BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la descendentul direct care nu e descendent consangvin (printre altele). UPDATE: Hotărâre Marea Cameră

29.03.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

29 martie 2019: Curtea, Marea Cameră, declară:

Noțiunea „descendent direct” al unui cetățean al Uniunii care figurează la articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretată în sensul că nu îl include pe un copil care a fost plasat sub tutela legală permanentă a unui cetățean al Uniunii în temeiul regimului algerian al kafalah, din moment ce această plasare nu creează nicio legătură de filiație între ei.

Cu toate acestea, revine autorităților naționale competente sarcina de a facilita intrarea și șederea unui astfel de copil în calitate de alt membru de familie al unui cetățean al Uniunii, conform articolului 3 alineatul (2) litera (a) din această directivă, interpretat în lumina articolului 7 și a articolului 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin efectuarea unei aprecieri echilibrate și rezonabile a tuturor împrejurărilor actuale și pertinente ale speței, care să țină seama de diferitele interese implicate și, în special, de interesul superior al copilului în cauză. În ipoteza în care se stabilește, la finalul acestei aprecieri, că respectivul copil și tutorele său, cetățean al Uniunii, sunt chemați să aibă o viață de familie efectivă și că acest copil depinde de tutorele său, cerințele legate de dreptul fundamental la respectarea vieții de familie coroborate cu obligația de a ține seama de interesul superior al copilului impun în principiu acordarea unui drept de intrare și de ședere copilului menționat pentru a‑i permite să trăiască împreună cu tutorele său în statul membru gazdă al acestuia din urmă. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărâre Marea Cameră

***

27 februarie 2019: Avocatul general propune:

„1) Articolul 2 punctul 2 litera (c) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că nu poate fi considerat «descendent direct» al unui cetățean al Uniunii un copil care se află doar sub tutelă legală, conform instituției «recueil legal» (kafalah) aplicabile în Republica Algeria.

Copilul respectiv poate fi considerat însă «alt membru de familie» dacă sunt întrunite celelalte condiții și în urma procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38, statul membru gazdă fiind obligat să faciliteze, în conformitate cu legislația sa națională, intrarea și șederea copilului în statul respectiv, în urma unei evaluări privind protecția dreptului la viața de familie și a interesului superior al copilului.

2) Articolele 27 și 35 din Directiva 2004/38 sunt aplicabile în oricare dintre situațiile la care face referire directiva menționată, în cazul în care există motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, precum și în cazul abuzului de drept sau al fraudei.

3) În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2004/38, autoritățile din statul membru gazdă pot examina dacă, în procedura prin care copilul a fost pus sub tutelă sau a fost încredințat, interesul superior al acestuia a fost luat în considerare în mod suficient.”

:: concluzii AG

***

18 aprilie 2018: Judecătorul suprem britanic se întreabă – atât cât mai poate – în legătură cu descendentul direct care nu e descendent consangvin (printre altele) (C-129/18 SM).

Situația de fapt:
1. materia UE: Cetățenia Uniunii – Dreptul de intrare și de ședere;
2. avem un copil aflat sub autoritatea părintească permanentă a unui cetățean sau a unor cetățeni ai Uniunii prin „kafala” sau printr-un sistem echivalent reglementat de sistemul legislativ al țării sale de origine;
3. necesitatea de a afla dacă acest copil este să fie considerat „descendent direct” în sensul unei dispoziții dintr-o directivă UE incidentă;
4. apoi, necesitatea de a afla dacă alte dispoziții din aceeași directivă incidentă ar putea fi interpretate în sensul că acea directivă refuză acordarea dreptului de intrare unor astfel de copii inclusiv în cazul în care aceștia sunt victime ale exploatării, ale abuzului sau ale traficului de persoane sau sunt supuși unui astfel de risc;
5. totodată, necesitatea de a afla dacă un stat membru, înainte de a recunoaște ca descendent direct un copil care nu este descendent consangvin al unui resortisant al Spațiului Economic European (SEE), are dreptul să examineze dacă procedurile în urma cărora copilul a fost plasat sub autoritatea părintească sau în custodia resortisantului SEE respectiv au fost de așa natură încât interesul superior al copilului a fost luat în considerare în mod suficient;
6. cererea de judecare în procedură accelerată a fost respinsă (a se vedea aici);
7. pentru acces complet la hotărârea de sesizare CJUE, a se vedea aici;
8. pentru a viziona dezbaterile ce au avut loc înainte de a se admite sesizarea CJUE, a se vedea aici, aici și aici .

Dispoziții incidente: articolul 2 alineatul (2) litera (c), articolul 27 și articolul 35 din Directiva 2004/38

Articolul 2 (extras)
Definiții

În sensul prezentei directive:
2. prin „membru de familie” se înțelege:
(c) descendenții direcți în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreținerea sa, precum și descendenții direcți ai soțului sau ai partenerului, conform definiției de la litera (b);

Articolul 27 (extras)
Principii generale

(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
(2) Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
(3) Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau siguranța publică, la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care persoana și-a semnalat prezența pe teritoriul său în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră indispensabil, să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor state membre să îi furnizeze informații privind antecedentele persoanei respective. Această consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat răspunde în termen de două luni.
(4) Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetățenia titularului este contestată.

Articolul 35

Abuzul de drept

Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a refuza, anula sau retrage orice drept conferit prin prezenta directivă, în caz de abuz de drept sau fraudă, precum căsătoriile de conveniență. Orice măsură de acest fel este proporțională și supusă garanțiilor procedurale prevăzute la articolele 30 și 31.

dr. Mihaela Mazilu-Babel

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week