Secţiuni » Selected
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members
Print Friendly, PDF & Email

Leul, pantera, corbul, șacalul și cămila (Panciatantra)
07.04.2018 | Irina BOȚA

Irina Boța

Irina Boța

« povestea anterioară
» povestea următoare

Într-o pădure trăi odată un leu, pe care-l chema Semeţu. Acesta avea ca însoţitori o panteră, un corb şi un şacal. Umblând în dreapta şi-n stânga ei zăriră odată o cămilă, pe care o chema Kathanaka şi care se rătăcise de caravană. Atunci leul zise:

– Ce animal ciudat! Ia vedeţi dacă-i sălbatic sau de casă. Auzind aceasta,corbul grăi:

– Stăpâne, acesta-i un animal de casă, numit cămilă; are un fel de viaţă deosebit şi-l poţi mânca. Ucide-l deci. Leul răspunse:

– Eu nu ucid pe cel care vine la casa mea. Doar se spune:

Cine omoară pe cel care vine în casă la el plin de încredere și fără teamă de nicăieri, chiar de-ar fi un duşman, acela săvârşeşte un păcat tot atât de mare ca şi când ar ucide o sută de brahmani. (289)

De aceea spuneţi-i că nu i se va întâmpla nimic şi aduceţi-o înaintea mea, ca s-o întreb de ce a venit. Atunci toate animalele, după ce o îmbărbătară şi o asigurară că nu va păţi nici un rău, o aduseră în faţa Semeţului, căruia i se închină; apoi se aşeză. La întrebarea lui, ea se îi povesti întâmplarea ei, cum s-a rătăcit de caravană. Atunci leul zise:

– Khatanaka, nu te mai întoarce în sat, ca să înduri din nou mizerii purtând poveri. Rămâi cu mine pentru totdeauna în pădurea aceasta, unde vei putea paşte fără teamă firele de iarbă verde ca smaraldul.

Cămila primi şi petrecu în tinhnă în mijlocul lor, gândindu-se că n-avea să se teamă din partea nimănui. Într-o zi se încinse o luptă între Semeţu şi un elefant uriaş, care cutreiea prin pădurea aceea. Atunci el fu rănit de loviturile ca de măciucă pe care i le dădu elefantul cu dinţii; şi din princina rănilor, era cât pe ce să-şi piardă viaţa. Corpul îi slăbise până-ntr-atât, încât nu mai putea să mişte nici măcar un picior. Corbul şi celelalte animale, chinuite de foame, fiindcă le lipsea sprijinul stăpânului lor, fură cuprinse de-o mare mâhnire. Atuni leul le zise:

– Сăutaţi pe undeva vreun animal, ca să-l ucid, măcar că mă aflu în această stare, şi să vă dau hrană ! Atunci tuspatru începură să cutreiere pădurea. Nezărind nici o vietate, doi din ei, corbul şi şacalul, se sfătuiră între ei. Şacalul zise:

– Corbule, ce să mai umblăm atâta? Uite, îl avem pe Kathanaka ăsta, care s-a încrezut în stăpânul nostru. Să-l omorâm, ca să avem ce mânca.

– Bine ai vorbit, zise corbul; dar stăpânul a făgăduit că nu i se va întâmpla nici un rău, spunând:

„Să nu fie ucis”. Şacalul răspunse:

– Corbule, am să-l rog pe stăpânul nostru aşa fel, încât îl va omorî. Stai aici, până mă duc acasă şi mă întorc cu porunca stăpânului. Zicând aşa, porni fără zăbăva spre leu. Ajungând la el zise:

– Stăpâne, iată am sosit, după ce am cutreierat toată pădurea. N-am găsit nici o vieţuitoare. Ce facem dar? De foame nu mai putem să ne mişcăm picioarele. Şi Măria-ta are nevoie de hrană întremătoare. De aceea, dacă ne porunceşti, o să-ţi pregătim chiar acum o hrană bună din carnea cămilei. Auzind aceste cuvinte de la el, leul grăi cu mânie:

– Ruşine, ultimul dintre mişei ce eşti! Dacă mai vorbeşti o dată aşa, te omor pe loc. Eu însumi m-am pus chezaş pentru viaţa ei. Cum pot s-o ucid deci? Doar se spune:

Nici vaca, nici pământul şi nici chiar hrana nu sunt un dar atât de însemnat, ca darul siguranţei, despre care înţelepţii acestei lumi cred că-i cel mai preţios dintre toate darurile. (290)

Auzind aceasta, şacalul zise:

– Stăpâne, dacă ea ar fi omorâtă, după ce i s-a asigurat viaţa, fireşte c-ar fi un păcat. Dacă însă ea singură îşi oferă viaţa din devotament faţă de Măria-ta, atunci nu mai e păcat. De aceea, dacă ea se jertfeşte de bună voie, o putem omorî. Altfel, va trebui omorât unul dintre noi, deoarece Măria-ta are trebuinţă de hrană întăritoare şi din cauza istovirii pricinuite de foame va ajunge în ultimul hal. Pe lângă aceasta, dacă s-ar întâmpla Măriei-tale vreo nenorocire, tot va trebui după aceea să ne aruncăm în foc. Doar se spune:

