ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
19 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

FJR. Consultare CSM judecători și procurori. Scrisoare deschisă

02.05.2018 | Dragoș Alin CĂLIN
Dragoș Alin Călin

Dragoș Alin Călin

Consiliul Superior al Magistraturii, în raport de importanța și implicațiile demersului legislativ, a apreciat necesară consultarea, în prealabil, a tuturor magistraților din sistemul judiciar cu privire la noile proiectele depuse la Camera Deputaților referitoare la modificarea și completarea Codului penal, Codului de procedură penală și Codului de procedură civilă.

Din punctele de vedere comunicate rezultă că instanțele judecătorești și parchetele au respins cvasiunanim modificările esențiale conținute de aceste proiecte.

Consiliul Superior al Magistraturii, garantul independenței justiției, are obligația de a ține seama de această consultare a corpului magistraților și de a emite, în Plenul său, iar nu în secții (conform art. 38 alin.3 din Legea nr.317/2004), un aviz negativ privind propunerile de modificare depuse la Camera Deputaților.

Remarcăm și faptul că există riscul ca textul trimis spre avizare către Consiliul Superior al Magistraturii și asupra căruia acest organism urmează să își dea avizul, să fie completat cu texte noi, necunoscute astăzi, care nu sunt prezentate corpului magistraților și față de care nu va exista o consultare reală, nici măcar juridică, în condițiile unei imposibilități obiective de analiză (există probabilitatea ca multe dintre texte să izvorască din dezbaterile ulterioare, la nivelul Parlamentului).

Deși avizul Consiliului Superior al Magistraturii este necesar și obligatoriu din perspectiva existenței sale, în cazul legilor în discuție, el nu poate fi dat în mod legal în această fază a procedurii, cu privire la texte care se vor naște în viitor și care nu îi vor fi prezentate niciodată spre analiză.

Asociația Forumul Judecătorilor din România și-a exprimat dezacordul și îngrijorarea în legătură cu proiectele legislative aflate în dezbatere publică, al căror conținut reprezintă o involuție în crearea unui sistem de justiție penală modern și adaptat noilor realități sociale, precum și o denaturare a scopului procesului penal și a politicii penale a statului, fiind evidentă schimbarea de paradigmă de la o justiție penală care protejează victimele infracțiunii la un nou concept care plasează inculpatul într-o poziție privilegiată.

Multe dintre modificările preconizate nu au nicio legătură cu scopul enunțat de legiuitor și se îndepărtează de la obiectivele avute în vedere, întrucât expunerea de motive și intervențiile legislative propuse conțin soluții inadecvate realităților juridice din România și standardelor de protecție a unor valori fundamentale de la nivel european și internațional, de natură să compromită înfăptuirea actului de justiție.

Scrisoare deschisă

Motto: Independența justiției nu este obiect de negociere, ci o axiomă. Se respectă și, atunci când este nevoie, se apără. Dreptatea se asigură prin independența justiției și prin legi drepte.

CĂTRE,

PLENUL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Stimați colegi,

Având în vedere dispozițiile:

– art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, conform cărora Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei;

– art. 1 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului;

– art. 6 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, conform cărora  judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzuţi la art. 3 lit. a), sunt aleşi în adunările generale ale judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor;

– art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea;

– art. 38 alin. 3 din din Legea nr. 317/2004, conform cărora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti;

Ținând seama de faptul că:

orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat;

– formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat;

– este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronunțată în cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, par.40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în cauza Rotaru împotriva României, par.55, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59),

– ultimul Raport din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (2017)[1] recomandă expres, în cazul României, ”în vederea îmbunătățirii în continuare a transparenței și a predictibilității procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile interne în materie de ireversibilitate”, ca ”Guvernul și Parlamentul (…) să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă”;

– prin faptul că are calitatea de membru al Uniunii Europene, statului român îi revine obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art.148 alin.(4) din Constituție, în caz contrar orice reglementare este lovită de vicii de neconstituționalitate;

atunci când democraţia şi libertăţile fundamentale sunt în pericol, obligaţia de rezervă a judecătorului devine subsidiară obligaţiei de indignare.[2]

Constatând că:

instanțele judecătorești și parchetele au respins cvasiunanim modificările esențiale conținute de aceste proiecte;

