Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Punctul pe I. De ce înregistrarea audierii la judecător este obligatorie și la procuror facultativă? Propunere de modificare a Codului de procedură penală
27.03.2018 | Dumitru-Virgil DIACONU

Dumitru Virgil Diaconu

Dumitru Virgil Diaconu

Astăzi, mai mult ca oricând, televiziunile, mass-media în general, prezintă în spațiul public înregistrări peste înregistrări efectuate de persoanele audiate în procesele penale. Pun în discuție, astfel, înregistrarea propriei declarații date de către inculpat în timpul audierii de către procuror, înregistrare efectuată de inculpat pe telefonul său mobil.

Am înțeles că, oricâte măsuri s-ar lua la intrarea în sediul organului judiciar, în sensul de a „deposeda”pe moment persoana chemată la audiere de telefonul mobil, pe care-l poartă firesc, zi de zi, acestea deseori rămân fără rezultat, din cauza diverselor situații sau împrejurări ce pot exista la sediul unui parchet, cum ar fi, de pildă, inexistența mijloacelor tehnice de detecție, insuficienta diligență a jandarmului la controlul efectuat la intrarea persoanei în sediu sau ca urmare a inventivității metodelor de a-și păstra telefonul mobil la care poate recurge persoana obișnuită să încalce regula sau legea.

Având telefonul asupra sa, pentru a se asigura de adevărul celor declarate, de a proba eventuale greșeli sau omisiuni în consemnarea declarației, posibile intervenții neconforme cu cele declarate, presiuni ale procurorului de caz de a declara într-un sens sau altul sau alte situații care ar denatura conținutul declarației date, persoana în cauză își ia propriile sale măsuri de protecție prin înregistrarea, pe ascuns, a declarației date, a convorbirilor purtate cu procurorul, a întrebărilor puse, a tot ceea ce vorbește și se vorbește în biroul de anchetă cu ocazia audierii sale.

O atare înregistrare de pe telefonul mobil sau prin alte mijloace tehnice efectuată de o persoană particulară în biroul procurorului, interzisă de lege, prezentată public pentru a demonstra un eventual abuz al procurorului, e supusă atâtor şi atâtor dezbateri, aprecieri, comentarii.

Unele se referă la veridicitatea celor declarate, probate cu înregistrarea difuzată, altele susțin că înregistrarea e parţial contrafăcută, trunchiată, are cuvinte scoase din context, adăugate, susținându-se că este foarte uşor să faci colaje pe imagini sau pe voce, dacă ai minime cunoștințe tehnice în materie.

Înţeleg poziţiile contrare însuşite fie de parte, fie de procuror, într-un caz sau altul, fiecare se apără susţinând că spune adevărul. Dar, din păcate, cetăţeanul, beneficiarul actului de justiţie penală, nu mai înţelege nimic referitor la adevăr. Își pune firesc întrebarea: este adevărată sau falsă înregistrarea prezentată de persoana acuzată?

Pentru a da răspuns la această întrebare, întreb şi eu: de ce nu a înregistrat procurorul declarația dată de inculpat prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, aşa cum rezultă din prevederile codului de procedură penala? Este un sistem tehnic performant, instalat oficial, nu particular, ce trebuie folosit la orice audiere, deservit de persoane cu responsabilităţi privind funcţionarea şi înregistrarea, departe de orice suspiciune cu privire la redarea veridică a tuturor discuţiilor purtate în biroul procurorului cu ocazia audierii.

În spaţiul public s-a spus că procurorul nu a respectat legea. Nu-i adevărat! Procurorul a respectat legea.

Din păcate, prevederile Codului de procedură penală nu instituie o obligaţie imperativă în privinţa înregistrării audierii suspectului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, cum este în cazul judecătorului, ci o obligaţie sub condiţie, și anume ca această înregistrare să fie posibilă.

Procurorul a uzat de această condiţie extrem de generală, ce conferă o mare libertate de a hotărî dacă înregistrează sau nu audierea, fiind mai degrabă o facultate a procurorului şi nu o obligație imperativă.

Iată textul din Codul procedură penală: Art. 110 alin. 5 „În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declarația suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă”.

Aşadar, procurorul poate consemna în declaraţia dată de suspect sau inculpat că înregistrarea nu este posibilă indicând orice motiv, posibil minor, care poate fi real, dar care poate fi și înlăturat sau de ce nu, în cazuri izolate, chiar fără un suficient suport real.

