ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

T-179/17, Laboratoire Nuxe / EUIPO. Mărci figurative, risc de confuzie
12.04.2018 | Ioana LIVESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Ioana Livescu

Ioana Livescu

Hotărârea[1] Camerei a șasea din data de 21 februarie 2018, nepublicată, cu referința EU:T:2018:89 și limba de procedură – franceză. Dna judecător O. Spineanu-Matei, membru al completului.

La 3 August 2014, doamna Élisabeth Camille și domnul Jean-Yves Tariot au prezentat Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) cererea de înregistrare ca marcă a semnului figurativ următor:

pentru produsele care se încadrează în clasele 8, 11 și 26 în sensul Aranjamentului de la Nisa[2] și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarelor descrieri:

– Clasa 8: „Aparate de coafură; instrumente pentru tunderea și îndepărtarea părului sau a firelor de păr; instrumente de artă corporală”;

– Clasa 11: „Uscătoare de păr; uscătoare de păr de călătorie; uscătoare de păr fixe; uscătoare de păr cu aer cald; uscătoare de păr cu infraroșii; uscătoare de păr manuale; uscătoare de păr electrice; uscătoare de păr electrice de mână; uscătoare de mâini; uscătoare cu aer cald pentru față; uscătoare cu aer cald portabile; uscătoare electrice cu aer cald pentru față”;

– Clasa 26: „ornamente de păr, bigudiuri, articole pentru atașarea părului și meșe de păr”.

La 26 septembrie 2014, reclamantul Laboratoire Nuxe a formulat opoziție la înregistrarea mărcii pentru produsele vizate mai sus. Opoziția s-a întemeiat pe marca verbală franceză anterioară – NUXE, care desemna în special produse din clasele 3, 8, 11 și 26, ce corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarelor descrieri:

clasa 3: „Preparate pentru albire și alte substanțe pentru spălat; preparate de curățare, lustruire, spălare și șlefuire; produse de conservare a pielii (lustruire); creme pentru piele; pastă de dinți; cosmetice; parfumuri, apă de toaletă, apă de colonie, deodorante pentru corp; uleiuri esențiale; extracte de plante pentru uz cosmetic; săpunuri, lapte de toaletă; creme, geluri, lapte, loțiuni, măști, unguente, pulberi și preparate cosmetice pentru îngrijirea pielii; produse cosmetice anti-rid; produse cosmetice pentru îngrijirea buzelor; produse cosmetice de protecție solară, preparate cosmetice pentru bronzarea pielii, produse cosmetice după expunerea la soare; preparate cosmetice pentru subțiere; produse de epilat; produse pentru păr (preparate pentru îngrijirea părului și a scalpului); preparate cosmetice pentru baie; produse de machiaj și de demachiere; preparate pentru ras si preparate după ras; șervețele și prosoape impregnate cu loțiuni cosmetice; bumbac pentru scopuri cosmetice, bastoane de vată pentru cosmetică, dischete demachiante; tămâie, arome parfumate, arome de cameră, produse pentru parfumarea lenjeriei”;

clasa 8: „Unelte și instrumente manuale; tacâmuri, furculițe, linguri; arme albe; foarfece, aparate de ras, lame de ras, truse de ras; pile și cleme de unghii, unghiere, seturi de manichiură și pedichiură; aparate de epilat electrice sau neelectrice, pensete”;

clasa 11: „Aparate pentru iluminat, încălzire, generatoare de abur, gătit, răcire, climatizare, uscare, ventilație, alimentare cu apă, purificarea aerului sau a apei, instalații sanitare”;

– clasa 26: „Dantele și broderii, panglici și șireturi; butoane, cârlige și orificii, ace cu gămălie și ace de cusut; flori și fructe artificiale; articole de mercerie (cu excepția firelor), articole de pasmanterie; meșe (barbă, păr, mustață) și peruci, articole decorative pentru păr”.

La 8 martie 2016, divizia de opoziție a EUIPO a respins opoziția.