– proiectele legislative aflate în dezbatere publică reprezintă o involuție în crearea unui sistem de justiție penală modern și adaptat noilor realități sociale, precum și o denaturare a scopului procesului penal și a politicii penale a statului, fiind evidentă schimbarea de paradigmă de la o justiție penală care protejează victimele infracțiunii la un nou concept care plasează inculpatul într-o poziție privilegiată;

– multe dintre modificările preconizate nu au nicio legătură cu scopul enunțat de legiuitor și se îndepărtează de la obiectivele avute în vedere, întrucât expunerea de motive și intervențiile legislative propuse conțin soluții inadecvate realităților juridice din România și standardelor de protecție a unor valori fundamentale la nivel european și internațional, de natură să compromită înfăptuirea actului de justiție;

votul de blam dat în adunările generale în raport de pozițiile exprimate public de unii membri ai CSM împotriva intereselor legitime ale magistraturii este similar unei revocări pentru fiecare dintre aceștia.

Asociația Forumul Judecătorilor din România vă solicită dumneavoastră, în calitate de membri aleși în Consiliul Superior al Magistraturii, să țineți cont de voința miilor de judecători și procurori care v-au ales și să avizați negativ proiectele depuse la Camera Deputaților privind Codul penal, Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă.


[1] A se vedea pagina web [accesată ultima dată la 30 aprilie 2018].
[2] A se vedea Declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, desfasurată la Londra în perioada 2-4 iunie 2010.


București, 2 mai 2018

Asociația Forumul Judecătorilor din România, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală și apolitică, asociație profesională a judecătorilor, își propune să contribuie la progresul societății prin acțiuni ce au drept scop realizarea unei justiții independente, imparțiale și performante, afirmarea și apărarea independenței justiției față de celelalte puteri ale statului, precum și prin inițierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea și realizarea de proiecte privind îmbunătățirea, modernizarea și reformarea sistemului de administrare a justiției.

judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 19 de comentarii cu privire la articolul “FJR. Consultare CSM judecători și procurori. Scrisoare deschisă”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Mda, aberația aceea cu trei juzi în apelul civil, gândită – mă rog, e prea mult spus – doar ca să mascheze interesul exclusiv de a ”lărgi” completul de apel în materie penală e la ”loc de cinste”.

    Cred, însă, că avizul CSM-ului va fi unul pozitiv… cu ”observații” – un fel de „da” cu jumătate de gură_ de care, evident, nu va ține nimeni cont.

    Relaxarea politicii penale într-o țară în care se vinde inclusiv ce e gratuit, în care capul în gură e răspunsul pe care îl primești pentru orice îndrăzneală de a trage atenția asupra grobianismului, e calea spre dezastru.

    Iar comparația cu Occidentul e… răvășitoare, deși am văzut și pe acolo pedepse simbolice, de doi-trei ani, pentru viol spre exemplu, ceea ce e incalificabil din punctul meu de vedere.
    Victima nu pare a fi protejată sau a reprezenta o preocupare pentru legiuitor, în afara unor banale măsuri formale… decât să dai doi ani pentru un viol, mai bine îl achiți, Doamne iartă-mă!

    Ca să nu mai amintesc de cazul recent al unui inculpat, arestat prin Spania, după ce a atacat o bătrânică, cetățean român (întâmplător au ba, nu asta e relevant, ci eșecul politicii penale în privința individului), din câte am înțeles condamnat pentru omor în 2006 și… liber deja în 2018?

    Dar… ce să mă mai mir… deja au scăzut pedepsele pentru omor, dacă nu mă înșel, și în Codul penal aflat în vigoare.

    • Ioan BUCSA spune:

      Chestia cu 3 juzi în apel e trăsnită rău, tocmai ce mai scăpaserăm de dosarele vechi susceptibile doar de recurs, acum o luăm de la capăt şi mai rău: în apeluri cu 2 juzi pentru dosarele începute înainte de modificare şi cu 3 juzi pentru dosarele noi, plus recursuri la toate cauzele evaluabile în bani onor CC! Peste vreo 2 ani o să-şi dea seama că au făcut o greşeală, o să revină la 2 juzi şi o să avem apeluri pe rol (mai ales în insolvenţă că astea durează mult) ba cu 2, ba cu 3 şi iar cu 2 juzi, după cum a fost pornit procesul! Listele de şedinţă vor fi pline de completuri!!! Tot să te judeci în România că nu ai timp să te plictiseşti…

      • Amelia FARMATHY spune:

        Așa se întâmplă când nația permite să ajungă să ”gândească” asupra legilor justiției pe unii ce nu nimeresc să zică un ”pe care” corect în exprimare sau pe cei care au făcut dreptul, în condiții despre care refuză să vorbească, la vârsta la care eu încep, mai curând, să mă gândesc la pensie, doar pentru că o facultate cu profil tehnic nu ”dădea” suficient de bine în CV.