Bărbatul care-i cel mai de seamă într-o familie trebuie apărat din toate puterile. O dată cu pieirea lui piere şi familia, căci spiţele nu mai merg după ce s-a rupt butucul roţii. (291)

Auzind aceasta, Semeţu zise:

– Dacă-i aşa fă cum vrei! Atunci şacalul merse îndată la tovarăşii săi şi le spuse:

– Stăpânul nostru e greu bolnav; de aceea la ce să mai umblăm degeaba? Dacă nu va fi el, cine are să ne mai ocrotească aici? Să mergem dar la stăpânul nostru, care stă să plece pe lumea cealaltă din pricina foamei şi să-i oferim corpul nostru, ca să ne plătim recunoştinţele faţă de el pentru favoarea ce ne-a arătat. Doar se spune:

Servitorul, care încă mai trăieşte când stăpânul său dă peste o nenorocire, merge în iad. (292)

La aceste cuvinte, toţi cu ochii în lacrimi se închinară înaintea lui Semeţu; apoi se aşezară.

Văzându-i, Semeţu întrebă:

– Aţi întâlnit sau aţi zărit vreun animal? Atunci din mijlocul lor luă cuvântul corbul:

– Stăpâne, noi de umblat am umblat ce-i drept peste tot locul, dar n-am dat de nici un animal, nici n-am zărit măcar. De aceea mănâncă-mă acuma şi scapă-ţi viaţa, pentru că săturându-te Măria-ta, să ajung la rândul meu în cer. Doar se spune:

Servitorul credincios, care-şi dă viaţa pentru stăpânul său, dobândeşte fericirea supremă, fără bătrâneţe şi fără moarte. (293)

Auzind aceasta, şacalul zise:

– Tu eşti prea mic la trup. Stăpânul nostru n-are să se sature mâncându-te, şi pe deasupra îşi va mai atrage şi un păcat. Fiindcă se spune:

De carnea de corb nici câinii nu se ating; pe lângă că-i puţină de tot, dar şi aceea e tare slabă. Ce folos s-o mănânci, dacă nu te satură? (294)

Aşadar, ţi-ai arătat credinţa faţă de stăpânul tău, ţi-ai plătit datoria ta pentru hrana ce ţi-a dat şi ţi-ai dobândit slavă în cele două lumi. De aceea poţi să te duci. Am să-l rog eu pe stăpânul nostru.

Apoi şacalul se închină cu respect şi, aşezându-se zise:

– Stăpâne, mănâncă-mă pe mine şi satură-te şi astfel fă ca să dobândesc cele două lumi. Doar se spune:

Viaţa servitorilor atârnă totdeauna de stăpân, căci e cumpărată cu averea sa; de aceea nu-i păcat dacă li-o ia. (295)

Auzind aceasta, pantera zise:

– Ai grăit bine; dar şi tu ai trupul tare mic şi pe lângă asta mai eşti şi înrudit cu el, căci ai gheare.

Doar se spune:

Înţeleptul să nu mănânce ceea ce nu-i de mâncat, chiar de i-ar sta sufletul la gură, mai ales când e şi puţin şi l-ar face să piardă cele două lumi. (296)

Aşadar, ţi-ai arătat nobleţea ta sufletească. Bine se spune:

De aceea ocrotesc regii pe cei cu suflet nobil, pentru că de la început până la sfârşit ei nu se schimbă. (297)

Du-te dar de aici, că am să-l rog eu pe stăpânul nostru. Apoi pantera se închină îanintea lui Semeţu şi-i zise.

– Stăpâne, mănâncă-mă azi pe mine şi dă-mi şederea veşnică la cer; fă ca să se împrăştie peste întreg pământul gloria mea cea mare. Nu trebuie să te miri de aceasta. Doar se spune:

Servitorii supuşi, care mor pentru stăpânul lor, dobândesc locuinţă veşnică în cer şi slavă pe pământ. (298)

Auzind aceasta, Kathanaka se gândi: „Toţi aceştia au rostit cuvinte frumoase şi nici unul n-a fost omorât de stăpân. De aceea e prilejul nimerit ca să vorbesc şi eu către panteră, pentru ca aceştia trei să afle şi ei părerea mea.” Luând această hotărâre zise:

– Ai grăit bine, dar şi tu eşti înarmat cu gheară. Atunci cum are să te mănânce stăpânul? Doar se spune:

Cine numai se gândeşte la lucruri rele împotriva celor din neamul său, acela le suferă el însuşi atât pe lumea aceasta, cât şi pe cealaltă. (299)

De aceea du-te şi lasă-mă să-l rog eu pe stăpânul nostru. Apoi Kathanaka păşi înainte şi închinându-se, zise:

– Stăpâne, aceştia nu trebuie să fie mâncaţi de tine; potoleşte-ţi foamea cu corpul meu, ca să dobândesc cele două lumi. Doar se spune:

Nici credincioşii, nici chiar yoginii nu ajung la fericirea pe care o dobândesc acei servitori aleşi, care-şi jertfesc viaţa pentru stăpânul lor. (300)

Abia rosti aceste cuvinte şi Kathanaka cu pântecele sfâşiat de şacal şi de panteră îşi dădu sfârşitul. Apoi fu mâncată de toţi acei ticăloşi iscusiţi.

De aceea eu spun „Când îs mulţi ticăloşi iscusiţi” etc.

De aceea, prietene, m-am încredinţat că regele acesta e înconjurat de mişei. Doar se spune:

Poporul nu iubeşte pe regele ai cărui sfetnici sunt pătaţi, pentru că atunci el se poartă ca o lebădă înconjurată de vulturi. (301)

Tot astfel:

Un rege chiar cu înfăţişare de vultur, merită să fie servit, dacă-i înconjurat de sfetnici cu înfăţişare de lebădă ; în schimb un rege chiar cu înfăţişare de lebădă trebuie părăsit, dacă sfetnicii săi au înfăţişare de vultur. (302)

Aşadar, e sigur că el a fost aţâţat împotriva mea de vreun ticălos. De aceea vorbeşte el aşa. Se întâmplă asta. Doar se spune:

Ce nu-i în stare să facă lumea aceasta neghioabă, când e pătrunsă de otrava ce se strecoară prin urechi? Ea se poartă ca un cerşetor budist şi bea rachiu din ţeastă de om. (303)

Nu degeaba se spune:

Chiar când e călcat de picior, chiar când e doborât cu o măciucă puternică, şarpele omoară sigur pe acela pe care-l atinge cu dintele său. Dar ce putere posedă oare clevetirea cea grozavă a oamenilor, că în timp ce pe unul îl atinge la ureche, pe altul îl distruge cu desăvârşire? (304)

De asemenea:

Ah, câtă deosebire este între felul cum ucide şarpele  şi acel ticălos! Acesta numai cât atinfe urechea unuia, şi altul îşi pierde viaţa. (305)

Aşa stând lucrurile, ce-i de făcut? Te întreb căci îmi eşti prieten. Damanaka zise:

– Decât să serveşti pe un stăpân aşa de rău, mai bine pleacă în altă ţară. Doar se spune:

Chiar şi învăţătorul este părăsit, dacă-i trufaş şi nu deosebeşte binele de rău şi dacă a apucat pe un drum greşit. (306)

Samjivaka zise:

– Aşa-i, însă când stăpânul e mâniat, nu poate cineva să plece; şi chiar acei care pleacă aiurea, încă n-au linişte. Doar se spune:

Cel care jigneşte pe cei mari să nu răsufle uşurat, gândindu-se: „mă aflu departe”. Braţele celui iscusit sunt lungi; cu ele omoară când i se pricinuieşte vreun rău. (307)

De aceea pentru mine nu-i altă scăpare decât lupta. Doar se spune:

Cei ce doresc cerul nu ajung nici prin călătorii la locurile sfinte de scăldat, nici prin chinuri şi prin sute de daruri bogate la lumile acelea, la care ajung într-o clupă cei viteji şi cu suflet ales, care-şi dau viaţa în luptă. (308)

Morţi, ei ajung la cer; vii, ei dobândesc gloria supremă; aceste două foloase mari nu sunt greu de căpătat pentru eroi. (309)

Tot astfel:

Folosul care se dobândeşte de unt topit, făcute cu multă pricepere şi băgare de seamă şi însoţite de tot felul de daruri şi de rugăciunile a nenumăraţi preoţi, ca şi folosul care se dobândeşte călătorind la locurile sfinte de scăldat, locuind în sihăstrie, trăind ca un ascet, postind după mersul lunii şi altele, îl capătă într-o clipă cei care cad în luptă. (310)

Auzind aceasta, Damanaka se gândi: „Mizerabilul acesta pare hotărât să se lupte. Însă în caz că l-ar lovi pe stăpânul meu cu coarnele-i ascuţite, s-ar ivi o mare nenorocire. De aceea, prin sfaturile mele viclene voi face aşa fel, încât să plece într-altă ţară”. După aceea zise:

– Ai dreptate, prietene; însă ce fel de luptă e aceea dintre stăpân şi servitor? Doar se spune:

Cine vede că duşmanul său e puternic, e firesc să se ascundă; numai cei tari să-şi arate strălucirea, asemenea lunii în serile de toamnă. (311)

Tot astfel:

Cine începe lupta cu duşmanul fără să-i cunoască puterea, acela iese înfrânt, cum a păţit marea cu pescăruşul. (312)

– Cum asta? Întrebă Samjivaka. Celălalt povesti:

Adaptare Legal Style: Irina Boța

* Panciatantra (Cele cinci cărți ale înțeleciunii) este un text remarcabil și bogat în reguli discutabile.

« povestea anterioară
» povestea următoare


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.