România la CEDO: cauza pendinte Mihalache. Aplicarea unei amenzi administrative de către procuror, NUP anulat ulterior, și ne bis in idem (cauza va fi judecată direct de Marea Cameră)
23 aprilie 2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Valeria BĂLĂNEL
Valeria Bălănel
Mihaela Mazilu-Babel
Secția a treia, CEDO
Cererea nr. 54012/10
Erik Aurelian MIHALACHE împotriva României
introdusă la 10 septembrie 2010 și comunicată la 19 iunie 2013 și trimisă Marii Camere la 27 martie 2018
I. Situația de fapt (precum este redată de reclamant, rezumată de CEDO și tradusă de noi)
Reclamantul, domnul Erik Aurelian Mihalache, este cetățean român, care s-a născut în 1975 și locuiește în Tulnici. (…)
La 2 mai 2008, la ora 1 dimineața, în timp ce reclamantul conducea mașina, a fost oprit de o patrulă de poliție care i-a cerut să-și prezinte identitatea și permisul de conducere. Ofițerii de poliție au simțit că reclamantul mirosea a alcool, supunându-l astfel probei cu etilotestul. În vederea stabilirii nivelului exact de alcool în sânge, ofițerul de poliție l-a invitat la spitalul local pentru a-i fi recoltată o probă de sânge. Reclamantul a refuzat, invocând faptul că avea probleme de sănătate și, prin urmare, nu a fost de acord cu prelevarea probei.
La 17 iunie 2006 a fost inițiată urmărirea penală împotriva reclamantului bazată pe refuzul acestuia de a i se preleva probe biologice la cererea poliției.
La 7 august 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a decis scoaterea de sub urmărire a reclamantului, pe motiv că faptele comise de reclamant nu au atins gravitatea unei infracțiuni, condamnându-l la o amendă de 1.000 de lei (echivalentul a 250 de euro).
Reclamantul susține faptul că a achitat amenda.
Împotriva ordonanței procurorului nu a fost depusă plângere în termen de 20 de zile, așa cum prevedea Codul de procedură penală. Potrivit reclamantului, acesta a plătit amenda.
La 7 ianuarie 2009, același parchet a anulat ordonanța anterioară din 7 august 2008 și a decis să redeschidă urmărirea penală împotriva reclamantului în legătură cu aceeași infracțiune, și anume refuzul său de a furniza mostre de probe biologice. S-a considerat că amenda administrativă reprezintă o sancțiune prea indulgentă în raport cu gravitatea infracțiunii pe care ar fi comis-o reclamantul.
La 24 martie 2009 a fost emis rechizitoriul, iar dosarul reclamantului a fost înregistrat la Judecătoria Focșani.
La 18 noiembrie 2009, instanța de fond a constatat că reclamantul este vinovat, condamnându-l la un an de închisoare cu suspendare.
Reclamantul a atacat sentința, solicitând achitarea. El a susținut că a refuzat doar recoltarea unei mostre de sânge, nu și pe cea de salivă și urină.
La 10 februarie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins contestația reclamantului, care a menținut hotărârea instanței de fond întemeiată pe aceleași motive.
Reclamantul a introdus apel. Reclamantul a susținut că primele două instanțe nu au examinat temeinic motivele invocate de către acesta în legătură cu nevinovăția sa. În acest sens, el a subliniat că a refuzat să dea o mostră de sânge, și că nu a avut nimic împotriva recoltării probelor de salivă și urină. El a mai invocat încălcarea principiului non bis in idem, astfel că a fost deja urmărit penal și sancționat în ceea ce privește refuzul acestuia de a oferi mostre de probe biologice.
La 14 iunie 2010, Curtea de Apel din Galați a respins apelul reclamantului. Aceasta a considerat că, potrivit probelor din dosar, reclamantul a refuzat să furnizeze orice mostră de probe biologice (nu numai cea de sânge), dat fiind faptul că a refuzat să însoțească ofițerii de poliție la o unitate medicală. În ceea ce privește încălcarea principiului non bis in idem, instanța a hotărât că redeschiderea urmăririi penale s-a întemeiat pe articolul 273§1 din Codul de procedură penală din România potrivit căruia se poate face redeschiderea procedurii oricând, și chiar în absența unei plângeri împotriva ordonanței procurorului. (notă MMB – nu reușesc să îmi dau seama de ce Curtea de Apel Galați a considerat că principiul ne bis in idem ar fi fost respectat doar pentru faptul că o normă de procedură națională conferea posibilitatea redeschiderii procedurii. Adică se poate la fel de bine ca acea normă de procedură națională să fie și ea contrară lui ne bis in idem).
II. Capăt de cerere:
Reclamantul se plânge,în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7, că a fost judecat și condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune.
III. Întrebare comunicată:
A fost reclamantul judecat și condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune pe teritoriul statului pârât, aspect interzis prin articolul 4§1 din Protocolul nr. 7?
Valeria Bălănel (traducere)
Student, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea din Pitești
dr. Mihaela Mazilu-Babel (coordonator și selecție)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