  2. Amelia FARMATHY spune:

    Nu-mi stă în fi(E)re să comentez de două ori, de una… singură, însă am văzut o reacție a CSM-ului față de această inițiativă.Reacție, publicată pe site-ul CSM,și care,tradusă mai ”liber”, trimite Forumul… la plimbare.
    Ceva de genul, da, puteți să ziceți ce vreți, dar N-OI, fără mandat imperativ în spate sau în față – ca și când ar fi fost invocată de careva existența unui astfel de mandat, mai degrabă cred că semnatarii acestei scrisori se gândeau că ”bat obrazul instituției cu penița”, evident la modul simbolic – facem cum vom crede de cuviință.
    Asta în veșnicul limbaj, nu de lemn, ci de plictiseală. De câte ori citesc, rar e drept, le evit pe cât pot, ”precizări”, comunicate, reacții, informări de presă etc. etc. etc., mă ia somnul, noroc că acestea ale CSM-ului au o mare calitate: în general îs scurte.
    Deși tonul e aparent concesiv-august, se strecoară în publicatele ”Precizări”_eu știu că precizări dai atunci când ți se cer, față de o situație preexistentă generată de cel cu ”precizările”, asta legat de titlul concisei trimiteri la plimbare, gândită de vreun maistru, nu maestru, al comunicării_ pe la final, și un micuț avertisment, evident vag, ca și linia precizărilor în ansamblul lor.

    Concluzia fiind una singură/sigură: vedeți-vă de treabă, în loc să vă aflați în treabă, că noi (O) să facem cumva.

    Desigur că aceste precizări_pe care nu le-a cerut nimeni_ sunt și inutile și eronat gândite în cuvinte.
    Lasă impresia – nu zic că aceasta a fost și intenția, oricum observ că nu sunt asumate de niciun judecător de prin Secție care să își așeze semnătură pe așa ceva, deși cred că ”bunul de tipar” îl dă vreunul dintre domniile lor, aproape aș risca să îmi imaginez și care, după stil și tonalitate, dar nu e relevant – unui ton arogant și atotstăpânitor, iar nu stăpânit.
    Nu era necesar să iasă cu precizări,reacții și altele de genul, ci să se manifeste atunci când le vine rândul, adică atunci când o să li se ceară avizul.
    Sau să zică, vorba cuiva care iese rar și glăsuiește încă și mai rar: am luat act și vom respecta/reflecta, în avizul pe care îl vom da, statul de drept, cu atenție la ortografia ultimului cuvânt, nu care cumva să ”dea” erori de tehnoredactare.
    Și era suficient.

    Așa, par ofuscați înainte de a fi cu adevărat deranjați (de vacarmul din jurul viitorului aviz), precum un leneș (aici mă identific fără ezitare) care se declară obosit de îndată ce se vede la poalele unui munte pe care anticipează că i se va cere să urce.
    Și eu, în așa circumstanțe, invoc, fără ezitare și fără să roșesc de rușine, că nu subzistă vreun mandat ”imperativ” ca să mă cocoț, fofilându-mă de îndată.

    • Razvan Nicolae MICUL spune:

      Bănuiescă că, esența petiție se vrea a fi „proiectele legislative aflate în dezbatere publică reprezintă o involuție în crearea unui sistem de justiție penală modern și adaptat noilor realități sociale, precum și o denaturare a scopului procesului penal și a politicii penale a statului, fiind evidentă schimbarea de paradigmă de la o justiție penală care protejează victimele infracțiunii la un nou concept care plasează inculpatul într-o poziție privilegiată”. Aș avea și eu câteva observații, concret, care sunt proiectele de lege cu ”probleme” și care sunt punctual problemele, asta că să existe o dezbatere ancorată în concret. Care sunt, în concret, elementele de ”involuție” identificate de autorul petiției? Care sunt argumentele concrete care conduc la concluzia că inculpatul este plasat într-o poziție ”privilegiată”? În rest, petiția sună bine, doar că rămâne în sfera abstractă, fără a preciza clar și concret elementele ”problematice” din ”proiectele legislative”.

