Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
Abonare newsletter oficial JURIDICE.ro

 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi în cazul personalului didactic din învăţământul preşcolar

27.03.2018 | Andrei PAP
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 23 martie 2018 a fost publicată Decizia nr. 1/2018 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 6 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.810/84/2016, a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă dispozițiile art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 pot fi interpretate în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare, ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012”.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

51. Pe fondul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

52. Legea nr. 63/2011 a instituit un spor special pentru personalul didactic care asigură predarea simultană. În acest sens, în art. 6 din cap. I al anexei nr. 5 s-au prevăzut următoarele:

„Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-4 clase de elevi în învățământul primar primește un spor aplicat la salariul de bază, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, pentru activități care solicită o încordare psihică foarte ridicată, stabilit după cum urmează:
a) pentru două clase de elevi – 7%;
b) pentru 3 clase de elevi – 10%;
c) pentru 4 clase de elevi – 15%.”

53. Textul a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate soluționată prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 ianuarie 2011, care a constatat că este neconstituțională sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în dispozițiile pct. 10 din lista referitoare la sporuri și alte drepturi ale personalului didactic din învățământ cuprinsă în anexa nr. II/1 privind reglementări specifice personalului contractual din unitățile de învățământ la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 7 din cap. I lit. B „Reglementări specifice personalului didactic din învățământ” din anexa nr. II „Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ»” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 6 din anexa nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ” la Legea nr. 63/2011.

54. Pentru pronunțarea acestei decizii, Curtea Constituțională a avut în vedere faptul că, potrivit art. 1 și 4 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.281/2006 privind funcționarea învățământului preuniversitar cu predare simultană, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 28 februarie 2006, învățământul simultan se poate organiza atât în învățământul preuniversitar primar, cât și în cel gimnazial.

55. În aceste condiții, Curtea a observat că textul de lege criticat creează o diferență de tratament juridic între cadrele didactice din ciclul primar și cele din ciclul gimnazial, în sensul că beneficiul sporului de predare simultană este acordat numai primei categorii de personal, deși ambele categorii de cadre didactice predau în regim simultan, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică și efortul psihic depus sunt aceleași.

56. Astfel, Curtea a reținut că, deși ambele categorii de personal prestează activitate didactică în condiții de predare simultană, tratamentul juridic în privința recompensării acestui efort psihic este diferit, uneia acordându-i-se sporul de predare simultană, alteia nu. Diferențierea operată, și anume în funcție de ciclul de învățământ, respectiv primar sau gimnazial, în condițiile în care toate aceste cadre didactice fac parte din categoria cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, nu a fost considerat, însă, un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat aplicat cât timp atât învățământul primar, cât și cel gimnazial sunt parte componentă a învățământului preuniversitar, astfel încât nu se poate susține că sporul de predare simultană se cuvine numai unui anumit nivel din acest sistem (celui primar), această modalitate de predare desfășurându-se și în cadrul următorului nivel (în cel gimnazial).

57. În consecință, s-a concluzionat că legiuitorul a optat pentru un criteriu greșit în acordarea acestui spor, ceea ce a creat o situație de discriminare la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care asigură activitatea de predare simultană. S-a reținut astfel că sintagma „în învățământul primar” cuprinsă în textul de lege criticat este neconstituțională, fiind contrară art. 16 din Constituția României, întrucât limitează acordarea sporului de predare simultană numai la o anumită categorie de cadre didactice din învățământul preuniversitar, fără a exista vreo justificare obiectivă și rațională în acest sens.

58. Totodată, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă criticată s-a menținut ulterior în art. 6 din anexa nr. 5 „Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ” la Legea nr. 63/2011 (text invocat în sesizarea de față, s.a.) și, extinzându-și controlul asupra acestui text, a reținut și neconstituționalitatea acestuia.

59. Sub aspectul efectelor acestei decizii, Curtea Constituțională a reiterat obligația ce se naște, după publicarea deciziei, în sarcina Parlamentului, ca putere legiuitoare, de a pune în acord textele criticate cu normele constituționale. În același context s-a reținut și că autoritățile publice implicate, inclusiv instanțele judecătorești, sunt chemate să realizeze o interpretare și aplicare conformă a acestei legi cu efectele pe care le produce decizia în privința acordării sporului de predare simultană în condițiile Legii nr. 63/2011, ceea ce înseamnă că, de la data publicării acestei decizii, cadrele didactice îndreptățite vor beneficia de plata pe viitor a sporului de predare simultană.

