Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Despre delictul de opinie şi de atitudine
25.04.2018 | Aurel DESPA

Aurel Despa

Aurel Despa

Sambata, 21 aprilie, orele 15.00, se lasa cortina peste Congresul avocatilor din Romania. Parasesc Sala Ronda a Hotelului Intercontinental aruncand o privire in urma. Scaune goale, triste, asezate ca intr-un cinematograf comunist, ocupate timp de doua zile de reprezentantii avocaturii romane care nu au avut la dispozitie nici macar un pix sau o bucatica de pupitru pe care sa-si poata face eventual o adnotare. Cobor in restaurant sa iau un pranz intarziat si sunt trist. Sunt trist de ce am vazut, in raport de ce mi-am imaginat ca arata acest Congres. Incerc sa-mi reconstitui derularea lui.

Vineri, 20 aprilie, orele 09.00, incep lucrarile Congresului cu o tema de-a dreptul generoasa, anume Secretul profesional al avocatului. In mapa de Cogres primim materialele acestuia, printre care revista Avocatul, documentele de lucru ale Congresului si o mapa cu materialele pentru partea tematica a acestuia, ce viza secretul profesional al avocatului. Congresul numara cateva sute de reprezentanti ai profesiei, care iau cunostinta pentru prima data, cu cateva minte de inceperea Congresului, de aceste documente de lucru. Daca membrii de drept ai acestuia aveau cunostinta de materiale sau trebuia sa le cunoasca, delegatii la Congres le vad pentru prima data. Gandul ma duce la posibilitatea acestora de a purta discutii in cunostinta de cauza in Congres. Sau poate nu asta este scopul.

Debuteaza Congresul tematic cu o participare de exceptie a doi vicepresedinti a CCBE – doamna Slazak si domnul Pelicaric. Imi amintesc si ca aceste lucrari ale Congresului se desfasoara sub auspiciile generoase ale Centenarului Marii Uniri, hotarare luata in Consiliul UNBR.

Cuvant de deschidere, cuvantul invitatilor, expuneri ale colegilor care s-au oferit sa participe la aceasta tema, putin cam scolaresti; materiale lecturate in buna masura, discursuri libere, uneori insotite de exprimari care cu greu puteau fi traduse; un lucru care a scapat, cred eu, premeditat, din discutii, anume referirea la protocoalele incheiate in 2009 si dupa, in legatura mai mult decat directa cu secretul profesiei. Nici moderatorul nu a adus in discutie respectiva problema…

Ma intreb, in timp ce nu prea stiu ce mananc, daca acest lucru l-am facut dintr-o prudenta profesionala sau din teama de a aborda acest subiect incomod.

In sfarsit, terminam prima parte a Congresului intr-o nota buna si dupa cuvenita pauza de masa, reluam lucrarile vineri in jurul orelor 15.00 si, intr-o ora si jumatate, reusim miraculos sa discutam, fara prea mari luari de pozitie, toate materialele prezentate de Consiliul Uniunii. Suprinzator, au fost putine luari de pozitie, idei si mai putine, desi un Congres al avocaturii trebuie sa analizeze, nu numai sa aprobe ( spre exemplu, raportul anual al Consiliului UNBR).

In acest context, meditez eu trist, ar fi trebuit sa discutam un raport care sa vizeze cel putin cateva probleme stringente ale avocaturii, mai ales ca nu eram la un Congres electiv. Care ar fi fost acestea? Numai cu titlu de exemplu, fara a vrea sa fac neaparat o ierarhizare: modificari ale Statutului, impuse de modificarea legii 51/1995 prin legea 25/2017, aprobata chiar in timpul congresului precedent (de ce nu le-am facut pana acum? Dumnezeu stie); necesitatea unei hotarari viitoare privind reglementarea corecta, nu pe picior, a onorariilor minimale prevazute tot in aceasat lege 25/2017; o politica profesionala privind primirile in profesie, care sa poata alimenta sustenabil toate filialele Casei, in lipsa careia se adanceste prapastia dintre „bogati” si „saraci”.

O singura propunere interesanta, dar greu de realizat in practica, aceea de a infiinta o entitate care sa participe activ la lucrarile comisiilor parlamentare, atunci cand se discuta elaborarea proiectelor de acte normative care vizeaza profesia de avocat, conexiunile cu alte proiecte ce intereseaza profesia s.a.m.d.

Rememorez ca dupa o ora si jumatate de dezbateri a urmat analiza materialelor prezentate de CAA. Era momentul mult asteptat, minutios pregatit in culise, in care au iesit la rampa delegatii trimisi in Congres de ADSA, gruparea de la Dolj si, de ce nu, din Braila. O combinatie letala. O miscare interesanta aprobata cu zgomot de Congres, anume aceea de a analiza, in capul listei acestor materiale, raportul Comisiei de cenzori. Casa de asigurari a avocatilor, intr-o democratie a profesiei, a facut „gresala” sa prezinte un punct de vedere vizavi de acest raport, care ni s-a parut nedrept. Acest raport continea o singura acuza „consistenta” si restul, acuze neimportante intr-un context corect analizat. Aceasta asa-zisa acuza, privita cu seriozitate, ar fi trebuit sa duca la concluzia ca este un lucru bun facut de actualul Consiliu. Sa lamuresc cititorul: cand, in urma cu 3 ani, s-a numit noul Consiliu al Casei, am mostenit un mod eronat de inregistrare in contabilitate a titlurilor de stat (este o prescurtare); nu numai noi am facut acest lucru, ci si filialele celelalte, care au investit in titluri de stat, si, desi nimeni nu a dorit sa dea un raspuns cert, cred ca si UNBR. Dupa ce Consiliul Casei a hotarat si, in buna masura, a pus in practica, cu avizul specialistilor care ne-au consiliat, implementarea noilor manuale de politici contabile, precum si auditarea, s-a descoperit aceasta eroare. Ce ar fi trebuit sa faca Consiliul? Sa ignore eroarea si sa o transmita noului Consiliu sau sa o indrepte facand o inregistrare corecta? Acest lucru trebuia sa il dezbatem intr-un Congres, ca niste avocati adevarati. In schimb ce am facut? S-a prezentat raportul Comisiei de cenzori intr-o maniera care sa induca in Congres ideea unei malversatiuni. Si cum vineri, la orele 19.00, trebuia sa eliberam sala, in jurul acestei ore, presedintele Comisiei, divagand total de la problematica expusa, arunca o fumigena, anume aceea ca presedintele Casei, prin firmele sotiei acestuia, ar putea ipotetic sa aiba tangenta cu achizitiile facute de Casa. Fumigena si-a facut efectul, iar incercarile oneste ale presedintelui Petrosel s-au izbit de rumoarea din sala, de interpelari facute la intamplare, de afirmatii nepermise. Am uitat cu desavarsire care a fost tema Congresului nostru, am uitat cu desavarsire auspiciile Centenarului Marii Uniri si am plecat mai dezbinati ca oricand, cu indoiala in suflet, desi presedintele Casei afirmase cu subiect si predicat ceea ce avea sa se dovedeasca din plin a doua zi, anume faptul ca aceasta insinuare nedemna nu a avut un temei real.

Ce nu am inteles eu, nici atunci si nici acum, si ce nu au inteles multi dintre colegii devotati profesiei? Cum a putut sa se strecoare intr-o asemenea insinuare, in conditiile in care regulamentul Comisiei de cenzori, care a fost elaborat in totalitate de domnul Capisizu, nu prevede acest mod de lucru, nu prevede o asemenea tema a controlului s.a.m.d.

Si mai am o mare nedumerire, careia nu cred ca o sa-i gasesc vreodata raspuns: oare aceasta insinuare a fost adusa la cunostinta conducerii Uniunii inainte de a fi prezentata in Congres, sau, daca nu, de ce? Cum de nu a descoperit comisia de cenzori aceasta inregistrare la celelalte cenzitari ale Casei?

Dupa ce s-a aruncat bomba, lucrarile Congresului din prima zi s-au inchis, cu aceasta suspiciune, iar seara, la cina festiva, la care nu am participat (pentru ca nu-mi permitea starea psihica), presarata si ea cu unele glumite proaste (din auzite), chestiunea a ramas.

A doua zi, in Congres, in loc sa-i dai un drept la replica unui om care a muncit mai bine de zece ani pentru sistem si care, in opinia mea, este cel mai pregatit in domeniu din toata Uniunea, a vorbit din nou domnul Capisizu. La insistentele noastre, domnul presedinte i-a pus o intrebare directa, anume daca lipseste vreun leu din sistemul Casei. Initial a evitat raspunsul, dar am insistat si, de data asta, a fost un raspuns „curat”: „Nu, nu lipseste niciun leu, este vorba doar de o chestiune contabila”.

Si atunci, de ce a fost nevoie de toata aceasta tevatura? Aici cred ca am un raspuns. Cu ceva timp in urma, au avut loc alegerile de la Casa de Asigurari a avocatilor – filiala Bucuresti, alegeri invalidate de Consiliul Uniunii, alegeri castigate de un marcant membru al Asociatiei pentru Dialog si Solidaritate a Avocatilor (ADSA), intamplator sau nu, prieten cu domnul presedinte Capisizu. Tot intamplator, un al doilea membru al comisiei de cenzori, doamna Lalu, este membru fondator al acestei asociatii. Cu toate apelarea la divinitate din discursul domnului presedinte al Comisiei de cenzori, pun la indoiala obiectivitatea raportului. De aceea ne-am permis si noi sa avem o opinie si am constatat ca am comis un delict, pentru ca, in realitate, am luat atitudine fata de un fapt gresit pe care l-am mostenit si pe care l-am indreptat.

Cum niciun lucru bun nu ramane, insa, nepedepsit, in momentul in care am supus la vot aprobarea rapoartelor, dupa ce am prezentat ca niciodata in istoria unui Congres un material cu 225 pagini, in care ne straduiam sa prezentam munca noastra si lucrurile bune facute de la preluarea mandatului (dintre care amintesc: elaborarea in timpul prevazut de lege a Statutului si a regulamentului creantelor contributive, elaborarea Manualului de politici contabile, in curs de implementare, informatizarea sistemului, finalizata in mare proportie, auditarea sistemului, urmarea careia am si descoperit eroarea), activitati pe care le-am efectuat cu greu, datorita unui sistem gresit de inregistrare a operatiunilor contabile, datorita rezistentei la nou si nu numai, Congresul, la propunerea dlui Iordan de la Braila, a stabilit ca numai dupa o auditare a Casei Centrale pot fi aprobate buna parte din materiale. Dupa parerea mea, se pot face nu un audit, ci o suta, daca lucrul este benefic, dar nu uitati ca aceste auditari costa. Nu uitati ca tot dl Iordan a propus  in trecut, acum cateva luni, Consiliului hotararea cu onorarii minimale, insa cu sanctiuni disciplinare, desi in lege se prevedea ca onorariile minimale sunt  numai de recomandare, hotarare care a starnit reactii virulente din partea colegilor, iar apoi Consiliul Concurentei a intervenit si astfel a trebuit sa o anulam, ceea ce nu este tocmai un lucru de lauda pentru profesie. Fara aceste sanctiuni, in conditiile in care legea 25 trecuse un examen de constitutionalitate, hotararea ar fi rezistat.

Un lucru mi-l mai amintesc, anume acela ca, atunci cand dupa domnul Capisizu i s-a acordat cuvantul presedintelui Petrosel si acesta, cu argumente, cu expuneri, cu trimiteri la Raportul anual, cel cu 225 de pagini, incerca sa explice Congresului cum stau lucrurile cu adevarat la Casa, adica bine, atmosfera in sala era ca la Revolutia franceza, numai ghilotina lipsea. Om de bun simt, avocat din tata in fiu, Florin Petrosel a trebuit sa incheie pentru ca putini oameni il ascultau, iar ceilalti faceau atmosfera mai ceva ca la Campionatul de fotbal din Africa de Sud, acolo unde s-a inventat vuvuzeaua.

Ar fi multe de spus care ma framantau dupa iesirea din sala unui Congres care mai mult a divizat profesia decat sa o uneasca. Amintesc numai faptul ca la punctul Diverse, sau, cum spunea domnul Vucea, la „ora de spus”, din partea mai tinerilor confrati, Birdan, Popescu si altii, am ascultat atatea propuneri de modificare a legii incat nu le-ai pune in practica in 10 ani. Mai aveau putin si propuneau si modificarea Vechiului Testament. Am auzit aplauze.

La finalul acestei expuneri, atunci cand ma intrebam ce i-a lipsit Congresului, mi-a venit in memorie o discutie pe care am avut-o cu un decan adevarat, domnul Baier de la Sibiu. El mi-a amintit ca, in Parlamentul Romaniei de atunci, se purta o discutie aprinsa pe un proiect de lege intre Nicolae Iorga si Ionel Bratianu. La un moment dat, Iorga, un tip orgolios si care nu prea suferea sa fie contrazis, i-a spus lui Ionel Bratianu, de profesie inginer, ca nu are ce invata de la el. Replica lui Bratianu a facut istorie: „Domnule profesor, eu am de invatat de la oamenii pe care ii cunosc, chiar si de la un copil, de la un batran… Stiti ce aveti de invatat de la mine? Echilibrul, masura, domnule profesor, pe care dumneavoastra le pierdeti in iuresul politic”.

In acest Congres s-a pierdut atat echilibrul, cat si masura. Nu stiu cum reusim, dar ne iese, sa punem in dificultate, prin metode nu tocmai ortodoxe, oamenii cei mai buni din sistem, fara sa ne gandim vreodata ca nu prea avem ce pune in loc.

In timp ce conduceam spre casa, concentrat mai mult la ce s-a intamplat in Congres si mai putin la drum, mi-au venit in minte versurile lui Radu Gyr, un alt acuzat pe nedrept, scrise cu sange pe peretii temnitei si pe care i le dedic Presedintelui CAA, un om care, in opiniea mea, a muncit cu rezultate din cele mai bune pentru sistem si care nu ar fi meritat ceea ce, din nefericire, i s-a intamplat. Spunea Radu Gyr, in aceasta poezie intitulata Indemn la lupta: „Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor/Cum dor aceste brate slute, care sa lupte nu mai vor/…./Infrant nu esti atunci cand sangeri, nici ochii cand in lacrimi ti-s/Adevaratele infrageri sunt renuntarile la vis”.

Avocat Aurel Despa

Baroul Dambovita

temporar vicepresedinte CAA

 


Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.