      • Claudiu RĂDUCANU spune:

        Sper/ banuiesc ca doar simulati aceasta nedumerire. Pentru ca daca intrebati serios, ori nu ati citit propunerile de modificare a codurilor, ori nu aveti treaba cu domeniul. 90% din modificarile propuse sunt dupa caz, neavenite, nejustficate, de neinteles sau chiar aberante. Cu titlu de execmplu: obligativitatea repartizarii aleatorii a tuturor cererilor de competenta judecatorului de drepturi si libertati va conduce, extrem de usor, la incompatibilitatea tuturor judecatorilor din acea instanta, astfel ca dosarele vor incepe sa se plimbe intre instante, va fi un circ total; La ICCJ se poate ajunge la imposibilitatea judecarii anumitor cauze; Propunerea de a nu putea numi avocat din oficiu in lipsa aparatorului ales, atunci cand inculpatul nu e de acord, e absolut ridicola si va crea situatii aberante in practica, gen nu se poate discuta o cerere de arestare, desi expira ordonanta de retinere sau amanarea perpetua a judecarii unei cauze; Inlaturarea multor mijloace de proba va conduce la imposibilitatea dovedirii majoritatii faptelor. Obligatia de a clasa o cauza obligatoriu dupa an e no comment; inlaturarea convorbirilor care nu au legtura cu cauza chiar daca rezulta elemente privind pregatirea/ savarsirea unei alte fapte… fara cuvinte (de exemplu, daca interceptarile vizeaza o fapta de trafic de droguri si rezulta din ele ca se pregateste un atentat cu bomba, acestea din urma trebuie ignorate si sterse – va fi ca in povestea cu drobul de sare). s.a.md. as putea scrie pana maine. Cu victimele infractiunilor ce mai facem? Pe cine trebuie sa protejeze de fapt legea? Probabil ca se urmareste sa ajungem un fel de Vest Salbatic, cu o disolutie totala a autoritatii statului si un control al gruparilor infractionale la toate nivelele societatii.

        • Legea trebuie să protejeze cetăţeanul, nu să facă viaţa mai uşoară procurorilor. Legea trebuie să protejeze dreptul românilor la un proces echitabil. Ascultările se dau fără motive întemeiate, percheziţiile şi ridicările de bunuri se fac fără motive întemeiate.
          Judecătorii sunt foarte obedienţi iar multe din procesele verbale prezentate de procurori în vederea obţinerii mandatelor se bazează pe falsuri. O mai spun o dată: multe din mandate se dau pe declaraţii false date de procurori. Atacaţi mandatele şi o să vedeţi ce minunăţii se ascund în spatele lor.
          Eu susţin fără rezerve procurorii, dar mulţi dintre ei nu declară adevărul când prezintă cererile de mandate. Din păcate românii nu atacă aceste mandate ca fiind obţinute prin fraudă.
          Nu avem cultura apelării la avocat iar avocaţii sunt de slabă calitate şi nepregătiţi.
          Sunt sigur că sunt pline puşcăriile de oameni nevinovaţi.
          Declaraţii smulse prin ameninţări, promisiuni, etc.
          Se întâmplă.
          De exemplu, în România nu există o lege specială a probelor. Probele sunt amestecate în mai multe legi. E o varză.
          Cred că ar trebui introdusă curtea cu juri în procesele penale.
          Nu există mare încredere în puterea judecătorului român de a fi imparţial. Nu există fortitudine, idealuri înalte. Există doar lovele şi biştari şi fiţe.

          • Claudiu RĂDUCANU spune:

            Eu am aratat in concret care sunt efectele anumitor modificari (si exemplele pot continua, dar nu am timp si nu e treaba mea sa fac o aceasta analiza), in timp ce dvs. veniti cu generalitati. `Sunt sigur ca sunt plin puscariile de oameni nevinovati` … replica asta ma convinge ca nu am cu cine discuta. Postarea dvs aduce ft mult cu emisiunile de la anumite posturi tv unde de multi ani se face in continuu apologia infractorilor `abuzati de sistem`. Oricum, daca asa vrea leguitorul sa fie, atunci asa sa fie, iar justitia sa aplice legea conform vointei legiuitorului (ca doar i-a ales poporul si pot face ce vor) . Ceea ce mie nu mi-e clar e daca leguitorul intelege pe deplin ce monstru e pe cale sa creeze sau, mai grav, chiar urmareste aceste efecte. Pe mine nu ma ingrijoreaza cazurile concrete la care se sustine prin presa ca s-ar aplica anumite modificari, ci efectele pe termen mediu si lung. Sunt cateva exemple de tari din lume unde s-a scapat in mana fenomenul infractional, vom ajunge si noi acolo daca meregem pe acest drum.