60. Printr-un act normativ ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, s-au stabilit următoarele:

„Art. 33 alin. (4) lit. f):

Pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar, personalul didactic de predare și cercetare și didactic de conducere din învățământul superior/universitar, la salariul de bază stabilit, potrivit anexei nr. 2, se acordă următoarele sporuri și indemnizații, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de lege, astfel:

(…)

f) spor de 7%, 10% și 15% din salariul de bază pentru personalul didactic care asigură predarea simultană la 2, 3, respectiv 4 clase de elevi, stabilit după cum urmează: pentru două clase de elevi – 7%; pentru 3 clase de elevi – 10%; pentru 4 clase de elevi – 15%”.

61. Prevederile cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice [aplicabile etapizat începând cu data de 1.07.2017, cu abrogarea art. 33 alin. (4) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015], anexa nr. 1 „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ», cap. I, lit. B, art. 7, au următorul conținut:

„Personalul didactic care asigură predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial, primește o majorare a salariului de bază, după cum urmează:
a) pentru 2 clase de elevi/grupe, o creștere cu 7% a salariului de bază deținut;
b) pentru 3 clase de elevi/grupe, o creștere cu 10% a salariului de bază deținut;
c) pentru 4 clase de elevi/grupe, o creștere cu 15% a salariului de bază deținut;
d) pentru 5 clase de elevi/grupe, o creștere cu 20% a salariului de bază deținut”.

62. Verificând obiectul litigiului în care s-a formulat prezenta sesizare, din cuprinsul încheierii pronunțate la data de 6 iulie 2017, se constată că acțiunea a avut ca obiect plata diferențelor rezultând din aplicarea sporului pentru predare simultană pentru perioada septembrie 2015-iunie 2016, acoperită doar parțial de prevederile Legii nr. 63/2011 inserată în întrebarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul fiind guvernată de dispozițiile corespunzătoare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care însă nu formează obiectul sesizării și nu vor fi analizate distinct.

63. Revenind la considerentele Deciziei Curții Constituționale se observă că acestea au avut în vedere doar situația discriminatorie ce a fost creată între personalul didactic din învățământul primar și cel din învățământul gimnazial sub aspectul plății sporului de predare simultană cât timp, în cazul ambelor niveluri de învățământ preuniversitar, era recunoscută această formă de predare. Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3.062/2012 (care a înlocuit Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3.281/2006, avut în vedere în considerentele deciziei) păstrează situația potrivit căreia pot fi organizate clase în regim simultan doar în învățământul primar și în cel gimnazial.

64. Cât timp predarea simultană nu a fost recunoscută decât la nivel primar și gimnazial, doar între persoanele care predau la aceste niveluri se putea susține existența unei situații discriminatorii generate de plata doar către cei din învățământul primar a unui spor corespunzător acestei forme de desfășurare a activității. În consecință, personalul didactic din învățământul preșcolar nu poate invoca existența unei discriminări în raport cu celelalte categorii implicate în învățământul preuniversitar, la nivel primar sau gimnazial, cât timp forma de predare simultană nu era prevăzută în cazul său de legislația primară și secundară.

65. Spre aceeași concluzie conduce și interpretarea literală a textului de lege invocat în cuprinsul întrebării, care vorbește de predare simultană la 2-4 clase de elevi, formațiuni de studiu recunoscute doar pentru învățământul primar și gimnazial, nu și în cazul grupelor, formă specifică învățământului preșcolar, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 63 alin. (1) și art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

66. Pe de altă parte, a extinde în aceste condiții aplicabilitatea acestui spor și la alte categorii profesionale decât cele avute în vedere de textele legale incidente, pe considerentul existenței unei situații similare în cazul grupelor combinate din învățământul preșcolar, care presupune un efort comparabil, de natură a justifica acordarea sporului, ar constitui o substituire în rolul puterii legislative, obiectiv incompatibil principiului constituțional al separației puterilor în stat.

67. Că legiuitorul nu a avut în vedere și personalul didactic din învățământul preșcolar atunci când a instituit sporul de predare simultană prin Legea nr. 63/2011 rezultă și din compararea textului invocat (art. 6 din cap. I al anexei nr. 5) cu actuala dispoziție inserată în art. 7 din anexa nr. I „Familia ocupațională de funcții bugetare «învățământ», cap. I, lit. B la Legea-cadru nr. 153/2017, care stabilește plata unei majorări salariale pentru predarea simultană la 2-5 clase de elevi/grupe în învățământul preșcolar, primar sau gimnazial (forma enunțată nu este însă incidentă în cauză și nu formează obiectul sesizării, ea urmând a-și produce efectele după intrarea în vigoare a legii în forma etapizată prevăzută de art. 38).

