Diferența dintre ordinul european de anchetă și comisia rogatorie tradițională
24.04.2018 | Alexandra ȘINC

Venind mai aproape de zilele noastre, dincolo de comisiile rogatorii tradiționale, la decizia cadru privind înghețarea probelor și a bunurilor care sunt produsele infracțiunii (un mijloc mai modern decât cooperarea tradițională), observam ca și aici există limite, limite pentru că decizia privea indisponibilizarea bunurilor, dar pentru a le și remite statului solicitant era nevoie de o cerere ulterioară pe temeiul unei comisii rogatorii tradiționale. În plus, ordinele de indisponibilizare se puteau emite și folosi ca atare dacă știai exact unde este localizat bunul. Dacă nu știai și trebuia ca autoritatea străină să ți-l identifice, să facă eventual o percheziție, o ridicare de înscrisuri de obiecte ca să afle ce și cum și apoi să ți-l remită, iarăși trebuia să combini cu o comisie rogatorie tradițională. Ordinul de anchetă, așa cum este reglementat acum, pare că ar acoperi mai mult.

* Opinie susținută în cadrul dezbaterii Ordinul european de anchetă, ediția 182 organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)