Achiziţii publiceAfaceri transfrontaliereArbitrajAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiContencios administrativContravenţiiCorporateCyberlawData protectionDrept civilDrept comercialDrept constituţionalDrept penalDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiDreptul UEEnergieExecutare silităFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăLITIGIIMedia & publicitateMedierePiaţa de capitalProcedură civilăProprietate intelectualăProtecţia consumatorilorProtecţia mediuluiTelecom
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Turcia pendinte la CEDO: Sancțiune disciplinară pentru aranjarea meciurilor, proceduri penale paralele, înregistrări telefonice realizate în lipsa unui temei legal, utilizarea lor ca probă și prezumția de nevinovăție

24.04.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Secția a doua, CEDO

Cererile nr. 2006/13 și 10857/13
İlhan Yüksel EKȘIOĞLU și Mehmet Șekip MOSTUROĞLU împotriva Turciei
ambele depuse la 30 noiembrie 2012 și comunicate la 4 aprilie 2018

1. Obiectul cauzei (precum este redat de CEDO și tradus de mine repede cu ajutorul lui Google Translate)

Cererile se referă la procedurile disciplinare îndreptate împotriva reclamanților, directori ai unui club de fotbal profesionist din Turcia, privind aranjarea unor meciuri, și în legătură cu care se derulau în paralel proceduri penale ce priveau acuzații identice.

La 6 mai 2012, Comitetul Disciplinar Profesional de Fotbal al Federației de Fotbal din Turcia („Comisia Disciplinară”), bazându-se în principal pe documentele din dosarele de urmărire penală, și mai ales pe înregistrările convorbirilor telefonice ale reclamanților, a constatat că reclamanții sunt vinovați de tentativa de a aranja meciuri în conformitate cu Regulamentul de disciplină a fotbalului.

Primul reclamant a primit o suspendare de trei ani, în timp ce al doilea reclamant a primit o suspendare de un an.

Ambii reclamanți au introdus recurs împotriva deciziei pe rolul Comitetului de Arbitraj al Federației de Fotbal din Turcia („Comisia de Arbitraj”).

La 4 iunie 2012, Comisia de Arbitraj a respins recursul reclamanților și a confirmat decizia comisiei de disciplină.
Comisia de arbitraj și-a întemeiat decizia pe o evaluare a înregistrărilor telefonice ale reclamanților, menționând că Legea nr. 6222 privind prevenirea violenței și a tulburărilor în sport a stabilit baza legală pentru utilizarea înregistrărilor ca probe în procedurile disciplinare.

Decizia Comisiei de Arbitraj a fost definitivă și nu a făcut obiectul nici unei verificări judiciare, în temeiul articolului 59 din Constituție.

Reclamanții se plâng de lipsa independenței și imparțialității Comisiei de arbitraj în sensul articolului 6 § 1 al Convenției.

Aceștia susțin că recuzarea președintelui Consiliului de arbitraj, fără a se dezvălui motivele pentru care s-a făcut acest lucru, și puterile conducerii Federației de Fotbal Turce asupra Consiliului de Arbitraj au subminat independența și imparțialitatea sa.

Invocând articolele 6 și 8 ale Convenției, reclamanții susțin, de asemenea, că au fost găsiți vinovați exclusiv pe baza convorbirilor telefonice, aspect care reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, precum și a dreptului la respectarea vieții private și a corespondenței.

În special, aceștia susțin că interceptarea comunicărilor nu s-a realizat în conformitate cu legea în sensul articolului 8 § 2 al Convenției.
Reclamanții susțin, de asemenea, că dreptul lor de a fi prezumați nevinovați a fost încălcat pe motiv că au fost găsiți vinovați de către Federația de Fotbal din Turcia înainte ca procedurile penale care vizau acuzații identice să se fi încheiat.

În sfârșit, primul reclamant se plânge de lipsa de posibilitate de a contesta decizia Comisiei de arbitraj pe rolul instanțelor naționale.

2. Întrebări adresate părților

2.1. A fost articolul 6 § 1 al Convenției aplicabil procedurii disciplinare în acest caz, sub aspectul său civil?

În caz afirmativ, reclamanții au avut parte de un proces echitabil în stabilirea drepturilor lor civile, în conformitate cu articolul 6 § 1 al Convenției?

În această privință,

(i) Comisia de arbitraj poate fi considerată drept „instanță” în sensul articolului 6 § 1 al Convenției?
Dacă da,

(a) Comisia de arbitraj a fost independentă și imparțială, așa cum impune articolul 6 § 1 al Convenției?
Este posibil ca îndoielile reclamanților cu privire la independența și imparțialitatea Comisiei de arbitraj să fie considerate justificate în mod obiectiv, având în vedere
(i) competențele conducerii Federației de Fotbal Turce asupra alegerii, mandatului și remunerației membrilor Consiliului de arbitraj și
(ii) nedivulgarea de către președintele Comisiei de arbitraj a motivelor pentru recuzarea sa, aspect care ar fi privat reclamanții de posibilitatea de a solicita îndepărtarea altor membri ai comisiei.

Guvernul este invitat să clarifice dacă, potrivit legislației în vigoare la momentul procedurii, reclamanții au putut contesta decizia președintelui de a se recuza, precum și de a cere îndepărtarea altor membri ai Comisiei de Arbitraj?

(b) Având în vedere faptul că înregistrările convorbirilor telefonice ale reclamanților au jucat un rol decisiv în decizia Comisiei de arbitraj, deși reclamanții au contestat în mod explicit admisibilitatea lor ca probă chiar și în cadrul procedurilor penale, procedurile disciplinare efectuate în fața comisiei de arbitraj, în ansamblu lor, îndeplinesc cerințele unui proces echitabil în sensul articolului 6§1?

(ii) în ipoteza în care Comisia de arbitraj nu poate fi considerată o „instanță” în sensul articolului 6 § 1 al Convenției, a fost încălcat dreptul de acces la o instanța în cererea nr. 10857/13 din cauza imposibilității reclamantului de a contesta decizia Comisiei de arbitraj în fața instanțelor naționale?

2.2. A existat o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții private și corespondenței în conformitate cu articolul 8 al Convenției, din cauza faptului că atât Comisia Disciplinară, cât și Comisia de Arbitraj s-au bazat pe proba convorbirilor telefonice ale reclamanților în deciziile lor? În special, ingerința în cauză, este conform legii și justificată în temeiul articolului 8 § 2 (a se vedea Karabeyoğlu împotriva Turciei, nr. 30083/10, §§ 112-121, 7 iunie 2016), având în vedere faptul că intrarea în vigoare a Legii nr. 6222, care a introdus infracțiunea de „aranjare a meciurilor” și care permitea utilizarea înregistrărilor conversațiilor ca probe, a survenit la o dată ulterioară momentului în care a avut loc interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamanților?

2.3. Având în vedere raționamentul și formularea prezente în deciziile emise de comisia de disciplină și de comisia de arbitraj, a fost respectat dreptul reclamanților de a fi prezumați nevinovați garantat de articolul 6 § 2 al Convenției?
În special, procedurile disciplinare care au constatat că reclamanții au încercat să manipuleze în mod ilegal rezultatul meciurilor clubului lor, în ciuda faptului că procedura penală împotriva reclamanților cu acuzații identice era încă în curs de examinare în fața unei instanțe penale, contravin drepturilor reclamanților conferite de această dispoziție?

3. Hotărârea din data de 7 iunie 2016, Karabeyoğlu împotriva Turciei, cererea nr. 30083/10, CE:ECHR:2016:0607JUD003008310:

112. La Cour note que les éléments recueillis durant la surveillance des lignes téléphoniques du requérant ont aussi été utilisés aux fins de l’enquête disciplinaire dont il a fait l’objet.
113. Elle observe que cette situation était contraire à la législation nationale sous plusieurs angles.
114. Tout d’abord, ni l’article 22 de la Constitution ni l’article 135 du CPP énumérant les cas dans lesquels les mesures de surveillance peuvent être appliquées ne mentionnent les enquêtes disciplinaires.
115. Ensuite, les articles 4 et 27 du règlement relatif à la constitution du Conseil des échanges par voie de télécommunication et aux procédures et normes concernant l’interception, l’écoute et l’enregistrement des communications ainsi que l’évaluation des données recueillies par ces biais indiquent expressément que les informations et enregistrements obtenus dans le cadre des activités menées selon les dispositions du règlement en question ne peuvent être utilisés que dans un but ou dans le cadre d’une procédure tels que ceux énoncés à l’article 135 du CPP. Or, dans la présente affaire, ce sont les soupçons selon lesquels le requérant pouvait avoir un lien avec une organisation illégale qui ont déclenché la mise sur écoutes de ses lignes téléphoniques (paragraphe 106 ci-dessus).
116. De surcroît, l’article 137 §§ 3 et 4 du CPP prévoit la destruction, à l’issue des investigations, des données obtenues par le biais d’une mesure de surveillance.
117. En l’espèce, la Cour observe que, si, à la suite du non-lieu du 31 décembre 2009, le procureur de la République chargé de l’enquête pénale a détruit les enregistrements en cause le 31 décembre 2009 et le 5 janvier 2010, une copie en est sans conteste restée entre les mains des inspecteurs judiciaires, qui ont utilisé ces données dans le cadre de l’enquête disciplinaire ouverte contre le requérant et qui n’ont procédé à leur destruction que le 11 mars 2010, à l’issue de cette seconde enquête. Cette situation a ainsi constitué un double non-respect de la législation : l’utilisation des données en dehors du but pour lequel celles-ci avaient été collectées et leur non-destruction dans le délai requis de quinze jours après la fin de l’enquête pénale.
118. Or, il existe en droit turc des dispositions de droit pénal concernant spécifiquement ces points, lesquelles semblent apporter, a priori, une protection adéquate au droit à la vie privée dans le contexte de l’affaire en examen. Ainsi, la Cour note que l’article 138 du code pénal prévoit une peine de réclusion pour la non-destruction dans les délais par les agents publics des données qui auraient dû être détruites dans un délai de quinze jours suivant la fin des investigations selon l’article 137 § 4 du CPP. Aux termes de l’article 139 du code pénal, les poursuites à cet égard peuvent être engagées même en l’absence de dépôt d’une plainte. Néanmoins, dans la présente affaire, aucune information communiquée par le Gouvernement ne permet de dire qu’une enquête a été ouverte à ce propos, ni que le requérant disposait d’autre moyens de redressement.
119. La Cour relève ainsi que, durant l’enquête disciplinaire menée à l’encontre du requérant, aucune de ces dispositions n’a été respectée par les autorités nationales. Par conséquent, elle conclut que l’ingérence dans l’exercice par le requérant de son droit au respect de sa vie privée n’était pas « prévue par la loi », au sens de l’article 8 § 2 de la Convention, s’agissant de l’enquête disciplinaire menée à son encontre.
120. Eu égard à cette conclusion, la Cour n’est pas tenue de rechercher si pareille ingérence était « nécessaire dans une société démocratique », à la poursuite de l’un des buts énumérés au paragraphe 2 de cette disposition (Bykov, précité, § 82, 10 mars 2009).
121. Partant, il y a eu violation de l’article 8 quant à l’utilisation, dans le cadre de l’enquête disciplinaire menée à l’encontre du requérant, des renseignements obtenus par le biais de sa mise sur écoutes téléphoniques.

dr. Mihaela Mazilu-Babel


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.