Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
Print Friendly, PDF & Email

Daune-interese ca expresie a executării prin echivalent. Daune-interese consecutive rezoluțiunii. Distincție. Momentul de început al termenului de prescripție
11.04.2018 | Cristian TĂNASĂ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Cristian Tănasă

Cristian Tănasă

Potrivit art. 1.530 C. civ.,  „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”.

Noțiunea de daune-interese poate fi regăsită și în art. 1549 alin. (1) C. civ., unde legiuitorul prevede că „dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin”.

Doctrina[1] a definit daunele-interese drept „despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească, în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale”.

Deși clasificarea daunelor-interese în compensatorii și moratorii, respectiv în damnum emergens și lucrum cessans a devenit una consacrată în doctrină[2], în continuare vom propune o distincție între daunele-interese solicitate de creditorul obligației neexecutate după cum optează pentru remediul executării prin echivalent sau pentru remediul rezoluțiunii contractului[3].

Din rațiuni de celeritate și pentru a facilita distincția propusă, ne vom folosi în continuare de următoarea terminologie: „daune-interese ca expresie a executării prin echivalent”, respectiv „daune-interese consecutive rezoluțiunii”.

A. DISTINCȚIE

I. Un prim criteriu de comparație pe care îl propunem în susținerea tezei noastre este modul de calcul distinct al cuantumului celor două tipuri de daune-interese. Un exemplu ni se pare edificator.

Să presupunem că X cumpără de la Y un bun contra sumei de 100 de lei, iar Y nu își execută obligația de a preda bunul vândut. Analizând exemplul dat prin prisma celor două variante propuse spre discuție (cu terminologia la care ne-am oprit mai sus), vom ajunge la următoarele concluzii în ce privește opțiunile lui X:

Opțiunea 1. Dacă X solicită executarea silită prin echivalent a contractului, calculul prejudiciului se va face ca diferență între starea actuală a patrimoniului lui X și starea în care X s-ar fi aflat dacă Y și-ar fi executat obligația; astfel, conform art. 1531 C. civ., Y va fi obligat să îi acopere lui X paguba efectiv suferită (suma de 100 de lei) și beneficiul nerealizat (care, conform art. 1536 C. civ., poate fi reprezentat, după caz, de lipsa de folosință, avantajul obținut în urma revânzării bunului, dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației etc.).

În ceea ce privește suprapunerea parțială care există între cele două clasificări ale daunelor-interese în „compensatorii și moratorii”, pe de o parte, respectiv „pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat”, pe de altă parte, trebuie să analizăm după cum beneficiul urmărit de X la încheierea contractului cu Y a fost realizat sau nu (și, desigur, dacă era previzibil sau nu pentru Y), astfel că propunem următoarea construcție:

1. Dacă X ar fi dorit să folosească bunul lui Y, însă neexecutarea obligațiilor lui Y l-a determinat pe X să procure folosința altui bun similar, atunci paguba efectiv suferită de X ar fi fost alcătuită din echivalentul bănesc al obligației lui Y – adică suma de bani plătită de X pentru cumpărarea bunului de la Y – (daune-interese compensatorii) și suma de bani plătită pentru procurarea folosinței unui bun similar (daune-interese moratorii, întrucât acesta ar fi prejudiciul cauzat de întârzierea în executarea obligației), iar beneficiul nerealizat ar fi fost egal cu 0 (întrucât beneficiul consta în folosința bunului și a fost realizat prin obținerea folosinței celui de-al doilea bun).

Dacă procurarea folosinței a fost făcută odată cu procurarea proprietății unui bun similar, atunci contravaloarea procurării folosinței ar putea fi calculată ca diferența de preț dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului. Dacă această diferență sau suma de bani plătită pentru procurarea folosinței unui bun similar ar fi fost mai mică decât dobânda legală calculată asupra echivalentului în bani al obligației lui Y, conform art. 1536 C. civ., atunci X ar fi îndreptățit la obținerea dobânzii legale (cu titlu de pagubă efectiv suferită sau daune-interese moratorii).

În ipoteza în care bunul nu făcea parte din categoria bunurilor de gen și, deci, nu putea fi înlocuit cu altul, atunci paguba efectiv suferită de X ar fi fost alcătuită din suma de bani plătită pentru cumpărarea bunului de la Y (daune-interese compensatorii), iar beneficiul nerealizat ar fi constat în emolumentul folosinței bunului sau, cel puțin, dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației lui Y (daune-interese moratorii, căci întârzierea executării l-a împiedicat pe X să își realizeze beneficiul rezultând din folosința bunului).