La 19 aprilie 2016, reclamantul a contestat decizia diviziei de opoziție, însă Camera a Cincea de recurs a EUIPO, la 16 ianuarie 2017, a respins calea de atac exercitată și a reținut următoarele: publicul relevant constă în publicul larg și în profesioniștii francezi din domeniul coaforului și trebuie luat în considerare punctul de vedere al publicului larg, care dă dovadă de un nivel de atenție mediu; produsele vizate de mărcile în conflict care aparțin acelorași clase sunt identice sau similare și, din motive de economie procedurală, nu este necesar să se compare produsele vizate de marca solicitată cu cele protejate de marca anterioară din clasa 3, întrucât gradul de similitudine n-ar fi putut fi mai ridicat; semnele au un grad redus de similitudine vizuală, în special datorită stilizării anumitor litere, precum și de similitudine fonetică, în special deoarece pronunția lor nu coincide decât prin sonoritatea literei „n”, în timp ce nicio similitudine conceptuală nu poate fi constatată, semnele neavând un sens imediat perceptibil; marca anterioară are un caracter distinctiv intrinsec mediu, deoarece nu prezintă nicio legătură cu produsele în cauză. În cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, camera de recurs s-a concentrat asupra condițiilor de vânzare a produselor în cauză, ceea ce presupune recunoașterea unei importanțe deosebite aspectului vizual și, prin urmare, diferențelor vizuale mari între semnele în cauză. Camera de recurs a constatat că impresia, în special vizuală, produsă de semnele în cauză este diferită. În final a constatat că impresiile de ansamblu produse de fiecare dintre aceste semne sunt, la nivel global, diferite și, din cauza unei similitudini scăzute a semnelor, este exclus orice risc de confuzie. În opinia camerei de recurs, nu era necesar să se examineze, astfel cum susține reclamanta, dacă marca anterioară a avut, pentru anumite produse din clasa 3, un caracter distinctiv sporit ca urmare a cunoașterii acesteia de către public.

Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat Tribunalului anularea deciziei Camerei de recurs a EUIPO, invocând aspecte ce vizau în primul rând nerespectarea obligației de motivare, iar în al doilea rând nerespectarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

Tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia Camerei de recurs a EUIPO reținând, în esență, următoarele:

În temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau similitudinii sale cu marca anterioară și din cauza identității sau similitudinii produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie pentru publicul de pe teritoriul pe care este protejată marca anterioară; riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.

În ceea ce privește riscul de confuzie, potrivit unei jurisprudențe constante, acesta există atunci când publicul poate să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic; riscul de confuzie trebuie să fie apreciat în mod global, în funcție de percepția de către publicul relevant a semnelor și a produselor sau serviciilor în cauză și ținând cont de toți factorii relevanți în speță, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate.[3]

În privința publicului relevant, potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și rezonabil de atent și de avizat. De asemenea, este necesar să se ia în considerare faptul că nivelul atenției consumatorului mediu poate să varieze în funcție de categoria de produse sau servicii.[4]

Camera de recurs a considerat că publicul relevant este alcătuit din publicul larg și din profesioniștii francezi din domeniul coaforului, precum și faptul că analiza riscului de confuzie trebuie făcută din perspectiva punctului de vedere al publicului larg, cu un nivel de atenție mediu.

Aceste aprecieri ale camerei de recurs, necontestate de părți, au fost menținute de Tribunal.

Cu privire la compararea semnelor, Tribunalul a reamintit că aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia.[5]

Analizând aspectul vizual, Tribunalul a reținut că marca anterioară este compusă din patru litere „n”, „u”, „x”, „e”, în timp ce marca solicitată conține cinci litere „n”, „y”, „o”, „u”, „x”, acesta fiind un prim element de deosebire.

Este cert adevărat că aceste mărci coincid în privința literelor „n”, „u” și „x”. Cu toate acestea, pe lângă litera „n”, care se află în prima poziție a ambelor mărci, celelalte litere comune „u” și „x” nu apar în aceeași poziție pentru fiecare dintre aceste mărci, care sunt de asemenea diferențiate prin faptul că numai marca anterioară conține litera „e”, în timp ce numai marca solicitată conține literele „y” și „o”. Acestea sunt alte elemente de deosebire.

În plus și în special, marca anterioară este o marcă verbală, astfel încât, așa cum subliniază în mod întemeiat EUIPO, protecția de care beneficiază se referă la cuvânt și nu la aspectele grafice sau stilistice ale mărcii.

În schimb, marca solicitată este o marcă complexă, cu elemente figurative izbitoare:

 – literele „n”, „y” și „x” sunt scrise cu majuscule și ocupă un loc mai important decât literele „o” și „u”, care sunt scrise cu minuscule;

– bara dreaptă a literei „n” este trunchiată astfel încât să nu se suprapună cu litera „y” plasată pe partea dreaptă;

– această ultimă literă prezintă, la rândul său, proporții particulare, deoarece bara dreaptă a părții superioare a acesteia este mai lungă decât bara stângă și nu este direct atașată la restul literei, deoarece rămâne un spațiu liber între aceste două elemente;

– litera „x” are caracteristici similare, deoarece bara dreaptă a părții sale inferioare nu este atașată la restul literei, iar bara stângă a părții superioare a acesteia are o lungime mult mai mare decât bara dreaptă din aceeași parte superioară;

– în centrul literei „x” este o sferă de culoare roșu aprins, care se află pe periferia sfertului său inferior stâng spre o nuanță de portocaliu.

Având în vedere toate aceste elemente, pe care camera de recurs le-a evidențiat, în mod întemeiat aceasta a putut constata că semnele în conflict nu aveau decât un grad redus de similitudine vizuală.

În ceea ce privește aspectul fonetic, reclamantul contestă faptul că publicul relevant nu va pronunța litera „x”, care este marcată izbitor la sfârșitul mărcii solicitate, și menționează, în special, exemplele cuvintelor „pyrex” și „velux”. Astfel, semnele în conflict, ambele începând cu sunetul care corespunde literei „n” și terminând cu sunetul corespunzător literei „x”, au o similitudine puternică din punct de vedere fonetic, ținând de asemenea cont de faptul că ambele vor consta dintr-o singură silabă și literele incluse în fiecare dintre aceste semne între literele „n” și „x” ar genera sunete similare.

În analiza aspectului fonetic, Tribunalul a respins, în primul rând, argumentele aduse de EUIPO potrivit cărora anumite asocieri conceptuale ale mărcii solicitate cu termenul în limba engleză „new” sau cu orașul New York ar afecta pronunțarea cuvântului.

Într-adevăr, existența unor astfel de asocieri nu este în niciun fel susținută de EUIPO, care, în plus, admite că nu este posibilă compararea conceptuală, ceea ce pledează împotriva probabilității acestor asocieri, care, în orice caz, nu au fost nici măcar luate în considerare de camera de recurs.

Tribunalul a infirmat, în al doilea rând, argumentul camerei de recurs potrivit căruia, în aplicarea regulilor de limbă franceză, publicul relevant nu va pronunța litera „x” cu privire la marca solicitată, dar va pronunța litera „x” în ceea ce privește marca anterioară, deoarece, în cadrul acesteia din urmă, această literă este urmată de litera „e”.

Așa cum EUIPO a răspuns în cursul ședinței întrebărilor adresate de Tribunal, regula de limbă franceză invocată suferă excepții, mai ales în ceea ce privește cuvintele inventate. Dar, această regulă comportă excepții și în ceea ce privește cuvintele neinventate. Cu titlu de exemplu, litera „x” este pronunțată în cuvinte precum „lux”, care desemnează o unitate de măsură pentru fluxul luminos sau „pollux”, adică o stea sau un erou din mitologia greacă. Același lucru este valabil și pentru cuvintele „pyrex” și „velux” menționate de reclamant sau pentru cuvântul „electrolux”, așa cum EUIPO a admis în cursul ședinței de judecată ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal.

Prin urmare, litera „x” va fi pronunțată cel puțin de o parte importantă a publicului relevant.

În consecință, semnele aflate în conflict, fiecare constituit dintr-o singură silabă, au în comun sunetul inițial corespunzător literei „n” și, cel puțin pentru o mare parte a publicului relevant, sunetul final care corespunde literei „x”. În ceea ce privește partea lor centrală, deși sunetul care corespunde literelor „y”, „o” și „u” ale mărcii solicitate este mai lung decât cel corespunzător literei „u” a mărcii anterioare, cele două sunete sunt foarte similare.

În aceste circumstanțe, Tribunalul a decis că semnele aflate în conflict prezintă un grad ridicat de similitudine fonetică.

Sub aspect conceptual, Tribunalul a confirmat aprecierea camerei de recurs, acceptată de către părți, conform căreia nu există similitudine conceptuală, semnele neavând semnificație imediată.

Întrucât semnele în litigiu prezintă elementele de similitudine constatate anterior, existența unui risc de confuzie nu poate fi exclusă pe baza lipsei uneia dintre condițiile cerute în acest sens. În aceste circumstanțe, în mod greșit camera de recurs a omis, în primul rând, sa examineze problema similitudinii produselor relevante din clasa 3 desemnate de marca anterioară cu produsele vizate de marca solicitată, în al doilea rând, în ipoteza în care o astfel de similitudine ar exista, să examineze problema intensității caracterului distinctiv al mărcii solicitate cu privire la anumite produse din clasa 3, care, potrivit reclamantei, este sporit ca urmare a cunoașterii acesteia de către public, și, în al treilea rând, în orice caz, să procedeze la aprecierea globală a riscului de confuzie.

Tribunalul a apreciat că, întrucât niciuna dintre problemele menționate mai sus nu a fost examinată de camera de recurs, Tribunalul nu se poate pronunța în această privință în speță, având în vedere că, în cadrul controlului de legalitate pe care îl efectuează, nu poate proceda la o evaluare cu privire la care camera de recurs nu a luat încă poziție.

Astfel, Tribunalul a anulat decizia atacată și a conchis că îi va reveni camerei de recurs să se pronunțe în această privință, atunci când va lua măsurile necesare pentru executarea prezentei hotărâri.


[1] Hotărârea T-179/17 – Laboratoire Nuxe/ EUIPO disponibilă integral, în limba franceză, aici.
[2] Clasificarea Nisa, instituită prin Aranjamentul adoptat la Conferința diplomatică de la Nisa la 15 iunie 1957, revizuit ultima dată la Geneva la 13 mai 1977 și modificat la 28 septembrie 1979 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 1154, nr. I-18200, p. 89), este o clasificare internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor. Clasificarea de la Nisa este gestionată de Biroul internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI). Lista claselor acestei clasificări cuprinde, de la 1 ianuarie 2002, 34 de clase de produse și 11 clase de servicii. Fiecare clasă este desemnată printr-una sau mai multe indicații generale, denumite în mod curent „titlul clasei”, care indică în manieră generală domeniile în care se încadrează în principiu produsele sau serviciile din această clasă. Lista alfabetică a produselor și serviciilor cuprinde aproximativ 12000 de poziții. Clasificarea de la Nisa este revizuită o dată la cinci ani de un comitet de experți. La 1 ianuarie 2017 a fost publicată cea de a unsprezecea ediție, care poate fi consultată în limbile franceză sau engleză aici.
[3] A se vedea, în acest sens, hotărârea din 9 iulie 2003 Laboratorios RTB/OHMI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, EU:T:2003:199, punctele de la 30 la 33 și jurisprudența citată.
[4] A se vedea, în acest sens, hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OHMI – Altana Pharma (RESPICUR), T-256/04; EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată.
[5] A se vedea, în acest sens, hotărârea din 12 iunie 2007, OHMI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 şi jurisprudenţa citată.


Ioana Livescu

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate