Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim marţi
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Realitatea momentului evaluării vs. evaluarea la data deschiderii procedurii insolvenței
08.05.2018 | Stan TÎRNOVEANU

Stan-Tîrnoveanu

Stan-Tîrnoveanu

Este adevărat că în vechea Lege nr. 85/2006 privind procedura insolvenței era trecută evaluarea la momentul în care se propunea planul. Ar trebui să avem în vedere mai multe ipoteze. Prima ipoteză, atunci când întocmesc tabelul definitiv, va trebui să trec un creditor ca și creditor garantat sau negarantat în tabelul definitiv. Și atunci avem un moment, nu avem un reper juridic decât în art. 107 care spune că atunci când are un debitor o datorie și un creditor o creanță n valută, toate se au la momentul t0 la deschiderea procedurii. De ce? Pentru că și banii sunt o marfă, și aceasta s-ar putea să fie un curs.

La fel și cu majorarea capitalului social, când cineva avea un aport în valută și tot reevalua din an în an, lucru nefiresc, cam așa ar trebui să fie aici. Avem același tratament care trebuie să fie pentru stabilirea tabelului definitiv. Mai avem și alte ipoteze. Dacă în perioada de observație, cel mai probabil ar trebui să se întâmple, am o cerere de exceptare de la caracterul concursar, cum o tratez? Mă duc la momentul t0/107 care nu este un reper juridic, dar este o analogie. Nu găsești un reper, nu ai o prevedere, te duci în analogia legii să vezi unde am un reper. Și dacă acesta este tratamentul, acesta este principiul, concursul egal și unitar, de ce valuta să fie trecută la un anumit moment și bunul care este și el la fel consumptibil, fungibil, se produce subrogație, s-a dus în produs finit, produsul finit a venit cu o sumă de bani îndărăt. S-a reîntregit cumva stocul? Dacă s-a reîntregit e bine, dacă nu s-a reîntregit îți pui întrebarea cine a profitat. Și atunci iar avem caracterul concursual de ce bunul meu să fie folosit cu preferință sau cu precădere față de alt bun?

Chiar art. 159, fost art. 221, avea logica că se va îndestula cu preferință din valoarea bunului respectiv scăzând cheltuielile. Păi scăzând cheltuielile atunci contribuția la cheltuiala respectivă și la mine trebuie să fie calculată la fel. Deci trebuie să avem același principiu pentru bunurile consumptibile, pentru bunurile mai puțin consumptibile care nu se folosesc. Dacă avem logica aceasta pentru toți de la masă, așa ar trebui să avem logica și pentru o creanță. Nu văd de ce s-ar întâmpla. Înainte era un principiu mult mai simplu în art. 478 din fostul Cod comercial, crea pe stocul de materie primă și se ținea cheile duble gaju pe stoc. Acum avem o anumită volatilitate pentru că asta este, viața este mult mai dinamică. Cert este că ar trebui să se reîntregească stocul. Cert este că dacă s-a dus într-un produs finit, s-a dus într-o sumă de bani. Atunci înseamnă că trebuie să profite cui? Celui care a avut bunul respectiv și s-a transformat, scăzând costurile procesării ș. a.

Stan Tîrnoveanu
Vicepreședinte UNPIR

Opinie susținută în cadrul dezbaterii Tratamentul garanțiilor mobiliare în procedura insolvenței, ediția 183, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.