          • Ioan BUCSA spune:

            Văd că sunteţi indrăgostit de sistemul anglo saxon de drept!! Ei bine, nu e în tradiţia românească acest sistem şi nu se va ajunge acolo! Puteţi merge d-voastră acolo să vă judecaţi! Am cunoştinţe în sistemul respectiv, şi acolo sunt nemulţumiri, oamenii fug să fie juraţi, se dau bolnavi ş.a., ca să nu piardă timpul prin tribunal; iar acolo procese le în instanţă durează mult mai puţin, nu ca la noi; şi dacă un jurat moare, e bolnav, ce facem, o luăm de la capăt, cum se vrea acum cu modificarea că dacă nu semnează hotărârea un jude(mort, pensionat, bolnav) , aberaţii!!?
            Nu ştiu de unde aţi scos că procurorii se folosesc de falsuri ca să obţină interceptări, acest fapt fiind notoriu după cum comentaţi d-voastră! Încercaţi să nu mai urmăriţi televizorul când vă informaţi, mai socializaţi cu oameni care chiar au legătură cu justiţia; procurorul are interesul să rezolve un dosar, nu e dosarul lu maică-sa ca să rişte puşcăria pentru el, are probe- bine, nu are- nup/clasare că nu ar fi nici primul, nici ultimul dosar în care dă o astfel de soluţie; în unele anchete mai mergi pe intuiţie, bănuieli(o mai bâjbâi spus pe româneşte) pe cine şi ce numere de telefon să asculţi, unde să faci o percheziţie! Până în 2003 procurorul şi aresta, şi asculta, şi percheziţiona fără niciun mandat, toate serviciile(SIPA, 2 şi un sfert, sri ş.a.) ascultau după bunul plac şi nu se plângea vreun politican; aaaaa, dar atunci făceau ei jocul în sistemul judiciar, dirijau ei dosarele cum vroiau!!! Iar în State, cum vă place d-voastră, judecătorul dă mandat de arestare/percheziţie/interceptare şi numai pe încrederea, respectul faţă de procurorul care instrumentează cazul, nu stă el să lingă zeci de mii de hârtii să vadă dacă sunt indicii temeinice!

            • Declaraţiile procurorului în dosarul de obţinere mandat judecătoresc sunt considerate sub jurământ. Dacă se găsesc dosare măsluite (şi mai sunt şi la ei, ca şi în România) procurorul riscă puşcăria. E dat afară iar statul plăteşte la greu pentru încălcarea drepturilor fundamentale.
              Eu nu am auzit de vreo achitare pentru trafic de droguri în România vreodată, decât de una singură: fiul lui Ion Ţiriac, miliardar, care a avut bani să plătească avocaţi bani grei, grei. Probatoriu prost făcut, nu a rezistat în faţa instanţei. Dar acolo a fost un dosar de apărare beton, după regulile artei. Insuficienţă dovezi.

              Marea majoritate a românilor au o apărare jalnică, iar judecătorii judecă nu pe probe, ci pe intuiţie. Nu aplică in dubio pro reo, sarcina probei este jos, jos de tot. Te bagă în puşcărie pe o simplă declaraţie.

              Aşa e şi în Italia, aceeaşi harababură. A fost un proces cu o americancă acuzată de omucidere, achitată în final. Toată America diseca procesul, probele şi erau şocaţi cât de uşor se condamnă în Italia fără probe. Povara probei în penal este extrem de grea: dincolo de orice îndoială rezonabilă. La noi, o declaraţie de la un prost şantajat de sectorist sau de procuror… şi ai primit o condamnare. Sistemul trebuie schimbat.
              Drepturile românilor nu sunt garantate şi nici respectate.

