ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

TUE. T-140/16, Le Pen/Parlamentul European. Indemnizație de asistență parlamentară. Recuperarea sumelor plătite nejustificat
11.04.2018 | Ioana LIVESCU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Ioana Livescu

Ioana Livescu

Hotărârea Camerei a șasea din 7 martie 2018, nepublicată, cu referința EU:T:2018:122 și limba de procedură – franceza. Judecător Octavia Spineanu-Matei, membru al completului.

Reclamantul, domnul Jean-Marie Le Pen, este deputat al Parlamentului European din 1984. În această calitate, el a exercitat un mandat în timpul celei de-a șaptea legislaturi din iulie 2009 până în iunie 2014.

La 14 iulie 2009, reclamantul a încheiat cu domnul Jalkh un contract de muncă având ca obiect un post cu normă întreagă în calitate de asistent local. Respectivul contract a produs efect începând cu 1 august 2009 și s-a încheiat la 30 iunie 2014.

Contractul de muncă a fost gestionat de cabinetul Amboise Audit, în calitate de terț plătitor, potrivit articolului 35 din Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European[1].

Din 15 aprilie până pe 30 mai 2011 și din 5 iulie până pe 17 august 2012, dl. Jalkh a prestat servicii către cabinetul Howell și către cabinetul Amboise Audit, având ca obiect controlul conturilor de campanie ale candidaților pentru alegerile locale din Franța. Aceste servicii au fost remunerate cu 28.000 de euro.

La 31 martie 2014, domnul Jalkh a fost angajat de Frontul Național, partid politic francez, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie și 30 iunie 2014. În această perioadă, acesta nu a primit nicio remunerație în baza contractului de muncă încheiat cu reclamantul.

Pe parcursul întregii celei de-a șaptea legislaturi, plățile efectuate în beneficiul domnului Jalkh, în baza contractului de muncă, s-au ridicat la un total de 320 026,23 EUR.

Printr-o decizie din 29 ianuarie 2016 („decizia atacată”), secretarul general al Parlamentului a constatat că suma de 320 026,23 euro a fost nejustificat plătită în favoarea domnului Jean-Marie Le Pen cu titlu de asistenţă parlamentară pentru perioada cuprinsă între iulie 2009 şi iunie 2014 şi trebuie recuperată de la acesta. Secretarul general a însărcinat ordonatorul Parlamentului să procedeze la recuperarea sumei în cauză. El s-a bazat, în această privință, în esență, pe faptul că domnul Le Pen nu a furnizat niciun element de probă pentru a justifica conformitatea sarcinilor executate de domnul Jalkh cu Normele de aplicare, în special cu articolele 33 și 62 ale acestora.

La 4 februarie 2016, ordonatorul Parlamentului a emis o notă de debit prin care se dispune recuperarea sumei de 320 026, 23 euro de la reclamant, până la 31 martie 2016.

Domnul Le Pen a solicitat Tribunalului Uniunii Europene să anuleze decizia atacată și nota de debit.

În susținerea acțiunii sale, reclamantul a invocat, printre altele, lipsa de competență a secretarului general al Parlamentului European în adoptarea deciziilor de recuperare a unor sume de bani de la deputați, nemotivarea deciziei atacate, precum și inversarea sarcinii probei.

Prin hotărârea[2] pronunțată în cauză, Tribunalul a respins acțiunea reclamantului și a confirmat decizia Parlamentului European de a recupera de la acesta sumele plătite domnului Jalkh.

Tribunalul a reținut, în esență, că secretarul general al Parlamentului este competent să adopte decizii de recuperare a unor sume plătite în mod nejustificat cu titlu de indemnizație de asistență parlamentară, în baza Normelor de aplicare.

Astfel, articolul 68 alineatul (1) din Normele de aplicare prevede că orice sumă plătită în mod nejustificat dă naștere unei restituiri și îi impune secretarului general al Parlamentului să dea instrucțiuni în vederea recuperării acestor sume de la deputatul în cauză.

Rezultă că, prin adoptarea Normelor de aplicare, biroul Parlamentului a încredințat secretarului general al Parlamentului competența de a lua decizii pentru recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat, în aplicarea acestor norme, unui deputat.

