Alexandru Iorgulescu: ZRP a fost încă de la constituire o școală de litigatori cu criterii înalte de selecție, iar eu mă consider un produs al acestei școli
3 aprilie 2018 | Alina MATEI
Alina Matei
Alexandru Iorgulescu
Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Alexandru Iorgulescu, pentru că ați acceptat să acordați un interviu cititorilor J. V-ați decis de mai multe ori până v-ați decis și pentru Facultatea de Drept? Resorturile cu care pornești la început crezi că sunt autonome și abia după ani și ani constați întinderea și importanța lor.
Alexandru Iorgulescu: Nu am reflectat prea mult asupra opțiunilor pentru că, încă din liceu, am avut o înclinație pentru științele umane și sociale, Facultatea de Drept fiind nu numai prima alegere ci și o alegere firească pentru un tip care putea argumenta orice părere în orice sens. În perioada studenției la Drept am dorit să îmi lărgesc orizonturile, motiv pentru care am urmat și Facultatea de Administrație și Afaceri. Deși nu mi-a fost ușor să le urmez pe ambele la zi, consider că am făcut o alegere bună pentru perspectivele ce mi s-au deschis odată cu absolvirea FAA.
Ca student la Drept nu ai cum să faci abstracție de multitudinea de informații și păreri care circulă despre fiecare profesie juridică, astfel că și proiecția ta de viitor poate fi influențată. De aceea, stagiile de practică sunt importante în perioada facultății deoarece îi dau studentului contextul real, cotidian al fiecărei profesii. Mie mi-au confirmat că personalității mele i se potrivește avocatura.
Nu pot spune că am plecat la drum cu idealuri înalte, fiind o persoană destul de cerebrală și pragmatică. Mi-am dorit ca ceea ce voi face să conteze, să beneficiez de recunoștința clienților pentru că au avut un avocat serios și bine pregătit, chiar dacă rezultatul nu este întotdeauna cel așteptat. Din perspectiva asta, avocatura de litigii are darul de a oferi atât satisfacția profesională, cât și reproșul mult mai repede.
Alina Matei: Cum s-au desfășurat studențiile? Ați mizat pe învățătura și știința de carte că o să vă garanteze reușita?
Alexandru Iorgulescu: Am fost unul dintre studenții activi atât în viața universitară ,cât și în afara ei, fiind membru al Asociației Studenților în Drept, al echipei de baschet a facultății și organizator al majorității evenimentelor promoției noastre. Privind în urmă, din tumultul avocaturii de litigii la cel mai înalt nivel, regret uneori că nu am evadat mai mult, atmosfera studenției nemaiputând fi replicată în prezent.
Am fost și oarecum privilegiat pentru că părinții m-au susținut pe perioada studiilor, astfel că nu am avut presiunea timpului, pe care o vedeam la colegii care lucrau în facultate și pe care îi admir pentru efort. Ce mi se pare important este că, după cei 4 ani de studiu, pasiunea pentru ambele domenii (Drept, Administrație) mi s-a menținut, împrejurare pe care o atribui și profesorilor.
Facultatea de Drept impune o anumită aplecare pentru arta cuvântului, pentru rigurozitate și pentru atenția la detalii, fiind important și spiritul speculativ. Totuși, indiferent de calitățile personale, cel puțin în domeniul nostru, acumulările din facultate sunt indispensabile pentru o carieră judiciară. Ca să răspund la întrebare, am mizat mereu pe știința de carte, mergând pe principiul că în drept nu poți obține rezultate cântând după ureche, cel puțin nu în mod constant.
Alina Matei: Întâlnirea cu fantastica și puternica societate de avocatură ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS cum a fost? Student fiind, ce-ați gândit?
Alexandru Iorgulescu: Am venit la ZRP în practică în anul trei de facultate, în vara lui 2009. Alegând instant practica de litigii am fost repartizat unui birou format din doamne (două dintre colegele care au vegheat asupra formării mele sunt și în prezent la ZRP) care mi s-au părut deosebit de ”umane”, manifestând mereu disponibilitate și răbdare. Din contactul altor colegi cu societățile mari, mă așteptam ca experiența să fie una formală. Din contră, în toate dosarele în care am primit sarcini de pregătire ori de studiere și comparare a doctrinei și jurisprudenței, avocații ZRP s-au străduit să mă facă să înțeleg problemele juridice ale dosarului, vulnerabilitățile și linia de apărare.
Ca student, am fost impresionat de complexitatea apărărilor, dar și de informația adunată în spatele fiecărui argument.
Am resimțit și șocul diferenței dintre teorie și practică, multe dintre noțiunile acumulate în facultate părând, la acel moment, chestiuni abstracte și foarte depărtate de instrumentarea unui dosar concret. Această falie s-a estompat ulterior, în propriile dosare fiind deseori nevoit să reiau și să aprofundez noțiuni și concepte predate în facultate.
Deși în stagiul de practică nu am ajuns să îi cunosc pe toți viitori colegi, ZRP mi s-a prezentat ca o veritabilă echipă. Mărturisesc că încă de pe atunci am fost surprins de comunicarea și ajutorul reciproc pe care și-l acordau avocații, dar și de atmosfera destinsă pe care reușeau să o întrețină în condiții de stres și termene limită. Chiar dacă mediul era unul total diferit față de cel universitar, m-am simțit parte a unui organism viu, fapt ce m-a încurajat că într-o zi voi putea ajunge să fac parte din ori chiar să coordonez o astfel de echipă.
Alina Matei: Cu care dintre partenerii de la ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS ați lucrat cel mai aproape și mai mult? Ce ați învățat de la acesta?
Alexandru Iorgulescu: Maestru în perioada stagiaturii mi-a fost domnul avocat Stan Tîrnoveanu, astfel că specializarea mi-am început-o în domeniile coordonate de acesta: insolvență, drept financiar-bancar, dreptul consumului. Sporadic, cred că am lucrat în proiecte cu toți partenerii firmei.
Primii ani de avocatură s-au suprapus unei efervescențe crescute a litigiilor în ariile de practică coordonate de domnul avocat Tîrnoveanu, insolvența fiind în boom în anii crizei economice, în același timp cu dezgroparea conștiinței consumeriste. Prin urmare, pot afirma nu numai că am fost instruit de elita domeniului, dar și că am avut o cazuistică bogată atât ca diversitate, cât și ca volum.
Mai recent, am luat parte la dezvoltarea portofoliul de proiecte de drept financiar-bancar și dreptul asigurărilor, dosare complicate cu mize din ce în ce mai importante și unde, împreună cu maestrul Tîrnoveanu, am aplicat soluții inovative.
Și în prezent, deși beneficiez de independență în stabilirea strategiei de gestionare a multor dosare, mă consult frecvent cu Maestrul meu. De la dumnealui am învățat cum să abordez un dosar, cum să structurez elementele de fapt și ce importanță au ele în pregătirea argumentației în drept, să îmi cenzurez pornirea firească pentru alegerea soluției evidente, dar și să pledez cu moderație și respect față de adversari. Îi sunt recunoscător și pentru conturarea abilităților mele de comunicare atât de necesare unui avocat modern care asumă frecvent poziția de confident și psiholog al clientului.
Alina Matei: Recent ați fost promovat avocat colaborator coordonator, alături de alţi colegi avocaţi. Ați avut indicii că veți fi promovat? Ce înseamnă pentru dumneavoastră această promovare?
Alexandru Iorgulescu: Mărturisesc că nu am fost avertizat ca atunci când am fost promovat ca avocat senior, astfel că putem vorbi și de o surpriză. Mă bucură totodată că seriozitatea și loialitatea sunt recunoscute și apreciate indiferent de vechimea în firmă, eu fiind unul dintre cei mai tineri dintre cei mari. Noua poziție mă onorează, mai ales că aceasta a venit în urma evaluării unor chestionare interne la care au participat toți avocații firmei. Mai mult, aceasta mă obligă să mențin nivelul de implicare în proiectele pe care le gestionez și în cele care vor urma.
Alina Matei: Domnul avocat dr. Cosmin Vasile spunea, cu ocazia promovării, că ZRP a mizat întotdeauna pe dezvoltarea internă a talentelor şi că de acum dumneavoastră şi colegii dumneavoastră vă veţi asuma rolul de formatori. Vi s-a cuibărit în suflet noul rol?
Alexandru Iorgulescu: Da. ZRP a fost încă de la constituire o școală de litigatori cu criterii înalte de selecție, iar eu mă consider un produs al acestei școli. Fără să îmi fie impus în vreun fel, am simțit nevoia să împart experiența acumulată cu noile generații. Din toamna lui 2017, lucrez cu un al doilea avocat stagiar (în prezent în anul doi de stagiu) repartizat echipei mele și sunt foarte mulțumit de evoluția sa. Primul stagiar de a cărui instruire internă m-am ocupat, devenit între timp definitiv, este deja integrat în firmă în cadrul unei alte arii de practică, prin urmare pot spune că am asumat deja rolul de formator.
Alina Matei: Vă doriţi să ajungeţi Partener ZRP? Continuaţi să clăditi?
Alexandru Iorgulescu: Obținerea unei titulaturi nu e un scop în sine, însă nu pot spune că nu mi-aș dori să ating o astfel de poziție pe care o asociez cu maturitatea profesională. Personal, voi continua să îmi fac profesia cu seriozitate și conștiinciozitate convins fiind că, la rândul meu, mai am încă multe de învățat.
Alina Matei: Care sunt proiectele care se află în atenţia dumneavoastră?
Alexandru Iorgulescu: Pe lângă mandatele pe care echipa din care fac parte le gestionează pe insolvență și drept bancar pentru cele mai importante instituții de credit din România, am avut șansa să reprezint clienți într-o zonă de nișă a dreptului financiar-bancar, respectiv în litigiile din materia instrumentelor financiare de plată. Am descoperit un domeniu complicat, dar provocator, cu atât mai mult cu cât asistența a fost acordată ori clienților străini ori în legătură cu tranzacții cu element de extraneitate, raporturile fiind purtate cu societăți sau bănci din Orientul Mijlociu, India etc. Interesul față de domeniu m-a determinat să îl aprofundez prin înscrierea din primăvara acestui an la un curs de specializare în piețe și operațiuni bancare internaționale.
În ultimii ani, am contribuit la dezvoltarea practicii de dreptul asigurărilor, obținând succese importante în litigiile având ca obiect daune pentru vătămări corporale și decese, litigii în care rolul avocatului este deseori unul limitat. Aceste succese au făcut ca, în prezent, ZRP să asigure constant asistență și reprezentare pentru mai mulți asigurători de top prezenți pe piața românească, în dosare cu pretenții de peste 1.000.000 euro.
Alina Matei: Aveţi experienţă impresionantă în ceea ce priveşte exonerarea de la plata despăgubirilor în materia asigurărilor. În astfel de dosare există intuiţii?
Alexandru Iorgulescu: În asigurări ne luptăm în primul rând cu o preconcepție a instanțelor, dar și a publicului în general, în sensul că asigurătorul plătește automat odată ce s-a produs riscul asigurat, problema fiind doar una de cuantum. Ca orice contract însă, și cel de asigurare prezintă clauze ce permit exonerarea, posibilitatea de speculare a acestora prin raportare la un eveniment dat putând fi o chestiune ce ține de intuiția avocatului.
În al doilea rând, domeniul asigurărilor este unul sensibil, nu numai din cauza faptului că, în privința indemnizării vătămărilor corporale sau a decesului, fiecare caz este o tragedie în sine, ci și a practicii extrem de diverse. Mă refer aici la problematica îndelung discutată a cuantificării, atât a daunelor directe cât și a celor prin ricoșeu în caz de vătămări și deces. Lipsa unui sistem de reparare acceptat de întreaga societate face ca, în prezent, bătălia avocațială să se ducă prin opunerea jurisprudenței favorabile fiecărei părți, victimele fiind supuse unui arbitrariu. În aceste dosare, intuiția îi poate sugera avocatului cum să își modeleze pledoaria în funcție de persoana judecătorului, de natura și gravitatea speței, de poziția adversarului. Uneori moderația și chiar empatia pentru partea adversă poate genera beneficii mai mari pentru client decât o poziție intransigentă.
Alina Matei: Cum ar fi viaţa la birou cu o inteligenţă artificială, un robot care ar face rapid-rapid ceea ce unora dintre noi le ia zile?
Alexandru Iorgulescu: Un robot ar ușura mult din munca repetitivă de care și avocații se lovesc uneori. Probabil un robot s-ar descurca mai bine (cantitativ) și pe partea de documentare, deși aici omul contribuie cu creativitate ori face conexiuni bazate pe experiență, care pot fi superioare calitativ muncii standardizate.
Ceea ce mi se pare însă evident este că, la acest moment al dezvoltării tehnicii, un robot nu ar putea să înlocuiască un avocat de bară, să duplice finețea, ingeniozitatea, spiritul ludic pe care avocatul le pune atât în scris cât și pledoarii, ori să ducă o bătălie a ideilor. Un robot nu ar putea să fie vehement, sarcastic, malițios, grav ori jovial, de aceea refuz să cred că în avocatură vom fi substituiți de roboți în care să introducem date și fapte, și să ne livreze argumente, la fel cum este greu de crezut că o mașină va putea da o hotărâre judecătorească.
Alina Matei: Părerea dumneavoastră despre vorbele lui Marin Preda: Inteligenţa înseamnă adaptare.
Alexandru Iorgulescu: Necesitatea de adaptare este o constantă a vieții avocatului litigator, fie că vorbim de o simplă replică, de repliere, de schimbare a strategiei juridice sau de o activitate de damage control. Fără a contesta spusele marelui prozator aș adăuga că inteligența, în domeniul în care activez, înseamnă deopotrivă și prevenție, anticipare, elemente care, luate în calcul la timp, pot lăsa adaptarea ca o ultimă formă de răspuns. Apelez aici, fără să vreau, la motto-ul societății în care lucrez și care este ”one move ahead”.
Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.
Alexandru Iorgulescu: Le mulțumesc pentru răbdarea de a lectura și îi sfătuiesc să continue să se informeze și să se delecteze cu articolele și știrile publicate pe portalul dumneavoastră, unul dintre cele mai bune în materie de content (ca să folosesc un englezism) din întreg peisajul media de specialitate.
Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.
Alexandru Iorgulescu: Si eu vă mulțumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
