor „fiat”, au condus către satisfacerea apetenței tot mai crescândă a creării unui instrument de plată flexibil, care sa nu fie supus controlului statelor în ceea ce privește emiterea, tranzacționarea și valoarea lui, aceasta din urmă fiind stabilită exclusiv pe bază de cerere și ofertă (cu excepția monedei Tether – creatorii acesteia susținând că fiecărei monede emise îi corespunde valoarea de 1 $, deși există investigații cu privire la depozitele financiare deținute de compania mamă).

II. Filosofia dreptului fiscal în raport de necesitatea impozitării tranzacției criptomonedelor

Un principiu de drept fiscal desprins din principiile elaborate de economistul și filosoful Adam Smith, denumit principiul beneficiului, constă în faptul că trebuie să existe o echivalență între contribuțiile plătite de o persoană și ceea ce guvernul unui stat înapoiază prin activitățile sale. Spre exemplu, achitarea contribuțiilor către bugetul de asigurări sociale se efectuează în vederea returnării unor redevențe ulterioare, sub forma pensiilor, la momentul încetării activității în câmpul muncii a unei persoane. Aceeași rațiune ar trebui reținută și în cea ce privește sistemul public de educație, sistemul public de sănătate, infrastructura publică etc. Reflectând asupra acestui principiu, apreciez că impozitarea criptomonedelor ar lipsi de conținut principiul beneficiului, întrucât criptomonedele reprezintă în fond niște algoritmi ce nu fac obiectul reglementării statelor. Statele nu au nicio implicație/influență în ceea ce privește plenitudinea de procese care conduc către alcătuirea conceptului de monedă virtuală. Obținerea acestor monede ca urmare a achiziționării sau minării lor, precum și vânzarea sau efectuarea de plăți cu monedele virtuale are loc într-un cadru global descentralizat, între entități private, fără a exista vreo implicație de tip guvernamental, și totodată fără posibilitatea vreunei supra-entități publice de a avea vreo înrâurire asupra milioanelor de tranzacții criptate ce au loc zilnic. Întrucât nu există activități guvernamentale care să influențeze emiterea/circulația criptomonedelor, putem conchide că nu există niciun beneficiu pe care persoanele ce tranzacționează aceste instrumente de plată să-l poată obțină ca urmare a achitării unor taxe către bugetul de stat. Așadar, colectarea unor taxe în condițiile în care autoritățile publice nu returnează nimic, ar conduce către știrbirea principiului beneficiului, ce reprezintă practic filosofia de bază a dreptului fiscal, ceea ce nu însemnă însă că guvernele nu vor impozita sau nu vor urmări impozitarea veniturilor obținute de persoanele private, ca urmare a tranzacționării acestor monede (Japonia, S.U.A. deja o fac, iar Coreea de Sud pregătește modificarea legilor fiscale în acest sens). Apreciez că pentru respectarea principiului beneficiului, taxarea veniturilor obținute din criptovalute ar putea avea loc în condițiile în care statul ar fi Emitentul lor, iar acesta ar pune la dispoziție o platformă proprie, ar facilita accesul la unele servicii și ar oferi garanții suplimentare în ceea ce privește tranzacționarea și valoarea lor. Însă aceasta ar contraveni însăși noțiunii de criptomonedă, și cel mai probabil ar fi un eșec, având în vedere motivele care au dus la apariția valutei virtuale (apropo de acest subiect, pentru a contracara hiperinflația Bolívar-ului venezuelan, Președintele acestui stat – Nicolas Maduro – a anunțat lansarea primei criptomonede emisă de către un stat, monedă a cărui valoare se va baza pe depozitele de petrol, gaze aur și diamante deținute).

III. Ce reprezintă criptomoneda din punct de vedere juridic?

Pentru o mai bună înțelegere a posibilității impozitării criptomonedelor de către un stat, trebuie să înțelegem ce reprezintă acestea din punct de vedere juridic. Părerile sunt împărțite la nivel global, S.U.A. acordând criptomonedelor valența juridică a unor „bunuri”, Japonia considerând că token-urile reprezintă „bunuri și servicii”, aceste calificări juridice fiind făcute tocmai în vederea facilitării mecanismelor de impozitare a veniturilor obținute în urma tranzacționării lor.

La nivel european însă, criptomonedele au fost calificate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca reprezentând „instrumente de plată”. Aceasta întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C-264/14 Skatteverket v David Hedqvistmonedele virtuale reprezintă mijloace de plată ce se încadrează în categoria de „monede, bancnote și monede utilizate ca mijloc legal de plată” a căror tranzacționare este scutită de la plata T.V.A.-ului potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) lit. e) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

Așadar, impozitarea veniturilor obținute prin vânzarea și cumpărarea criptomonedelor va ridica reale dificultăți tehnice, dacă nu de reglementare, atunci cel puțin de interpretare. De ce? Fiindcă moneda nu este taxabilă per se. Deși trend-ul global este unul de inflație (deci de scădere a puterii de cumpărare a unei monede), imaginați-vă că în prezent cumpărați 10 $ dolari pentru suma de 10 € euro, iar într-un viitor nu foarte îndepărtat dolarul se apreciază cu 300% față de moneda euro. Practic veți deține aceeași sumă de 10 $ dolari, însă veți putea schimba cei 10 $ cu o sumă de 30 € euro (obținând un profit de 20 €) sau veți putea achiziționa o cantitate mai mare de bunuri și servicii (ce reprezintă finalmente tot un profit, presupunând că puterea de cumpărare a monedei euro se menține). Or, statul nu va putea impozita respectiva sumă de bani, întrucât simpla aprecierea a unei monede nu este privită ca reprezentând o activitate de natură să facă obiectul unei impozitări, banii nefiind taxabili. Asta întrucât suma de 10 € euro pe care o aveați la început, a fost obținută de dumneavoastră în urma achitării contribuțiilor fiscale către stat, reprezentând practic o cotă parte a venitului net (neimpozabil) rămas după achitarea taxelor. Achiziționarea pe piața valutară a unei alte monede în schimbul celei deținute inițial, reprezintă o facultate a dumneavoastră, iar posibilitatea aprecierii unei valute în raport cu celelalte depinde de hazard, sau poate de intuiția dumneavoastră. Cu toate acestea, nu se poate afirma că eventualul beneficiu obținut ca urmare a aprecierii unei monede este taxabil, întrucât ar avea loc o dublă taxare a veniturilor unei persoane, ceea ce ar fi vădit injust și inechitabil. Cu alte cuvinte, dumneavoastră nu v-ați „îmbogățit” prin obținerea unor venituri suplimentare, ci prin creșterea valorii monedei pe care deja o dețineați (și pentru care taxele au fost deja achitate), între suma de bani deținută la început și cea avută după aprecierea monedei neexistând deosebiri sub aspectul cuantumului, ci sub cel al valorii monedei existente la un moment dat în raport cu celelalte.

Având în vedere decizia preliminară pronunțată de C.J.U.E. în cauza C-264/14 Skatteverket v David Hedqvist, prin care criptomonedele sunt privite ca reprezentând mijloace de plată ce sunt circumscrise categoriei de „monede, bancnote și monede utilizate ca mijloc legal de plată” iar nu ca reprezentând bunuri sau servicii, este de așteptat ca guvernele Statelor membre ale U.E. care vor urmări să instituie taxe asupra veniturilor obținute din tranzacționarea acestora să se ivească de reale dificultăți de elaborare a legislației fiscale necesare. Desigur se poate argumenta că monedele la rândul lor fac parte dintr-o categorie a bunurilor, însă indiferent de apartenența sau nu a acestora la genul proxim al bunurilor, diferența specifică d.p.d.v. fiscal constă în faptul că operațiunea de schimb valutar, și posibilele venituri rezultate din aceasta, nu sunt supuse taxării. Totuși, trebuie precizat că hotărârile preliminare pronunțate de C.J.U.E. sub imperiul dispozițiilor art. 267 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru destinatarii din cauza, având un efect juridic inter partes iar nu unul erga omnes (față de toți). În practică însă, hotărârile C.J.U.E. au un efect obligatoriu de facto, ca urmare a angajamentului judecătorilor naționali de a se inspira din soluțiile consacrate de doctrina dreptului european și din jurisprudența curților de la Strasbourg si Luxemburg.

IV. Cum sunt privite în România criptomonedele din punct de vedere juridic de către legiuitor?

În România criptomonedele nu au o valență juridică. Practic, criptomoneda nu există ca noțiune de drept. Aceasta rezultă din răspunsurile pe care A.N.A.F. le-a dat ca urmare a interpelării acestei instituții de către diferite persoane (pentru mai multe detalii puteți accesa acest link):

Răspuns A.N.A.F.: precizăm că instituțiile Băncii Naționale a României și Autorității de Supraveghere Financiară consideră că aceste monede nu reprezintă monede electronice, sau instrumente financiare și deci nu se poate evidenția un regim fiscal potrivit actualului cadru juridic reglementat”.

V. Așadar, cum ar putea fi impozitate criptomonedele în România?

A. Impozit pe venit

Întrucât nu există o reglementare fiscală certă, o să explic în cele ce urmează ce taxe puteți achita prin prisma normelor legale actuale, întrucât nu puține sunt cazurile în care A.N.A.F. a impozitat retroactiv anumite venituri, existând totodată riscul (din experiența de avocat vă spun că este cât se poate de real) să vă regăsiți în situația în care bunurile dumneavoastră să fie indisponibilizate ca urmare a neachitării unor taxe.

În primul rând trebuie precizat faptul că impozitarea va avea loc în momentul în care veți retrage din portofelul dumneavoastră electronic monedele virtuale sub forma de monede fiduciare – monede aflate în circulație. Totodată trebuie plecat de la premisa că sistemul fiscal românesc nu permite o impozitare a profitului în ceea ce privește persoana fizică, impozitele fiind calculate prin raportare la veniturile pe care aceasta le realizează (persoana fizică neputând să-și deducă cheltuielile).

Așa cum am arătat mai sus, urmare a interpretării date de C.J.U.E. noțiunii de criptomonedă, nu se va achita T.V.A.-ul aferent veniturilor obținute din operațiuni de tranzacționare a criptomonedelor (inclusiv oferirea serviciilor de tranzacționare de către intermediari – persoane juridice).

Potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal), „veniturile din alte surse” reprezintă o categorie de venit supusă impozitului pe venit, în acest grup putând fi încadrate beneficiile obținute ca urmare a tranzacționării monedelor virtuale.

Codul fiscal definește în cadrul art. 114 veniturile din alte surse, ca reprezentând „orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 61 lit. a) – h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu”.

Potrivit dispozițiilor art. 115 din Codul fiscal, se impozitează cu o cotă de 10% „veniturile din alte surse” așa cum sunt definite și enumerate în mod nelimitativ în cadrul normelor ante-menționate. Această normă devine însă caducă prin raportare la realitatea tranzacționării monedelor virtuale și la mecanismul de colectare a acestei taxe, întrucât Codul fiscal prevede modalitatea de colectare „prin reținere la sursă” a taxelor, după cum urmează:

Art. 115 alin. (1) Cod fiscal:

„(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepția veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. l)”.

Practic, aceste dispoziții legale impun în sarcina Platformelor de Exchange a Valutelor Virtuale obligația de a colecta taxele în momentul transferării monedelor virtuale din portofelul electronic în monedele fiduciare aflate în circulație. Or, este de așteptat ca acestea să nu-și îndeplinească acest atribut, motiv pentru care trebuie parcurși pașii procedurali clasici în vederea achitării taxelor aferente tranzacționării criptomonedelor.

Deși reglementarea prevede impozitarea venitului brut iar nu a profitului obținut de către o persoană fizică (persoana fizică neputând să-și deducă cheltuielile), totuși interpretarea ce trebuie efectuată asupra acestui text de lege trebuie să fie în sensul în care veniturile a căror sursă nu a fost identificată să constea în Diferența dintre Prețul de vânzare a monedei virtuale și Prețul de achiziție. Aceasta întrucât suma de bani cu care dumneavoastră ați achitat monedele, au făcut deja obiectul unei impozitări, iar aplicarea cotei de 10% asupra sumei globale obținute ar presupune o reimpozitare a banilor dumneavoastră.

Practic, impozitarea cu 10% trebuie efectuată asupra venitului nou (cel cu sursă neidentificată), întrucât banii pe care i-ați folosit la achiziția criptomonedelor se prezumă că reprezintă parte din venitul net realizat de dumneavoastră.

Pentru achitarea impozitelor de mai sus, trebuie să depuneți la sediul Administrației Locale a Finanțelor Publice aflat în circumscripția dumneavoastră Declarația 220 – privind veniturile estimate și ulterior Declarația 200 – privind veniturile realizate în anul precedent, pe care le puteți completa și trimite și online, urmând a achita trimestrial impozitul calculat potrivit deciziei de impunere eliberată de organul fiscal. Pentru mai multe informații, puteți accesa acest link.

 B. Plata C.A.S.S.

Surpriza anului 2018 este că trebuie achitate contribuțiile de sănătate (majorate) aferente veniturilor obținute. Pentru aceasta, până la acest moment trebuie completată și depusă Declarația 600 (al cărei termen de depunere a fost amânat până în 31 martie 2018). Cu toate acestea, Ministrul Finanțelor Publice a declarat că procedura privind depunerea Declarației 600 va fi retrasă, fiind instituită o procedură ce va avea la bază un Formular Unic până la data de 15 aprilie 2018, prin care persoanele vor estima veniturile pe care le vor realiza în anul în curs.

În ceea ce privește modul de colectare a acestei taxe, ea va trebui plătită în condițiile în care veniturile anuale cumulate obținute din activitățile de tranzacționare a monedelor virtuale sunt „cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară” potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Codul fiscal (rețineți că veniturile brute sunt în cazul nostru cele rezultate din diferența dintre valoarea criptomonedei la data vânzării și Valoarea criptomonedei la momentul achiziției).

Cota de impozitare este de 10% și se va aplica asupra unei baze de calcul formată din „salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează” potrivit dispozițiilor art. 156 coroborate cu cele ale art. 170 din Codul fiscal. Cu alte cuvinte, indiferent ce câștiguri vor rezulta din tranzacționarea criptomonedelor, în ipoteza în care acestea au depășit în anul precedent sau au fost egale cu suma a 12 salarii minime brute pe economie (potrivit declarației date), dumneavoastră veți avea de achitat către bugetul de asigurări sociale pentru sănătate o sumă de 10% din salariul minim brut calculat la momentul respectiv (la acest moment salariul minim pe economie este de 1.900 lei, rezultă că plafonul de venituri realizate trebuie să depășească suma de 22.800 lei/an pentru a achita C.A.S.S.). Practic veți avea de achitat o sumă de 190 lei / lună sau de 2.280 lei / an, indiferent de veniturile realizate, dacă acestea depășesc suma de 22.800 lei/an. Important de precizat este că organul fiscal stabilește C.A.S.S. datorată de contribuabil prin decizie de impunere, iar plata contribuției se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

N.B.: Textul de mai sus este unul de recomandare având în vedere textele legale lacunare din materie. Așadar scopul meu a fost unul de a vă informa asupra mijloacelor pe care le aveți în acest moment la îndemână pentru achitarea taxelor și de a vă preveni asupra consecințelor în cazul neachitării lor.

În final, un ultim principiu de drept fiscal cu posibile repercusiuni asupra celor prezentate – in dubio contra fiscumce se traduce prin faptul că interpretarea normelor de drept fiscal neclare se va efectua întotdeauna în favoarea debitorilor.


[1] În anul 1965 Franța, iar mai târziu Germania, Japonia și Canada au solicitat U.S.A. convertirea dolarilor în aur, conform acordului Bretton Woods, Franța amenințând cu retragerea din N.A.T.O. și obligarea trupelor americane staționate pe teritoriul francez să se retragă.


Avocat Mihai Ioachimescu-Voinea

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate