Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Înregistrările video sunt accesibile pentru membri şi parteneri. Cheltuială deductibilă fiscal. Reducere 39,6 euro pentru avocaţii din barourile Bucureşti, Ilfov, Dolj, Timiş, Prahova şi Sibiu. Se acordă 20 de puncte de pregătire profesională. UNBR încurajează extinderea naţională, detalii aici. Reducere 19,8 euro pentru executorii Camerei Executorilor Bucureşti, membrii UNELM şi notarii Camerei Notarilor Publici Bucureşti.
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Pentru o nouă logică legală și înțelesul noțiunii de jurisprudență      

23.03.2018 | Claudiu-Octavian ULICI
Claudiu-Octavian Ulici

Claudiu-Octavian Ulici

Majoritatea pot recunoaște că nu au un aspect fizic demn de prima pagină a unei reviste high-life, mulți pot recunoaște că nu sunt puternici din punct de vedere fizic sau financiar, dar nimeni nu va recunoaște că nu este logic în ceea ce el afirmă cu convingere. Acum trei secole, La Rochefoucauld a remarcat că oamenii își cer adesea scuze pentru că au uitat să facă ceva, dar niciodată nu își vor cere scuze pentru judecata lor. S-ar putea să respingem situația ca pe o altă „idiosincrazie a vanității”, unde logica pe care fiecare persoană este încrezătoare că o posedă, este aproape întotdeauna oferită ca dovadă incontestabilă a afirmației sale, care este destul de contradictorie cu o altă afirmație pe care o susține o altă persoană, care la fel, se bazează și ea pe logica sa. (LOEVINGER 471)

Acest paradox al afirmațiilor contradictorii, făcute în numele logicii, este cel mai evident în domeniul dreptului. Logica sau rațiunea, este revendicată ca fiind temelia legii încă din vremea lui Aristotel, fondatorul logicii, care a identificat legea cu rațiunea în sine. Urmând acest concept, se consideră că legea aplicată efectiv în societate este sau ar trebui să fie compusă din reguli, din deducerea unor principii „naturale” imuabile, care pot fi descoperite de om prin rațiune. (id.)

Participarea la actul democrat al jurisdicției, ca stabilire a normei la cazul concret, poate este mai importantă decât chiar inițierea și promulgarea unei legii, căci aplicarea legii înseamnă stabilirea în particular a textului normativ și nu doar situarea într-un ipotetic „dacă”. Acest participant trebuie să fie sprijinit în demersurile sale de cunoștințe acumulate anterior, cunoștințe care sunt bine acceptate de toți justițiabilii și care să stabilească principial fără greș, calea posibil de urmat. Sprijinul acesta, în concretizarea normei, poate veni numai dintr-o logică specifică, logică văzută ca și gândire justă, raționament consecvent și temeinic.

Metoda aplicată în rezolvarea fiecărui caz, în concret, pare a fi totuși ușor diferită de fiecare dată și e justificat pe undeva să fie așa, dată fiind specificitatea personalităților umane, care au afișat un comportament deviant, de exemplu. Metoda aceasta de caz este oarecum o metodă pedagogică, ce se pretează la comunicare și asimilare și nu o simplă adaptare a logicii științifice inductive la legalitate. Legea în orice moment este aplicată de oameni, care trebui să ia în considerație multele idei și atitudini din comunitate.

În cele din urmă, orice funcțiune ar avea participantul la actul de justiție și mai ales judecătorul, acesta nu ar trebui să fie nici un automat logic, nici o marionetă a impulsurilor psihologice, ci ar trebui să fi o persoană cu sentimentele instruite logic și științific (LOEVINGER 475).

După cum afirma H. L. A. Hart, există o problemă neterminată pentru știința analitică a dreptului, care încă necesită a fi abordată, iar această problemă neterminată include o clarificare a înțelesului afirmației potrivit căreia, legile aparțin unui sistem normativ sau constituie un sistem normativ. Dacă ele ar aparține unui sistem, atunci fiecare este dependentă de o alta iar aplicarea fiecăreia ar trebui făcută conform scopului urmărit de sistem; dacă ele constituie un sistem, fiind prin urmare asemenea cărămizilor unui edificiu, atunci fiecare poate fi privită separat și reglementează un segment specific al interacțiunilor sociale. Chestiunea este fundamentală în aplicarea dreptului, în lămurirea înțelesului fiecărei propoziții normative inclusă în corpul legii, ce stă la baza reacțiunii sociale la acțiunea individuală fostă manifestă. Lămurirea aceasta implică un ceva exterior dreptului dar parcă format în tandem cu acesta. Este adevărat că ea presupune sprijinul în logică.

În Critica rațiunii pure, Kant pretinde că din vremea lui Aristotel până în timpul său, logica a fost „în imposibilitatea de a face un singur pas înainte, și prin urmare, aparent ea este finalizată și completă. ” Mai mult, el adaugă că unele presupuse îmbunătățiri au fost doar modificări minore sau chiar mai rău, chestiuni confuze și pline de neînțelegeri. Dar contrar acestei viziuni, în ultimele două secole am fost martorii unei renașteri extraordinare a logicii. Noi abordări ale problemelor clasice, precum și orizonturi noi au fost deschise pentru explorarea logică (de exemplu, logica modală, logica relevanței, logica acțiunii) care a dobândit o reputație legitimă în filosofia contemporană. (NAVARRO 1.XIX)

Denumirea de „Logică juridică”, te poate duce cu gândul spre o logică specifică dreptului practicată de juriști, categorie de profesioniști cu un câmp limitat al practicilor, angajați și dependenți ai unei societăți comerciale, spre exemplu. Disciplina nu este însă una de mică importanță, ci dimpotrivă, una care ar trebui să lumineze calea tuturor celor care activează în domeniul dreptului, mai ales a magistraților și politicienilor. Acestea reprezintă profesiile care formează voința ce generează funcțiunile unei așa-numite autorități și au ultimul cuvânt în aplicarea legii. Primii modelează norma in concreto pentru aplicarea ei efectivă într-un anumit caz, iar ultimii stabilesc, modifică sau abrogă norma in abstracto.

Limitându-se la a reproduce neputincios anumite concepte ce țin de știința care studiază regulile specifice unei gândiri corecte, logica juridică autohtonă își arogă statutul de știință, dar nu pare a fi un instrument prezent în practica judiciară și de aceea, probabil, nu voi pleca de aici în nici una din aserțiunile pe care le voi face.

Logica legală, pare a fi posibil de pus în conexiune cu jurisprudența și este parte din aceasta. Cuvântul „jurisprudență” derivă din latinescul juris prudentia, care are înțelesul comun de cunoaștere sau studiu al științei (sociale) a dreptului, deși ar putea însemna și alte lucruri în contexte particulare, de exemplu: (a) cazuri judecate în instanță (b) legile în anumite jurisdicții, de ex. legislația franceză, (c) anumite „familii” de drept, de ex. tradiția dreptului civil (Dreptul Civil), derivat din legea romană, în comparație cu tradiția dreptului comun ( Common Law) coborât din legea comună engleză (HALSTEAD 3).

Jurisprudența pare a se apropria mai degrabă de o teorie generală a dreptului, de o filosofie particulară asupra dreptului. Ea face obiectivul multor scrieri filosofice în domeniu, care au căutat a oferi răspunsuri la întrebări precum: ce este legea și care este scopul ei?; cum funcționează un sistem juridic?; este legea ceva care poate sta singură, sau trebuie să fie alăturată unor concepte mai largi precum justiția sau moralitatea sau chiar la o noțiune mai vagă de „Spiritul poporului” (volksgeist), pentru a fi valabilă ? (id. 4)

La o primă privire, nu pare a fi logic să ajungem la anumite concluzii despre ceea ce ar trebui să se întâmple în viitor de la faptele de care avem acum cunoștință, sau cu alte cuvinte nu putem trage concluzii normative (care urmează a fi înscrise în textul legii) sau nu putem desprinde reguli comportamentale (care urmează a fi validate moral) de la ceea ce stabilim acum asupra stării de fapt concrete (Hume), așa cum este ea descrisă în dosarul de caz.

În această schiță, am încercat să scot în evidență câteva dintre posibilități pe care le oferă analiza logică pentru studiul sistemelor juridice. Pentru a dezvolta acest lucru, îmi propun să prezint în numerele următoare ale Jurnalului Baroului Cluj o introducere în aspectele de bază ale logicii deontice și în contrast atitudinile optimiste și sceptice în legătură cu posibilitatea de acceptare a unor relații între logică, legalitate și moralitate.

Bibliografie:

NAVARRO Pablo E., Rodriguez Jorge L., DEONTIC LOGIC AND LEGAL SYSTEMS, Cambridge Introductions to Philosophy and Law, Cambridge University Press, 2014;

LOEVINGER LEE Member of Supreme Court Bar, Member of Minnesota Bar, AN INTRODUCTION TO LEGAL LOGIC, SUMMER, INDIANA LAW JOURNAL Volume 27 Number 4, 1952;

HALSTEAD Peter, Key Facts Jurisprudence, Published 2013 by Routledge, New York, NY, USA, 2012.

Avocat dr. Claudiu-Octavian Ulici


Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Pentru o nouă logică legală și înțelesul noțiunii de jurisprudență      ”

  1. Un articol ca un MODERAT. N-ai scăpare, trebuie să-l MODERAT.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.


Irina Maria STANCU


Oana ISPAS


Radu Slăvoiu


Livia Dianu-Buja


Ștefania Stoica


Luminița Malanciuc


Ioana-Olivia Voicu


Eduard Toma-Apostol


Florina-Lăcrămioara Drăgan