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.810/84/2016 și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 6 capitolul I anexa 5 din Legea nr. 63/2011 se interpretează în sensul că sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi nu se aplică și personalului didactic din învățământul preșcolar care își desfășoară activitatea cu grupa combinată compusă din grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.”

Andrei Pap
Avocat colaborator SVS & PARTNERS


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Sporul pentru predare simultană la 2-4 clase de elevi în cazul personalului didactic din învăţământul preşcolar”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Au citit cu atenție motivarea.
    Și sunt… cum sunt.

    Pe de o parte, se reține că însăși Curtea Constituțională a spus că nu e în regulă să înscrii sporul pentru predare simultană doar pentru cadrele didactice din învățământul primar și că, în consecință, această sintagmă ar cam trebui să ”zboare” din textul legii, numai că, în loc să se interpreteze_ în sensul producător de efecte nediscriminatorii:)))) – că această sintagmă nu ar trebui să se aplice niciunui profesor (acum, mulți dintre foștii educatori sunt profesori pentru învățământul preșcolar, unii chiar au dublă specializare, putând preda și în învățământul primar) care predă simultan mai multor clase/grupe de copii, căci acesta ar fi trebuit să fie scopul legiuitorului – cel puțin în optica absolut corectă a CC -, respectiv acela de a compensa pecuniar efortul unui profesor de a educa/învăța copii a căror cerințe sau obiective educaționale diferă, iar nu acela de a institui plăți diferite pentru situații identice, în care doar vârsta celor cărora li se predă simultan diferă, prezenta motivare se leagă de faptul că, în acea cauză, CC a avut a se pronunța pe o problemă ce viza discriminarea cadrelor din învățământul gimnazial față de cel primar.
    Numai că, dacă se citește cu atenție paragraful 57 din prezenta motivare în care este redată concluzia Curții Constituționale, se observă că CC s-a cam referit la situația învățământului preuniversitar, care nu înseamnă doar gimnaziu și scoală primară, ci îi include și pe preșcolari.

    Este evident că, în cauza în care a fost sesizată CC, aceasta din urmă a avut de analizat o susținere pe discriminare legată de situația profesorilor din gimnaziu, însă Curtea Constituțională, cel puțin dacă se lecturează concluzia sa, preluată în paragraful 57 al prezentei motivări (care, în opinia mea, nu ajută deloc motivarea prezentei soluții, dimpotrivă aș spune), nu pare a spune că s-ar aplica situația excluderii sintagmei ”din ciclul primar” doar profesorilor ce se ocupă de școlarii un pic mai mari (cei din gimnaziu), CC statuând doar că nu e în regulă cu inserarea acelei sintagme privitor la învățământul preuniversitar ce îi include și pe preșcolari, făcând, desigur, și referiri punctuale cu privire la speța de la care a plecat controlul său de constituționalitate. Aceasta întrucât CC nu e sesizată, în controlul său, decât plecându-se de la situații concrete pe care CC nu le poate ignora în statuările sale, de la acele situații concrete pornind analiza sa.

    Ceea ce nu înseamnă, în opinia mea, că o decizie a CC trebuie interpretată în sensul în care analiza celor decise ar produce, în continuare, în chip paradoxal, o formă de discriminare, căci nu aceasta a intenționat CC prin reținerea neconstituționalității sintagmei ”din învățământul primar”, respectiv ca sporul de predare simultană să se aplice doar profesorilor din ciclul gimnazial, ci ca această exclusivitate, recunoscută doar profesorilor pentru învățământul primar, să nu se mai aplice în salarizare. Și punct.

    Chiar dacă sesizarea a avut o bază concretă diferită doar din perspectiva vârstei celor cărora li se predă simultan, respectiv nemulțumirea legitimă a unor profesori de gimnaziu care predau simultan elevilor mai multor clase.

    Pe de altă parte, se susține că, dacă s-ar recunoaște dreptul la spor cadrelor didactice din învățământul preșcolar, s-ar încălca limitele în care instanța judecătorească ar putea acționa, ceea ce lipsește de relevanță juridică (cam aceasta se susține, e adevărat că în mod delicat) modul concret în care își desfășoară activitatea profesorul din învățământul preșcolar, adică, cu alte cuvinte, că nu e treaba judecătorului să facă dreptate ”pecuniară”, adică să decidă salarizarea după criterii identice, dacă acela lucrează la fel de greu ca și profesorul din primar sau gimnaziu, pentru că judecătorul nu legiferează.

    Corect până la un punct și, apropo de acel punct, mă întreb, oare ce o fi făcut judecătorul care, văzând decizia de neconstituționalitate a CC, într-o speță în care a avut de soluționat pretenții privind sporul de predare simultană, formulate de către profesorii de gimnaziu?
    Avea el norme ”clasice” pe care să le aplice în speța sa?
    O fi dat sporul și profesorilor din gimnaziu, de îndată ce CC a stabilit că e neconstituțională sintagma pe care a înlăturat-o din corpul legii?
    Sau o fi așteptat, timp de 4 ani, ca Parlamentul să pună în acord legislația cu decizia CC? De altfel, nici nu s-a realizat această corelare a legii cu decizia CC, căci repararea nedreptății_ pardon a neconstituționalității_ a venit, în 2015, printr-o OUG, implicându-se Guvernul, iar nu Parlamentul.
    Eu nu cred.
    Cred că judecătorul a soluționat cauza, văzând motivarea CC, aplicând legea fără acea sintagmă, adică exact ceea ce se cerea și în situația profesorilor din învățământul preșcolar care predau simultan preșcolarilor din grupe de vârstă diferite.
    O fi ”creat” acel judecător lege sau doar o fi aplicat-o așa cum era ea, fără acea sintagmă?
    Și, dacă așa e, cum zic în fraza precedentă, care o fi diferența față de situația pretențiilor formulate de profesori din învățământul preșcolar, adică de ce, în cazul ultimilor ipotetici judecători, aceștia ar fi ”creat” lege dacă i-ar fi salarizat pe profesorii din învățământul preșcolar, cu introducerea amărâtului acela de spor(nici nu e așa de mare, iar salariile lor, oricum, sunt…cum sunt), că eu una nu am înțeles-o.

    În fine, este o interpretare în paragraful 65 care m-a făcut să strâng din buze – în limite deontologice, desigur -, am mai întâlnit-o, și anume faptul că, dacă legiuitorul vine și corectează, practic, o aberație, în anul 2015, recunoscând dreptul la încasarea sporului de predare simultană și profesorilor din învățământul preșcolar, această împrejurare ar reprezenta un argument a fortiori a faptului că, înainte vreme, profesorii din învățământul preșcolar nu erau îndreptățiți să primească acel spor, din moment ce legea a fost modificată, prin OUG, abia în 2015, decizia CC care ”zbura” sintagma mai sus amintită din corpul legii datând, subliniez, de prin ianuarie 2011.
    Cu alte cuvinte, dacă o nedreptate (inclusiv din perspectivă strict juridică, iar nu numai morală, căci CC nu a declarat neconstituțională sintagma ”din ciclul primar” pe considerente de moralitate) este corectată mai târziu sau chiar foarte târziu, până atunci nedreptatea avea ”dreptul” să persiste… și să producă efecte juridice.

    Desigur că am întâlnit, e drept ceva mai rar, și interpretări în care magistratul a zis fix invers, și anume: faptul că legiuitorul vine și precizează în mod expres legea în sensul celor pretinse de către reclamanți pentru perioade anterioare precizării/modificării legii demonstrează că acela era sensul – este adevărat, exprimat mult mai echivoc – și înainte de precizarea expresă a legiuitorului ori a legiuitorului delegat (în cazul OUG-urilor), pentru că, altminteri, legiuitorul nu ar fi avut motiv să insereze asemenea precizări exprese.

    Aici, însă, nici nu era nevoie de o asemenea interpretare, căci subzista, încă din 2011, decizia CC care, așa cum ni se dezvăluie în paragraful nr. 57 din prezenta motivare, trăgea, foarte corect, o concluzie referindu-se la învățământul preuniversitar, din care face parte – deși nu sunt sigură că acest lucru a fost realizat – și cel preșcolar, chiar dacă, în concret, sesizarea pe neconstituționalitate a vizat situația profesorilor care predau în ciclul gimnazial.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.