2. Dacă X ar fi dorit să cedeze folosința sau proprietatea bunului către un terț, atunci paguba efectiv suferită ar fi fost reprezentată de suma de bani plătită pentru cumpărarea bunului de la Y (daune-interese compensatorii), iar beneficiul nerealizat ar fi fost reprezentat de avantajul ce putea fi obținut în urma cedării folosinței sau transmiterii proprietății bunului sau, cel puțin, dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației lui Y (daune-interese moratorii, întrucât acesta este prejudiciul cauzat prin întârziere).

Dacă beneficiul ar fi putut fi realizat de X prin cedarea folosinței sau proprietății bunului procurată de la alt terț, atunci la paguba efectiv suferită s-ar fi adăugat diferența de preț dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului sau, cel puțin, dobânda legală asupra echivalentului în bani al obligației lui Y (daune-interese moratorii).

Desigur, cele două exemple își păstrează valabilitatea numai în măsura în care consecințele neexecutării erau previzibile pentru Y la momentul încheierii contractului. În caz contrar, fiindcă art. 1533 C. civ. permite numai acoperirea prejudiciului direct și previzibil, X ar putea apela la mecanismul reparării prejudiciului suferit prin pierderea unei șanse.

3. În fine, dacă folosința bunului nu ar fi fost imperativă pentru X, ci ar fi urmărit numai deținerea bunului în patrimoniu, paguba efectiv suferită ar fi constat în suma de bani plătită pentru cumpărarea bunului de la Y (daune-interese compensatorii) și diferența de preț dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului pentru achiziția unui bun similar (daune-interese moratorii), iar beneficiul nerealizat ar fi fost egal cu 0 (întrucât a fost realizat prin procurarea proprietății bunului similar). Dacă diferența de preț dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului pentru achiziția unui bun similar ar fi mai mică decât dobânda legală calculată asupra echivalentului în bani al obligației lui Y, conform art.. 1536 C. civ., atunci X ar fi îndreptățit la obținerea dobânzii legale (cu titlu de pagubă efectiv suferită sau daune-interese moratorii).

Dacă X nu putea procura de la un terț proprietatea unui bun similar, atunci paguba efectiv suferită ar fi constat în suma de bani plătită pentru cumpărarea bunului de la Y (daune-interese compensatorii), iar beneficiul nerealizat ar fi fost dobânda legală calculată asupra echivalentului în bani al obligației lui Y (daune-interese moratorii).

Așadar, putem trage concluzia că paguba efectiv suferită (damnum emergens) poate fi egală, după caz, cu daunele-interese compensatorii sau cu suma dintre daunele-interese compensatorii și cele moratorii, pe când beneficiul nerealizat (lucrum cessans) poate fi cel mult egal cu daunele-interese moratorii. Corolar, daunele-interese compensatorii reprezintă întotdeauna paguba efectiv suferită, pe când daunele-interese moratorii pot reprezenta fie paguba efectiv suferită, fie beneficiul nerealizat.

Opțiunea 2. Dacă X solicită rezoluțiunea contractului și daune-interese, calculul prejudiciului se va face ca diferență între starea actuală a patrimoniului lui X și starea în care X s-ar fi aflat dacă nu s-ar fi încheiat niciodată contractul; în această situație, Y va fi obligat să îi restituie lui X suma de 100 de lei (cu titlu de restituire a prestațiilor, ca efect al rezoluțiunii), iar cu titlu de daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat va trebui să îi acopere acestuia costul de oportunitate al alegerii de a contracta cu Y (cost de oportunitate care va fi reprezentat, după caz, de contravaloarea folosinței banilor, de diferența între condițiile în care X putea contracta cu un terț la momentul încheierii contractului cu Y și condițiile în care poate contracta în prezent – X putea obține un bun similar de la terțul T contra aceluiași preț de 100, însă, prin ipoteză, prețul a crescut acum la 120, motiv pentru care prejudiciul este de 20 – etc.).

Față de modul diferit de calcul al prejudiciului în cazul rezoluțiunii, propunem următoarea construcție:

a. Dacă X dovedește că ar fi putut cumpăra un bun similar de la un terț la momentul încheierii contractului cu Y, dar nu exista niciun criteriu obiectiv care să-i permită lui X să aleagă între Y și terț[4], atunci prejudiciul, ca diferență între starea patrimonială actuală și cea pe care ar fi avut-o dacă nu s-ar fi încheiat contractul, poate fi definit astfel:

1. Dacă X ar fi urmărit folosința bunului (iar Y putea să prevadă acest aspect) și a fost nevoit să o procure de la un terț, paguba efectiv suferită ar fi constat în sumele de bani plătite pentru procurarea folosinței bunului sau, cel puțin, dobânda legală asupra sumei de bani plătite de X ca preț al contractului cu Y (daune interese-compensatorii, care nu includ și suma plătită lui Y pentru cumpărarea bunului, întrucât aceasta a fost acoperită prin restituirea prestațiilor), iar beneficiul nerealizat ar fi fost egal cu 0 (întrucât consta în folosința bunului și a fost realizat prin obținerea folosinței celui de-al doilea bun).

