ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Relocarea unui minor în contextul Brexitului. Decizie a instanțelor britanice

06.04.2018 | Ana-Maria ALEXANDRU
Ana-Maria Alexandru

Ana-Maria Alexandru

Decizia U.K. de a părăsi U.E. produce nu doar efecte economice și politice dar și nenumărate îngrijorări cu privire la aspectele juridice și aplicarea dispozițiilor legale în perioada de tranziție și cea post-Brexit.

Într-adevăr până în lună martie 2019 când UK va părăsi Uniunea Europeană are încă titlul de stat membru, deci sunt în continuare aplicabile tratatele și convențiile semnate la nivel internațional.

Așadar, o hotărâre pronunțată de instanțele britanice va fi pusă în executare în raport de dispozițiile Regulamentului UE nr. 1215/2012, privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Au existat nenumărate opinii cu privire la punerea în executare a unei hotărâri pronunțată de instanțele britanice în perioada în care UK este stat membru al U.E., dar punerea în executare va avea loc după Brexit. S-a opinat faptul că într-o astfel de situație, U.K. ar trebui considerat stat non-UE, luând în considerare data de începere a executării silite.

Instanțele britanice au dat un răspuns clar cu privire la cele de mai sus prin decizia prezentată mai jos, într-un dosar care privește relocarea unui minor împreună cu unul dintre părinți din UK în Italia.

Instanțele din Londra au examinat cererea relocării unui minor în condițiile în care doar unul dintre părinți dorește acest lucru. În acest sens s-a pronunțat hotărârea din 2017 între L și F.

Situația de fapt vizează un cuplu de cetățeni italieni, părinți ai unui copil de cinci ani. Tatăl s-a mutat în Anglia în anul 2001, fiind urmat de mamă doi ani mai târziu.

Pe fondul unor neînțelegeri între părinți, mama solicită instanțelor britanice admiterea unei cereri de relocare împreună cu băiețelul, în Italia.

Fără o astfel de permisiune și fără a avea consimțământul tatălui, mama ar fi riscat o plângere de răpire internațională a copilului din partea tatălui.

Mama a motivat această cerere prin faptul că în Italia are sprijin pentru îngrijirea copilului și copilul va menține o legătură strânsă cu cultura italiană. Tatăl a motivat solicitarea sa de a se respinge cererea mamei prin pierderea semnificativă a unei legături firești cu copilul.

Decizia primei instanțe a dat dreptate tatălui considerând că minorul va pierde legătura cu tatăl. Instanța a motivat decizia să și prin faptul că mama nu a prezentat suficiente detalii despre cum intenționează să faciliteze o relație între tată și copil dar și prin faptul că planurile mamei cu privire la educația copilului sunt lipsite de substanță.

Mama a apelat această hotărâre, iar instanța de apel a apreciat că decizia primei instanțe este greșită.

O serie de argumente sunt aduse în considerarea acestei decizii printre care și Brexitul. Instanța a motivat această decizie prin faptul că ‘’reședința părinților în calitate de cetățeni U.E. și statusul lor în U.K. nu mai au certitudinea pe care o avea anterior dar și eventualitatea faptului că relocarea în Italia ar putea deveni o necesitate sunt factori care ar fi trebuit a fi luați în considerare de către judecătorul primei instanțe’’

Tatăl a atacat această decizie la Curtea de Apel, instanță care a dat din nou dreptate tatălui. Instanța achiesat la decizia primei instanțe, refuzând solicitarea mamei de se reloca împreună cu minorul în Italia.

Se reține în calea de atac că nu constituie o eroare faptul că prima instanță nu a luat în considerare problema Brexitului pentru următoarele motive:

– părțile nu au supus atenției instanței problema Brexitului în acest context. Așadar, dacă Brexitul era o chestiune ce ar fi trebuit luată în considerare, partea trebuia să o aducă în atenția instanței, să solicite a se pronunța în acest context;

– s-a considerat și ca dată fiind situația neclară a cetățenilor U.E. în raport de Brexit, nu pot fi luate în considerare situații ipotetice viitoare cu privire la drepturile/obligațiile acestora.

Situația de după Brexit a făcut obiectul multor discuții în raport de cetățenii U.E. care trăiesc în U.K. Ceea ce este clar, așa cum constată și instanța britanică în cauza de mai sus este că acesta nu e un aspect ce trebuie luat în considerare la momentul judecării unei cauze în ceea ce privește relocarea unui minor cu atât mai mult cu cât planează o mare incertitudine cu privire la perioada post-Brexit.

În prezent, apreciez că nu se pot emite păreri valide cu privire la ceea ce se va întâmpla post Brexit în ceea ce privește cetățenii din alte țări care locuiesc în U.K., dar nici cu privire la modul în care efectele Brexitului vor influența hotărârile judecătorești.

Avocat Ana-Maria Alexandru
HAMMOND & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Newsletter
Publicitate
Corporate
Membership