Surprinzător însă, la instanţe, instituții care nu sunt beneficiare a unor mijloace tehnice de înaltă performanţă la fel ca şi parchetul, atât de necesare procurorului în vederea desfășurării activităţii investigative, obligaţia prevăzută în Codul de procedură penală de a înregistra audierea inculpatului sau a oricărei persoane care dă o declaraţie în faţa judecătorului este imperativă, fără nicio condiție care să o facă imposibilă.

Reţin, de pildă, în perioada când eram judecător în cauze penale, că în situaţia în care se întrerupea curentul şi aparatura de înregistrare a şedinţei nu avea cum să funcţioneze, grefierul lua un magnetofon, întotdeauna de rezervă, pentru a dispune înregistrarea ședinței de judecată, înregistrare obligatorie.

Iată textul din Codul de procedură penală: Art. 369 alin. 1 „Desfăşurarea şedinţei de judecată se înregistrează cu mijloace tehnice audio”.

Imperativ, scurt şi cuprinzător acest text!

De ce să nu existe această obligativitate, fără nicio condiţie şi la procuror pentru a înregistra audio şi de ce nu, audiovideo, declaraţiile suspectului sau inculpatului sau a oricărei persoane chemată la audiere?

Secretul urmăririi penale, în sensul ca nicio altă persoană să nu aibă acces la conţinutul declaraţiei persoanei audiate, poate fi asigurat prin condiţii ce se pot fixa în regulamentul de organizare şi funcţionare al organului judiciar.

Revenind la înregistrarea sub condiție, așa cum e prevăzută în Codul de procedură penală în cazul procurorului cu referire la inculpați, precizată la art. 110 alin. 5, de asemenea, surprinzător, se poate constata că în cazul persoanei vătămate majore și a martorului este chiar o facultate a procurorului de a dispune înregistrarea, înregistrare care are loc numai dacă acesta „consideră necesar”.

De arătat, însă, că această condiție extrem de permisivă, ce lasă posibilitatea ca oricând procurorul să nu dispună înregistrarea, este îngrădită, totuși, de o altă condiție și anume ca persoana vătămată majoră și martorul să solicite expres înregistrarea. Dar și această solicitare a persoanei vătămate sau a martorului de a i se înregistra declarația poate fi acceptată de procuror numai dacă „înregistrarea este posibilă”.

O condiție la o altă condiție, nici măcar cu obligația procurorului de a indica un motiv pentru care înregistrarea nu este posibilă, așa cum se prevede în cazul audierii suspectului sau inculpatului.

Iată textele din Codul de procedură penală cu referire la înregistrarea audierii persoanei vătămate majore și a martorului:

Cu referire la persoana vătămată majoră, dispozițiile art. 111 alin. 4 prevăd: „În cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta și înregistrarea este posibilă” .

Cu referire la martor, art. 123 alin. 1 prevede „În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta și înregistrarea este posibilă”.

Același text identic, menționat mai sus la dispozițiile art. 111 alin. 4 și art. 123 alin. 1 Cod procedură penală, este aplicabil și părții civile, și părții responsabile civilmente, conform prevederilor art. 112 alineat 1 Cod procedură penală care fac trimitere la prevederile art. 111 alin. 4 Cod procedură penală.

Față de cele arătate, e greu de înțeles acest tratament juridic diferențiat, de exemplu, între înregistrarea audierii suspectului sau inculpatului prevăzută de art. 110 alin. 5 Cod procedură penală și înregistrarea audierii martorului și a persoanei vătămate majore, nu minore, pentru că în acest caz conținutul articolului 111 alin. 8 Cod procedură penală privind înregistrarea audierii persoanei vătămate minore este aidoma conținutului articolului 110 alin. 5 Cod procedură penală privind înregistrarea audierii suspectului sau inculpatului.

Se poate naște întrebarea: De ce procurorul are aproape libertatea totală de a nu înregistra declarația dată de persoana vătămată sau de martor? De ce procurorul nu are obligația de a înregistra declarația denunțătorului care este asimilată de judecător ca declarație de martor? Declarațiile de martor, chiar și ale denunțătorului, sunt esențiale în aflarea adevărului, dacă se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Suspiciunea poate fi firească, mai ales cu privire la denunțători, în contextul în care astăzi se vorbește de multiple denunțuri pe care le fac inculpații dintr-un proces penal, ce le asigură o reducere de pedeapsă, indiferent dacă denunțul are sau nu legătură cu cauza în care este judecat.

Poate el sa facă un denunț mincinos împotriva unei alte persoane din proprie inițiativă sau influențat de procuror? De ce nu, dacă beneficiază de reducerea pedepsei.

Atunci, singura soluție este ca audierea denunțătorului să fie obligatoriu înregistrată, nu numai audio, dar și audiovideo, pentru ca judecătorul, în cazul în care se contestă cele consemnate de procuror în declarație, să poată să audă el, direct și nemijlocit cele declarate, să vizioneze modul cum s-a desfășurat audierea pentru a observa comportamentul denunțătorului și atitudinea procurorului, toate extrem de relevante în privința veridicității declarației date.

Prin această înregistrare oficială, dispusă de procuror, este înlăturată versiunea unei înregistrări particulare efectuate cu ajutorul telefonului mobil, pe ascuns, de persoana audiată ce diferă de cea oficială, sunt prevenite eventuale constrângeri, promisiuni, îndemnuri în scopul de a produce probe la care poate recurge un procuror sau sesizări tendențioase de către denunțător, ce pot fi constatate de către judecător.

S-ar înlătura spectacolul mediatic de astăzi al înregistrărilor prezentate ca adevărate sau false, înregistrări efectuate cu telefonul mobil al unei persoane inculpate.

De aceea cred că, de urgență, se impune modificarea Codului de procedură penală în sensul instituirii obligației imperative a înregistrării audierii oricărei persoane care dă declarații dată în fața procurorului fără nicio altă condiție, așa cum, de altfel, există în cazul judecătorului.

Am preveni astfel, cazul de la D.N.A. Ploiești. Indiferent de rezultatul final în acest caz, în opinia mea, în percepția publică, încrederea în actul sau măsura procesuală dispusă de procuror a scăzut. Cred că a scăzut și încrederea judecătorului. Poate să aibă dubii, îndoieli. Cui profită? Inculpatului. Există o regulă clasică în acest sens în drept.

Și totuși, acest caz și alte câteva similare, nu trebuie să afecteze munca imensă depusă de majoritatea covârșitoare a procurorilor în soluționarea cauzelor penale, o muncă responsabilă și de sacrificiu cu respectarea procedurilor, a legii, în slujba adevărului.

De aceea, atunci când procedurile penale nu sunt o garanție sigură pentru înlăturarea arbitrariului sau al abuzului ce poate exercitat, fie el în cazuri izolate, ele trebuie modificate sau înlăturate.

Ca atare, înregistrarea audierii persoanelor de către procuror să fie obligatorie, ca la judecător. Să nu existe nicio altă condiție conform căreia înregistrarea audierii poate deveni facultativă.

Ofer și soluția propunând modificarea Codului de procedură penală, astfel:

1. Abrogarea dispozițiilor:

– art. 110 alin. 5 privind audierea suspectului sau inculpatului;

– art. 111 alin. 4 privind audierea persoanei vătămate;

– art. 111 alin. 8 privind audierea persoanei vătămate minor;

– art. 112 alin. 1 privind audierea părții civile și a părții responsabile civilmente, dar parțial, numai cu privire la art. 111 alin. 4;

– art. 123 alin. 1 privind audierea martorului.

2. Adăugarea la Capitolul II „Audierea persoanelor” la Secțiunea I „Reguli generale în materia audierii persoanelor” a unui nou articol și anume, articolul 1061 cu următorul cuprins:

„Audierea persoanelor de către organele de urmărire penală se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo.”

– Aș înlătura posibila formulare „audierea în cursul urmăririi penale” pentru a cuprinde și audierea persoanei vătămate înainte de a începe urmărirea penală, care constituie mijloc de probă potrivit dispozițiilor art. 111 alin. 10 din Codul de procedură penală;

– Formularea de mai sus, propusă explicit, vizează nu numai procurorul, dar și celelalte organe de urmărire penală – organele poliției judiciare și organele de cercetare speciale – care efectuează acte în cauzele în care urmărirea penală nu este obligatorie pentru procuror, dar care sunt sub supravegherea procurorului, situație în care multiple acte de procedură constând în audierea persoanelor se efectuează de aceste organe, astfel că, înregistrarea audierii să fie obligatorie nu numai la sediul parchetului, dar și la sediul poliției sau al altui organ judiciar.

– Formularea „audierea persoanelor” este cea mai adecvată, deoarece vizează orice persoană chemată la audiere, nu numai în calitate de persoană vătămată, parte civilă, persoană responsabilă civilmente, suspect, inculpat sau martor, dar și în calitate de interpret, expert, cuprinzând, de altfel, toți participanții în procesul penal enumerați în dispozițiile art. 29 Cod procedură penală.

În această perioadă sunt dezbătute la Ministerul Justiției, la Comisia specială sau în Parlament, multe propuneri de modificare ale Codului de procedură penală.

Iată și o propunere a mea. E necesară! E urgent!

Prof. univ. dr. Dumitru Virgil Diaconu
Universitatea din Pitești


Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.