Se mai poate ca folosința bunului să nu fi fost procurată în mod distinct, ci odată cu proprietatea, caz în care paguba efectiv suferită ar fi constat în diferența dintre prețul la care X putea cumpăra bunul de la terț la momentul încheierii contractului cu Y și prețul la care a cumpărat bunul în prezent sau, cel puțin, dobânda legală asupra sumei de bani plătite de X ca preț al contractului cu Y (practic, X trebuie să fie repus în situația în care se afla înainte de încheierea contractului cu Y: el avea o sumă de bani care îi permitea achiziționarea unui anumit bun; dacă, în prezent, suma de bani nu a mai fost suficientă, atunci Y va fi ținut să acopere diferența).

Daunele-interese moratorii nu se mai regăsesc în acest caz, căci contractul a fost rezolvit și, astfel, nu se mai pune problema unei executări cu întârziere (în ipoteza descrisă la opțiunea 1, executarea prin echivalent era, totuși, o executare). De asemenea, nu se poate vorbi nici despre un beneficiu nerealizat, căci această noțiune are în vedere ipoteza în care s-ar fi aflat creditorul dacă debitorul și-ar fi executat obligațiile.

2. Dacă X ar fi urmărit să cedeze folosința sau proprietatea bunului către un terț (iar Y putea să prevadă acest aspect) și a trebuit să o procure de la un alt terț, paguba efectiv suferită ar fi fost diferența de preț dintre prețul pe care l-ar fi putut plăti X terțului la momentul încheierii contractului cu Y și prețul pe care l-a plătit terțului în prezent sau, cel puțin, dobânda legală asupra sumei de bani plătite de X ca preț al contractului cu Y (daune-interese compensatorii).

3. Dacă X ar fi dorit doar să dețină bunul în patrimoniu și a procurat proprietatea de la un terț, paguba efectiv suferită ar fi constat în diferența de preț dintre prețul pe care l-ar fi putut plăti X terțului la momentul încheierii contractului cu Y și prețul pe care l-a plătit terțului în prezent sau, cel puțin, dobânda legală asupra sumei de bani plătite de X ca preț al contractului cu Y (daune-interese compensatorii).

b. Dacă, în schimb, X nu dovedește că Y putea prevedea prejudiciul cauzat de neexecutare sau bunul nu făcea parte din categoria bunurilor de gen și, deci, nu putea fi înlocuit cu altul, atunci paguba efectiv suferită este dată de lipsa de folosință a banilor, respectiv dobânda legală calculată asupra sumei plătite de X ca preț al contractului cu Y (daune-interese compensatorii).

X ar putea recupera prejudiciul suferit numai prin mecanismul pierderii unei șanse și numai în parte, întrucât nu au fost previzibile la momentul încheierii contractului cu Y. Din perspectiva lui Y, suma de bani plătită de X nu putea fi întrebuințată altfel, așa încât este îndreptățit să creadă că singurul prejudiciul încercat de X este lipsa de folosință a banilor, cuantificată în dobânda legală (paguba efectiv suferită).

Prin urmare, daunele-interese la care va fi obligat Y vor avea un mod de calcul diferit și un cuantum diferit, după cum sunt expresia executării prin echivalent sau sunt consecutive rezoluțiunii.

II. Un al doilea criteriu de comparație în sprijinul tezei noastre se referă la modul în care pot fi cumulate cele două tipuri de daune-interese cu alte remedii contractuale.

Conform art.. 1516 alin. (2) C. civ., creditorul poate, la alegerea sa:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligației (în natură sau prin echivalent – nn., CT);

2. să obțină, dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său”.

Or, opțiunea executării silite prin echivalent a obligației exclude din start. opțiunea rezoluțiunii contractului, întrucât, pe când prima presupune salvgardarea raporturilor contractuale, cea de-a doua conduce la desființarea cu efect retroactiv a contractului.