În ceea ce privește afirmația reclamantului conform căreia nu ar fi fost de competența unui funcționar înalt să aprecieze în mod unilateral situația financiară a unui deputat și să procedeze la recuperarea plăților necuvenite, Tribunalul a subliniat că împrejurarea în care secretarul general al Parlamentului are statutul de funcționar nu implică, ca atare, ea singură, că el nu are competența de a adopta decizii privind situația deputaților. De altfel, nicio dispoziție nu interzice ca aprecierea regularității sumelor plătite, în baza Normelor de aplicare, să fie responsabilitatea administrației Parlamentului. Prin urmare, deputații, prin intermediul Biroului Parlamentului, care a adoptat Normele de aplicare, i-au conferit această competență secretarului general, în ceea ce privește recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, în temeiul acestor norme. În plus, în conformitate cu articolul 72 alineatele (2) și (3) din Normele de aplicare, în caz de dezacord cu decizia secretarului general al Parlamentului, deputatul în cauză este în măsură să se adreseze chestorilor, apoi, în caz de dezacord cu decizia acestora din urmă, Biroului Parlamentului. Astfel, competența de a da instrucțiuni pentru recuperarea sumelor necuvenite nu este „abandonată” secretarului general al Parlamentului, așa cum reclamantul, în mod greșit, a lăsat să se înțeleagă.

În ceea ce privește motivarea deciziei atacate, Tribunalul a subliniat, în considerentul (7), că această decizie expune în detaliu sumele plătite domnului Jalkh cu titlu de asistență parlamentară în cursul celei de-a șaptea legislaturi, reprezentând o sumă totală de 320.026,23 EUR. În plus, rezultă din considerentul (11) al deciziei atacate că, pentru toată această legislatură, reclamantul nu a furnizat nici explicații, și nici dovezi referitoare la munca de asistență parlamentară făcută de dl. Jalkh, invocând, în acest sens, clauza de confidențialitate din contractul de muncă, clauză care, așa cum a precizat Secretarul General al Parlamentului, nu poate fi opusă acestei instituții pentru a justifica regularitatea utilizării fondurilor UE. De altfel, din considerentul (12) al deciziei atacate reiese că, în urma ascultării argumentelor reclamantului, nu a fost posibilă confirmarea regularității cheltuielilor rambursate cu titlu de asistență parlamentară pe parcursul întregii celei de-a șaptea legislaturi. Din cele expuse, în considerentul (14) al deciziei atacate, s-a conchis că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă care să justifice conformitatea sarcinilor domnului Jalkh cu Normele de aplicare, în special cu articolele 33 și 62, și că suma de 320 026,23 EUR plătită pentru asistența parlamentară în perioada 2009-2014 nu a fost, așadar, cuvenită. În consecință, Parlamentul s-a considerat îndreptățit, astfel cum a arătat în considerentul (13) al acestei decizii, să solicite restituirea cheltuielilor suportate pe parcursul întregii legislaturi.

Tribunalul a conchis, astfel, că rezultă din cele expuse faptul că decizia atacată stabilește în mod satisfăcător, din punct de vedere juridic, motivele pentru care este solicitată rambursarea integrală a sumelor plătite domnului Jalkh și că în mod greșit reclamantul susține că suma pretinsă nu este motivată nici în privința compunerii ei, nici în privința metodei de calcul.

Tribunalul a respins, de asemenea, argumentul reclamantului potrivit căruia decizia atacată nu e susținută de fapte precise și de o demonstrație riguroasă în ceea ce privește activitatea asistentului parlamentar.

Tribunalul a reținut că, din considerentul (9) al deciziei atacate, rezultă faptul că secretarul general al Parlamentului a constatat că domnul Jalkh, deși angajat cu normă întreagă ca asistent parlamentar local, a furnizat servicii către terți, și anume către cabinetul Howell, între 15 aprilie și 30 mai 2011, și către cabinetul Amboise Audit, între 5 iulie și 17 august 2012. Rezultă, de asemenea, din considerentul (10) al acestei decizii, că secretarul general al Parlamentului a estimat că domnul Jalkh a cumulat exercitarea celor două funcții, ceea ce, pe de-o parte, a făcut imposibilă îndeplinirea atribuțiilor sale contractuale în calitate de asistent parlamentar și, pe de altă parte, a fost contrar contractului de muncă, care impune ca asistentul parlamentar să se abțină de la orice legătură profesională cu terții.

În privința motivului întemeiat pe inversarea sarcinii probei, Tribunalul a subliniat că în mod greșit reclamantul a susținut că nu îi revine lui obligația de a furniza elemente de probă pentru a justifica conformitatea sarcinilor efectuate de domnul Jalkh cu Normele de aplicare, ci Parlamentului de a dovedi că această conformitate nu este stabilită.

Astfel, Tribunalul a reamintit că, potrivit articolului 33 alineatul (1) a doua frază din Normele de aplicare, Parlamentul suportă cheltuielile angajate efectiv și rezultând în totalitate și exclusiv din angajarea unuia sau mai multor asistenți, iar potrivit articolului 33 alineatul (2) prima teză din aceste Norme de aplicare, singurele cheltuieli care pot fi acoperite sunt cheltuielile necesare pentru asigurarea asistenței necesare și strâns legate de exercitarea de către deputați a mandatului parlamentar.

Potrivit jurisprudenței, definirea noțiunii de asistență parlamentară nu este la latitudinea deputaților, aceștia din urmă nefiind liberi să solicite rambursarea cheltuielilor efectuate fără nicio legătură cu angajarea sau utilizarea serviciilor furnizate de astfel de asistenți.[3]

Tribunalul a concluzionat că, din cele expuse, rezultă faptul că, în cazul unui control privind utilizarea cheltuielilor de asistență parlamentară, deputatul în cauză trebuie să fie în măsură să demonstreze că sumele încasate au fost utilizate pentru a acoperi cheltuielile suportate efectiv și care rezultă integral și exclusiv din angajarea unuia sau mai multor asistenți.[4] El trebuie, în special, să prezinte documente care să justifice o utilizare în conformitate cu contractele pe care le-a încheiat cu asistenții săi.[5]

În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia i s-ar fi pretins „să justifice fiecare unitate de timp” în care domnul Jalkh a lucrat în serviciul său drept asistent parlamentar local și natura exactă a dosarelor pe care acesta le trata, Tribunalul a subliniat că este suficient să se menționeze faptul că Parlamentul nu a solicitat o justificare atât de precisă, ci s-a limitat la a solicita demonstrarea conformității activității domnului Jalkh cu Normele de aplicare.

Tribunalul a precizat că, dacă îi revine deputatului sarcina să prezinte documentele justificative ale utilizării sumelor plătite cu titlu de asistență parlamentară în conformitate cu contractele pe care le-a încheiat cu asistenții săi, nu este obligatoriu ca acesta să prezinte toate elementele referitoare la dosarele tratate sau la calendarul zilnic al asistentului său pe întreaga legislatură. Înscrisurile în cauză trebuie, într-adevăr, să poată justifica o astfel de utilizare, fără a trebui, în mod necesar, să urmărească de o manieră detaliată și exhaustivă integralitatea activităților asistentului.

În acest context, este important de subliniat faptul că realitatea activității domnului Jalkh poate fi dovedită prin numeroase elemente de probă concrete, precum agende, care să ateste întrunirile sau activitatea acestuia, scrisori sau e-mailuri scrise de el și schimbate, printre altele, cu deputatul în cauză, precum și documente, sub formă electronică sau nu, provenind de la asistentul în cauză.


* Selecția, rezumatele și traducerea au fost realizate ca urmare a efectuării unui stagiu la Tribunalul Uniunii Europene, în cabinetul doamnei judecător Octavia Spineanu-Matei în perioada 5 martie – 5 aprilie 2018. Materialul nu angajează în niciun fel instituția.
[1] Decizia Biroului Parlamentului European din 19 mai și 9 iulie 2008 privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European 2009/C 159/01, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 159, 13.7.2009, p. 1, denumită în continuare „Normele de aplicare”, disponibilă aici.
[2] Hotărârea T-140/16 – Le Pen / Parlamentul disponibilă integral, în limba franceză, aici.
[3] A se vedea, în acest sens și prin analogie, hotărârea din 10 Octombrie 2014, Marchiani / Parlamentul European, T-479/13, nepublicată, EU:T: 2014:866, punctul 45 și jurisprudența citată.
[4] A se vedea, în acest sens și prin analogie, hotărârea din 10 Octombrie 2014, Marchiani / Parlamentul European, T-479/13, nepublicată, EU:T: 2014:866, punctul 54 și jurisprudența citată.
[5] A se vedea în acest sens și prin analogie, hotărârea din 22 decembrie 2005, Gorostiaga Atxalandabaso / Parlamentul, T-146/04 EU:T:2005:584, punctul 157 și jurisprudența citată.


Ioana Livescu*

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate