Deciziile CNCD folosite ca probe în litigiile de dreptul muncii
24 martie 2018 | Emeric DOMOKOS-HANCU
Emeric Domokos-Hancu
Am sesizat la practica specială în materia dreptului muncii faptul că, de cele mai multe ori, angajații care cred că au fost victima unei discriminări, mai nou, fac sesizări la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, din considerente ce țin de soluționarea mai rapidă a cauzei decât dacă ar sesiza o instanță de judecată, Consiliu care, în cele mai multe dintre cazuri, le și dă dreptate, decizii pe care salariații le folosesc ca probă în litigiile de dreptul muncii.
Un alt fenomen pe care l-am sesizat este că, de cele mai multe ori, chiar dacă se contestă decizia CNCD în materia contenciosului administrativ, până la soluționarea contestației, litigiul în dreptul muncii ajunge să fie soluționat irevocabil, și există, în multe dintre situații, șansa ca, decizia Consiliului să nu fie soluționată pe calea contenciosului. Și aceasta ridică niște probleme practice, dar am observat că această manieră de abordare este o practică la nivelul angajaților.
Mă gândesc, spre exemplu, la o reorganizare a unui post unde nu au existat criterii obiective, care ascund de obicei o formă directă sau indirectă de discriminare, situație în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării vine și zice “într-adevăr, a fost discriminare”; cum ar putea să vină instanța de dreptul muncii să ajungă la concluzia că vorbim de o reorganizare, chiar dacă suntem în scenariul în care respectiva decizie a Consiliului este atacată pe calea contenciosului administrativ?
Av. Emeric Domokos-Hancu, Partner SCHOENHERR & ASOCIAȚII
* Opinie susținută în cadrul dezbaterii În câte feluri poate fi discriminat un salariat?, ediția 177 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)