Astfel, prin prisma faptului că art. 1549 alin. (1) C. civ. permite în mod expres creditorului să solicite și daune-interese odată cu rezoluțiunea contractului, rezultă încă o dată distincția dintre „daunele-interese ca expresie a executării prin echivalent” și „daunele-interese consecutive rezoluțiunii”.

B. MOMENTUL DE ÎNCEPUT AL TERMENULUI DE PRESCRIPȚIE

Odată conturată linia de demarcație dintre cele două tipuri de daune-interese, urmează să analizăm momentul la care acestea se nasc, respectiv momentele la care încep să curgă termenele de prescripție aferente.

Conform art. 1.350 alin. (2) C. civ., când debitorul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, el este răspunzător pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți. În consecință, cu excepția cazurilor exoneratoare de răspundere, fapta ilicită în materie contractuală este cea care cauzează prejudiciul. Momentul care marchează nașterea dreptului de a pretinde daune-interese de la persoana răspunzătoare este chiar momentul săvârșirii faptei ilicite.

Cu toate acestea, momentul săvârșirii faptei ilicite nu coincide întotdeauna cu momentul în care începe să curgă termenul de prescripție. Conform art. 2528 alin. (1) C. civ., „prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.

Textul art. 2528 alin. (1) C. civ. a fost preluat integral din art.. 8 al fostului Decret nr. 167/1958, față de care în literatura de specialitate[5] s-a reținut că „domeniul de aplicare a regulii înscrise în art. 8 din Decretul nr. 167/1958 este foarte întins, el acoperind, practic, atât ipoteza răspunderii civile delictuale, cât și pe aceea a răspunderii contractuale”.

Prin urmare, putem afirma că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru solicitarea de daune-interese este cel în care persoana păgubită a cunoscut atât paguba, cât și persoana răspunzătoare.

Față de raționamentul expus anterior, putem formula următoarele afirmații:

B1. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DAUNELE-INTERESE CA EXPRESIE A EXECUTĂRII PRIN ECHIVALENT

În ceea ce privește daunele-interese compensatorii (echivalentul în bani al obligației lui Y sau suma de bani plătită de X ca preț al contractului), precum și daunele-interese moratorii actuale (diferența dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului pentru un bun similar) este aplicabilă regula menționată în art. 2528 alin. (1) C. civ. – data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea –, dată care, în materie contractuală, poate coincide chiar cu momentul săvârșirii faptei ilicite.

În schimb, pentru daunele-interese moratorii ce au un caracter succesiv (e.g. procurarea folosinței bunului de la un terț, dobânda legală), trebuie distins după cum pagubele viitoare sunt certe sau eventuale. S-a arătat în doctrină[6] că „pentru pagubele viitoare certe (ca și pentru cele actuale), care sunt cunoscute sau trebuiau să fie cunoscute de victimă și care formează o singură pretenție, cu un singur drept la acțiune, curge o singură prescripție, de la același moment: data când păgubitul le-a cunoscut sau trebuia să le cunoască; pentru pagubele viitoare eventuale, adică nesigure în ceea ce privește producerea lor, și dat fiind caracterul lor incert, prescripția va începe să curgă numai în momentul în care victima a cunoscut efectiv sau trebuia să cunoască realizarea eventualității; în acest din urmă caz, se poate ajunge în situația ca prescripția să înceapă să curgă de la momente succesive diferite, pe măsură ce fiecare pagubă este cunoscută efectiv sau trebuia să fie cunoscută, deși ele au un izvor unic, respectiv aceeași faptă ilicită cauzatoare de prejudicii”.

Considerăm că prejudiciile cauzate de procurarea folosinței bunului de la un terț sau cele care constau în dobânda legală asupra echivalentului în bani a obligației debitorului sunt prejudicii succesive incerte, ele dobândind caracter cert pe măsura trecerii timpului. Ca atare, zi cu zi va începe să curgă un nou termen de prescripție pentru dreptul de a solicita repararea prejudiciilor suplimentare.

B2. ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DAUNELE-INTERESE CONSECUTIVE REZOLUȚIUNII

Referitor la prejudiciile constând în folosința bunului și dobânzi, rămâne pe deplin aplicabil raționamentul expus anterior, anume zi cu zi, începând cu data săvârșirii faptei ilicite, curge un nou termen de prescripție pentru dreptul de a solicita repararea lor.

În schimb, în ceea ce privește acoperirea prejudiciilor constând în costul de oportunitate al alegerii lui X de a contracta cu Y (diferența dintre prețul la care putea cumpăra bunul de la terț la momentul încheierii contractului cu Y și prețul la care poate cumpăra bunul în prezent), precum și restituirea prestațiilor, posibilitatea de a le solicita depinde în integralitate de desființarea contractului.

Cu alte cuvinte, deși aceste prejudicii își au izvorul în aceeași faptă ilicită cauzatoare de prejudicii (neexecutarea contractului), ele rămân prejudicii eventuale până la momentul desființării contractului, caracterul lor cert fiind afectat de condiția suspensivă a rezoluțiunii contractului. Prin urmare, conform art.. 2524 alin. (3) C. civ., termenul de prescripție va începe să curgă de la momentul desființării contractului prin rezoluțiune, adică de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat rezoluțiunea contractului sau, după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune a devenit irevocabilă, același fiind și regimul restituirii prestațiilor, după cum prevede art. 2525 C. civ.

C. CONCLUZIE

În concluzie, putem afirma că:

(i) daunele-interese ca expresie a executării prin echivalent se disting de daunele-interese consecutive rezoluțiunii;

(ii) în privința clasificării daunelor-interese în „compensatorii și moratorii”, pe de o parte, respectiv „pierderea efectiv suferită și beneficiul nerealizat”, paguba efectiv suferită (damnum emergens) poate fi egală, după caz, cu daunele-interese compensatorii sau cu suma dintre daunele-interese compensatorii și cele moratorii, pe când beneficiul nerealizat (lucrum cessans) poate fi cel mult egal cu daunele-interese moratorii. Corolar, daunele-interese compensatorii reprezintă întotdeauna paguba efectiv suferită, pe când daunele-interese moratorii pot reprezenta fie paguba efectiv suferită, fie beneficiul nerealizat;

(iii) dacă se solicită executarea silită prin echivalent:

– prescripția dreptului de a solicita daune-interese compensatorii (echivalentul în bani al obligației lui Y sau suma de bani plătită de X ca preț al contractului) începe să curgă, conform art. 2528 alin. (1) C. civ., de la momentul când persoana vătămată a cunoscut atât paguba, cât și persoana responsabilă (în materie contractuală acest moment putând fi chiar momentul neexecutării);

– prescripția dreptului de a solicita daune-interese moratorii actuale (diferența dintre prețul plătit lui Y și prețul plătit terțului pentru un bun similar) începe să curgă, conform art. 2528 alin. (1) C. civ., de la momentul când persoana vătămată a cunoscut atât paguba, cât și persoana responsabilă (cel mai adesea prescripția va curge de la momentul încheierii contractului cu terțul);

– prescripția dreptului de a solicita daune-interese moratorii succesive (procurarea folosinței bunului de la un terț sau dobânda legală asupra echivalentului în bani a obligației debitorului) va curge zi cu zi, pe măsură ce prejudiciul dobândește caracter cert.

(iv) dacă se solicită rezoluțiunea contractului:

– prescripția dreptului de a solicita restituirea prestațiilor executate în baza contractului rezolvit va începe să curgă, conform art.. 2525 C. civ., la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat rezoluțiunea contractului sau, după caz, la data la care declarația de rezoluțiune a devenit irevocabilă;

– prescripția dreptului de a solicita repararea prejudiciului constând în costul de oportunitate al alegerii lui X de a contracta cu Y (diferența dintre prețul la care putea cumpăra bunul de la terț la momentul încheierii contractului cu Y și prețul la care poate cumpăra bunul în prezent) va începe să curgă de la momentul desființării contractului prin rezoluțiune, adică de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat rezoluțiunea contractului sau, după caz, de la data la care declarația de rezoluțiune a devenit irevocabilă, întrucât prejudiciul rămâne un prejudiciu eventual până la momentul desființării contractului, caracterul său cert fiind afectat de condiția suspensivă a rezoluțiunii contractului;

– prescripția dreptului de a solicita repararea prejudiciilor constând în procurarea folosinței bunului de la un terț sau dobânda legală asupra sumei plătite de X ca preț al contractului cu Y va curge zi cu zi, pe măsură ce prejudiciul dobândește caracter cert.


[1] L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 303.
[2] L. Pop, I.F. Popa, S.I. Vidu, op. cit., p. 310.
[3] În același sens, a se vedea V. Diaconiță, Executarea silită în natură a obligațiilor contractuale în sistemul Codului civil român. Noțiunea și condițiile de drept comun, Ed. Universul Juridic, București, 2017, p. 124.
[4] În caz contrar, Y i-ar putea opune lui X mora creditoris.
[5] M. Nicolae, Tratat de prescripție extinctivă, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 528.
[6] Idem, p. 526.


Cristian Tănasă
Avocat colaborator SCP RĂZVAN DINCĂ & ASOCIAȚII

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate