Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





ICCJ. Accident rutier produs pe teritoriul unui stat străin. Determinarea legii aplicabile litigiului în raport cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 864/2007
16.04.2018 | Igor LĂCĂTUŞ

JURIDICE - In Law We Trust
Igor Lăcătuș

Igor Lăcătuș

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1963 din 6 decembrie 2017, pronunțată de Secția I civilă a reținut că potrivit Regulamentului nr. 864/2007 în cazul decesului victimei, cauzat de accidentul de circulație produs pe teritoriul Spaniei, legea de drept material aplicabilă litigiului în cadrul căruia reclamantele au solicitat despăgubiri ca urmare a prejudiciului produs prin decesul rudei lor, este legea spaniolă.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. x/231/2014, reclamanta A. în nume propriu şi în numele fiicei minore B. a chemat în judecată pe pârâţii SC C. SRL cu sediul în București, D. LTD cu sediul în Irlanda și E. PLC cu sediul în Dublin, Irlanda, pentru a fi obligați la plata sumei de 4.000.000 euro cu titlu de daune morale, precum şi la o prestaţie periodică lunară în echivalent euro a salariului mediu pe economie în Irlanda pentru minora B., începând cu data de 27.11.2011 şi până la majorat, daune suferite ca urmare a decesului soțului/respectiv tatălui minorei, F. în accidentul produs în Spania, la 27.11.2011, din cauza defectării sistemului de frânare a vehiculului pe care-l conducea, proprietatea D. LTD, asigurat Carte Verde cu poliţa xyz, la pârâta E. PLC, valabilă în perioada 20.05.2011-20.05.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 1596 din 17.07.2014, Judecătoria Focşani a admis excepţia privind necompetenţa sa materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Vrancea.

Prin sentința civila nr. 72 din 17.09.2016, Tribunalul Vrancea a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale şi la o prestaţie periodică lunară în echivalentul în euro a salariului mediu pe economie în Irlanda pentru minora B., începând cu 27.11.2011 și până la majorat.

În apel, prin decizia nr. 35/A din 14.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, Secţia I civilă s-au admis apelurile declarate de pârâtele E. PLC şi D. LTD împotriva sentinţei civile nr. 72/2015 a Tribunalului Vrancea, care a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamante ca fiind prescrisă. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs reclamantele, criticând-o ca nelegală.

Înalta Curte apreciază că stabilirea legii aplicabile litigiului cu element de extraneitate constituie o chestiune de fond, iar nu o excepție de procedură asupra căreia instanța să fie obligată să se pronunțe în prealabil în condițiile art. 248 C. proc. civ. Dacă instanța s-ar pronunța în prealabil asupra legii aplicabile, acest lucru ar echivala cu o antepronunțare, sancționată cu recuzarea judecătorilor.

Atâta timp cât în cauză s-a invocat de către apelantele pârâte aplicarea legii spaniole (Codul civil spaniol) în opoziție cu legea română invocată de reclamante (Codul civil român și Decretul nr. 167/1958), Curtea apreciază că reclamantelor nu li s-a încălcat dreptul la apărare și nici dreptul la un proces echitabil câtă vreme au avut posibilitatea să-și formuleze apărări pe toate chestiunile invocate de instanță și de părțile adverse, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a consemnat că se va pune în discuție aplicabilitatea Regulamentului 44/2001, Regulamentului Roma II și legii civile spaniole, acordându-se termen pentru ca părțile să-și formuleze apărarea.

Cu privire la Regulamentul CE 864/2007 (Roma II), Înalta Curte reține că se aplică obligațiilor necontractuale (nu pre contractuale) în materie civilă şi comercială, în situații care implică un conflict de legi. Alineatul (2) al articolului 1 din Regulament enumeră aspectele excluse din domeniul de aplicare al regulamentului și răspunderea delictuală pentru un fapt ilicit nu este exclusă din sfera de aplicare a regulamentului. Prejudiciul produs reclamantelor prin decesul rudei lor în accidentul de circulație produs în Spania ca urmare a defectării autovehiculului pe care îl conducea, proprietatea S.C. D. LTD, este consecința unei fapte ilicite.

Regulamentul CE 864/2007 (Roma II) este aplicabil cauzei, cum corect a reținut instanța de apel și, potrivit dispozițiilor articolului 4 cu denumirea marginală ”norma generală”, norma de drept material aplicabilă este legea țării în care s-a produs prejudiciul, indiferent în ce țară a avut loc faptul cauzator de prejudiciu și indiferent de țara sau țările în care se manifestă efectele indirecte ale respectivului fapt. Cum decesul victimei F., cauzat de accident prin defectarea sistemului de fânare al autovehiculului proprietatea pârâtei S.C. D. LTD, s-a produs în Spania, potrivit Regulamentului 864/2007 (Roma II), legea de drept material aplicabilă este legea spaniolă.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, motivele de recurs prevăzute la alin. 1 nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Recurentele au invocat pentru prima dată în recursul de față că sunt aplicabile dispozițiile Codului rutier spaniol și nu ale Codului civil spaniol, în ce privește termenul de prescripție și cauzele de întrerupere a acesteia (care de altfel reglementează același termen de prescripție de 1 an și aceleași cauze de întrerupere a prescripției), motiv de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 CPC (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material), astfel încât critica lor nu poate fi primită.

Înalta Curte constată că reclamantele nu au invocat în această fază procesuală (apel) că norma de drept material aplicabilă este Codul rutier spaniol, pârâtele, prin apelurile lor și prin apărările făcute invocând dispozițiile din Codul civil spaniol și anume art. 1902 și art. 1973 din Codul civil spaniol, dispoziții pe care instanța le-a aplicat. Recurentele, care au beneficiat de asistență de specialitate, fiind reprezentate prin apărătorul ales, puteau și trebuiau să invoce în apel aplicabilitatea unei alte norme decât cea invocată de apelante.

Recurentele susțin că au întrerupt termenul de prescripţie de un an de zile, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1973 din Codul civil spaniol, prin cererile pe care le-au depus. Deși în instanța de apel, reclamantele nu au invocat expres întreruperea termenului de prescripție, instanța de apel a analizat întreruperea termenului de prescripție prin prisma dispozițiilor art. 1973 Cod civil, reținând că cele două demersuri către Fondul pentru protecția victimelor din data de 3.12.2013 și către reprezentantul local al asigurătorului – SC C. București din 29.04.2014 au fost făcute după împlinirea termenului de prescripție de 1 an.

Dintre actele menționate numai cele depuse la 27.03.2012 la Biroul Spaniol al Asigurătorilor de Automobile, cu răspunsul primit la 17.05.2012 din care rezultă că reclamantele trebuie să depună reclamația la asigurător de la care trebuie să primească un răspuns sau o ofertă motivată în termen de 3 luni și cererea de despăgubire depusă la Biroul asigurătorului din Spania din 12.07.2012, prin care solicită plata despăgubirilor, reprezintă acte întreruptive de prescripție față de asigurător care echivalează cu o revendicare extrajudiciară a creditorului în sensul art. 1973 Cod civil. Nerezolvarea favorabilă de către Biroul Asigurătorului din Spania a revendicării judiciare a creditorului din 12.07.2012, în termenul arătat de Biroul Spaniol al Asigurătorilor de Automobile, a făcut să curgă la expirarea celor 3 luni un nou termen de prescripție de 1 an, încât acțiunea de față, introdusă la 21.05.2014, este prescrisă. Și față de aceste noi date, demersul către SC C. București din 29.04.2014 este făcut după împlinirea termenului de prescripție și deci nu a putut întrerupe prescripția.

Înalta Curte mai reține că nu pot fi primite nici criticile întemeiate pe prevederile art. 23 alin. 3 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European si a Consiliului. Termenul de 7 ani din acest act normativ european nu este un termen de prescripție în care partea prejudiciată poate acționa pentru a obține despăgubiri, ci un termen în care statele membre, prin organismele de informare, sunt obligate să păstreze și să dea informații persoanelor interesate despre un accident produs pe teritoriul lor. Termenul de prescripție este reglementat de norma națională de drept material aplicabilă.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul reclamantelor (Decizia nr. 1963 din 6 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă)

Avocat Lăcătuș Igor
MOȚEC ȘTEFAN – Cabinet de avocat

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.