        • Razvan Nicolae MICUL spune:

          Domnule Răducanu, nedumerirea mea se raporta la petiție. Mesajul dumneavoastră ridică probleme clare, concrete, care, desigur, nu se regăsesc în cuprinsul petiției, aceasta fiind un amalgam de șabloane și exprimări bombastice. Util probabil era un tabel, cu dispozițiile criticate și menționat motivul criticii asociației respective. Mai mult, eu nu văd de ce cineva se inflamează raportat la anumite amendamente, când este evident că acestea sunt doar propuneri, fiind vădit că poate fi petiționat președintele pentru a nu promulga așa ceva, iar CSM și ÎCCJ pot sesiza CCR. Așadar, această petiție pare mai mult un gest de PR.

        • Amelia FARMATHY spune:

          Domnul Micul nu v-a răspuns…probabil încă mai meditează pe marginea exemplelor dvs, căci pare, din discurs, un om capabil să o facă.
          La dumnealui sunt speranțe, dacă nu certitudini, clare de ”limpezire” a opiniei juridice.
          Din păcate, grupul persoanelor țintă, în ceea ce privește aceste preconizate modificări, e altul.
          Evident _pentru orice om de bună-credință și mobilat intelectual corespunzător_ că singura preocupare a acestor modificări este reprezentată de protejarea prezumtivului infractor, a îngreunării, până la limita imposibilului, a cercetării și judecării infracțiunilor, cu consecințe extraordinar de grave.
          Probleme mea nu e că se aplaudă astfel de nebunii, ci că voi suporta și eu consecințele.
          În rest, dacă m-aș putea extrage prostiei, suspiciunii și obsesiilor din jurul meu, chiar nu m-ar deranja prea tare să mă uit, de la distanță, molfăind popcorn, ca la un film prost de comedie neagră, cam ce li se va întâmpla celor care aplaudă/susțin_ mă refer la cei de bună- credință_ astfel de măsuri.
          Să vedem vreo venerabilă votantă, precum aceea de se îndestula fericită cu mici _”cinci, mamă, da îs destui”, citat din memorie_ la Că..na, ”de la …-ul ei iubit”,iarăși citez din memorie,cum va înțelege că nu poate fi pus sub acuzare tâlharul ce i-a dat în cap să îi fure pensia din traistă pentru că mandatul sub care era monitorizat tâlharul viza vreo altă nobilă infracțiune.
          Însă știți ce va fi cu adevărat trist, de fapt o continuare demnă de nivelul de inteligență al celor mai sus ilustrați?
          Tot procurorii sau judecătorii vor fi vinovați că nu au prins/ pedepsit tâlharul, nu iresponsabilii sau ticăloșii care fac posibil un astfel de deznodământ.
          Un deznodământ demn de Că..na.
          Aș zice chiar tipic.

          • Razvan Nicolae MICUL spune:

            Doamna judecător, eu sincer cred că exagerați. Nici un om cu scaun la cap nu militează pentru ce ați spus dumneavoastră, cred că temerea expusă de dvs. nu este reală și nici nu va face obiectul unui act normativ. Eu am arătat că, în cuprinsul acestei petiții, nu sunt menționate clar și concret aspectele criticate de inițiator. După cum am spus, se putea realiza un tabel cu dispozițiile legale incriminate, astfel încât să se înțeleagă despre ce este vorba și eventual să avem o dezbatere. Așa, totul rămâne în sfera abstractă, a vorbăriei.

            • Amelia FARMATHY spune:

              Prefer să „exagerez”, chiar şi de dragul vorbăriei, cum plastic o ilustraţi, decât să ignor.
              Petiţiile nu sunt… evaluări tehnice care să cuprindă tabele.
              Această „petiţie” reprezintă un avertisment public, scris într-un limbaj pe care să îl înţeleagă şi cei fără studii juridice, asupra unor urmări previzibile.
              Nu este vorba de un raport tehnic, ca să se insereze… tabele, cum spuneţi.

              Şi nici nu aş vrea să le daţi idei, ca să zic aşa, nu de alta dar am văzut tabele inclusiv prin cereri de chemare în judecată.
              I-am spus distinsului domn avocat că, dacă i-aş motiva decizia inserând tabele, probabil că, a doua zi, ar transmite pe fax sau email hotărârea Inspecţiei… indignat, pe bună dreptate, de aşa manieră de motivare.

              Partea cu „crezutul” nu o comentez, libertatea (ca şi limmitele) meditaţiei aparţine fiecăruia dintre noi, cât despre oameni „cu scaun la cap”…, dacă îi consideraţi astfel pe cei despre care spuneam, într-un comentariu anterior, că îl ratează constant pe acel „pe care”, înseamnă că, în cel mai bun caz, încă idealizaţi ceea ce vă înconjoară.
              În sine, astă treabă nu e nimic grav, numai că, aşa cum spuneam, parcă nu aş vrea să mă atingă aceleaşi rezultate.

              Lăsând cele scrise mai sus deoparte, cred că m-am grăbit cu prima parte a comentariului meu.
              Şi mi se confirmă o constatare, extrasă din experienţa suportării trecerii timpului: nu împinge omul spre adevăr, lasă-l să îl rateze singur…

  3. „Constatând că: – instanțele judecătorești și parchetele au respins cvasiunanim modificările esențiale conținute de aceste proiecte;”

    NU instantele fac politica legislativa in sistemul nostru de drept. E o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat.
    Instantele nu sunt chemate sa cenzureze proiecte de lege inainte de adoptare, ci sa le aplice sau sa le cenzureze dupa adoptare.

    Chiar nu se intelege ca in procesul politic legislativ, judecatorii nu pot interveni?
    Daca judecatorii vor sa faca legi, trebuie sa candideze in Parlament. Pana atunci, aceste opinii, ca „resping” proiecte de modificari sunt vorbarie goala, diseminata in scopuri politice.

    CSM ar trebui sa ia masuri drastice. Judecatorii nu pot vorbi public despre legiferare.
    Judecatorii nu pot fi membri in Asociatii non profit (AFJR) care fac lobby legislativ.

    Lobby-ul legislativ este interzis judecatorilor, fie direct sau prin interpusi (ONG).

    Prin aceste iesiri publice se decredibilizeaza grav.
    Alo, CSM! Chiar nu luati nicio masura impotriva acestor magistrati-politicieni?
    Judecatorii care se pronunta in acest fel nu au ce cauta in instante pentru ca si-au compromis impartialitatea si caracterul echitabil in cadrul proceselor viitoare.

    Acestea sunt abateri grave de disciplina. Cineva trebuie sa ia o masura.

    • Ioan BUCSA spune:

      Magistraţii sunt consultaţi, ei expun vulnerabilităţile viitoarelor acte normative, tot legislativul decide! Veţi vedea că mai târziu sau mai devreme se vor modifica iar aceste legi, când se va vedea cât rău pot face în practică! Iar ce spuneţi d-voastră de separaţia puterilor în stat, în România nu se prea aplică, Parlamentul e şi Legiuitor, e şi Executiv(dă legi prin care împarte bugetul ţării cum vrea el, măreşte lefuri şi pensii fără să se uite dacă are bani în visterie, ar vrea ca dobânda de referinţă şi preţurile să stea pe loc etc), iar acum vrea să facă şi facă şi Justiţie, dar doar pentru inculpaţi(pentru că se simt vizaţi), la naiba cu victimele, că ei sau familiile lor nu pot fi victime.

      • Magistraţii nu pot fi consultaţi. Judecătorii, conform legii nu au voie să dea consultaţii. Nu au voie să îşi expună părerea asupra normelor de lege deoarece îşi compromit imparţialitatea şi spiritul de echitate.
        Judecătorii nu sunt avocaţii Parlamentului, să îşi dea cu părerea cu privire la proiecte de lege.
        Parlamentul are propriul Consiliu legislativ, proprii avocaţi, doctrinari, profesori, etc.
        Ce ar însemna ca judecătorii să se consulte cu Parlamentul pentru hotărârile judecătoreşti?
        Este complet prost înţeleasă colaborarea între puteri.
        Toate opiniile exprimate public se vor întoarce împotriva magistraţilor. Vor exista numeroase abţineri, recuzări, deoarece pe toate site-urile găseşti judecători şi procurori care aruncă cu opinii nesolicitate în stânga şi dreapta, declaraţii de presă, manifeste, scrisori deschise.
        Ei uită că nu sunt aleşi de cetăţeni prin scrutin, ei sunt NUMIŢI în funcţiile de demnitate pe care le deţin.
        Magistraţii nu sunt chemaţi să expună nicio vulnerabilitate în actele normative viitoare. Dacă ar face aşa ceva, s-ar antepronunţa, lucru care îi descalifică de la judecare. Iar un judecător care nu judecă, nu e judecător.
        Judecătorii sunt chemaţi să judece cauzele ce li se aduc înainte.
        Nu pot ei să intervină şi să impună norme sau să dea consultaţii sau păreri… etc.

        Judecătorii au o putere extraordinară să oprească legile neconstituţionale, să restabilească balanţa legilor, să judece în echitate şi să aplice constituţia şi principiile CEDO.
        Din păcate, judecătorii de la noi, afectaţi de un formalism bizantin, nu ştiu să iasă din limba de lemn a legilor scrise de parlament şi să aplice principiile clasice, principiile fundamentale, constituţia şi CEDO şi tratatul UE.
        Este un formalism fricos, de regulă al juristului neinstruit, care nu iese din formele pe care le-a învăţat la INM sau din practica îngustă judeţeană.
        În plus, judecătorii nu ştiu să motiveze, de multe ori sentinţele sunt ridicole, iar în traducere sună extrem de ridicol, pentru că folosesc limba de lemn care nu e goală de conţinut.
        Dar, de fapt nu sunt ei de vină.
        De vină sunt avocaţii, care nu îşi apără clienţii, care nu ştiu legea şi care nu ştiu să critice juridic o sentinţă.
        Păcat, deoarece multă jurisprudenţă străină este pe internet şi se poate accesa uşor… dar atunci când nu vorbeşti nici româneşte bine, ce pretenţii ai la jurisprudenţă străină.

        Judecătorii nu au asistenţi, nu au practicanţi pentru cercetări juridice, documentare. Studenţii nu fac practică în instanţe etc. E o varză.
        Sentinţele nu se publică, sentinţele conţin înadins multe date personale, special pentru a fi găsi pretexte să nu le publice (deşi hotărârile judecătoreşti nu pot fi secretizate decât prin alt ordin judecătoresc, indiferent câte date personale ar conţine).

        Legea protecţiei datelor personale nu poate fi niciodată invocată pentru a interzice la publicare o hotărâre judecătorească.
        Şi totuşi se întâmplă. De ce? Pentru că există multe persoane, infractori, cu interese, ca să nu se cunoască jurisprudenţa.
        Cred că suntem singura ţară care nu are un Corpus Juris Civilis (o culegere exhaustivă de sentinţe) din Europa.

        Totul se face parcă dinadins.
        Poţi să obiectezi cât vrei. Nu există nici interes. Românii nu îşi cunosc drepturile, nu şi le cer şi mai rău, se găsesc şi jurişti care să apere această stare de corupţie a sistemului de justiţie.

        Este încredibil că în anul 2018, România nu are un sistem de publicitate a hotărârilor judecătoreşti (există anumite baze de date cu utilitate zero – deoarece nu poţi să citezi sentinţe redactate, „anonimizate” – nu au autoritate juridică) Totul e fragmentat, secretizat neoficial.
        Nici până în prezent, România nu publică Monitorul Oficial pe net, la liber.
        Judecătorii se pronunţă doar pe solicitările avocaţilor.
        Dacă avocaţii nu cer, judecătorii nu dau.

      • Darius MARCU spune:

        Tare vă roade grija de dobânzile băncilor, parcă ați avea acțiuni la bănci. În 14 țări din UE dobânda bancară e limitată prin lege, numai la noi Parlamentul e înapoiat, obtuz, că vrea să reglementeze așa ceva.
        După ce judecătorii și-au admis unii altora cererile personale din dosarele cu clauze abuzive și au participat la seminariile de instruire de la Sinaia, și-au descoperit gena de Gigi duru capitalistu setat obsesiv pe profit. Au devenit chiar înverșunați față de consumatori.

  4. Desigur că „inculpatul” are o poziţie privilegiată.
    Se cheamă că este NEVINOVAT, se bucură de prezumţia de nevinovăţie, până la hotărârea definitivă.
    Iar dacă starea de nevinovăţie este un „privilegiu” pentru FRJ, atunci să schimbăm paradigma constituţională şi CEDO.
    Toţi să fim vinovaţi până dovedim că suntem nevinovaţi, în concepţia FJR.
    Dacă iei la disecat textele emise de FJR veţi observa că sunt ele militează deschis pentru statul autoritar.
    Forumul Judecătorilor din România prezintă elemente clare de organizaţie extremistă.
    Dacă aş fi judecător în România (bine că nu sunt), aş ieşi imediat din acest forum.
    Abolirea sau slăbirea prezumţiei de nevinovăţie este o alunecare gravă spre autoritarism (iar noi românii avem o istorie bogată)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.