Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Magistrați ai ÎCCJ achitați definitiv. UPDATE: Poziția Secției pentru judecători a CSM
03.05.2018 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

UPDATE 3 mai 2018: Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a transmis următoarele precizări, potrivit unui comunicat: „Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a luat act de rămânerea definitivă a unei hotărâri de achitare a patru judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doi dintre aceştia suspendaţi din activitate timp de aproape patru ani.

Reamintind rolul Consiliului de garant al independenţei justiţiei, Secţia pentru judecători îşi exprimă preocuparea pentru apărarea judecătorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea, ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.

Fără a nega îndrituirea organelor de urmărire penală în aprecierea oportunităţii de identificare a faptelor prevăzute şi pedepsite de legea penală, cercetare şi tragere la răspundere a autorilor, Secţia pentru judecători atrage atenţia asupra faptului că interpretarea şi aplicarea legii la un caz concret, stabilirea situaţiei de fapt, aprecierea asupra probelor, susţinerilor şi cererilor formulate, constituie atributul activităţii de judecată, regula fiind că modalitatea în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză nu este susceptibilă de cenzurare decât în cadrul căilor de atac.”

***

Joi, 3 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus definitiv achitarea Gabrielei Victoria Bîrsan, fost președinte al Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul ICCJ, trimisă în judecată de către Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În aceeași cauză, Completul de 5 judecători din cadrul ICCJ a dispus achitarea pentru Iuliana Pușoiu, Corina Alina Corbu și Anton Pandrea, foști judecători la ICCJ, și pentru avocații Radu Gherbovan-Silinescu și Claudia Gherbovan-Silinescu.

Minuta: „Cu majoritate: Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Natională Anticoruptie si de inculpatii Bîrsan Gabriela Victoria, Ionescu Florian si Corbu Corina Alina împotriva sentintei penale nr. 1055 din data de 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală, în dosarul nr. 2820/1/2014. În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală obligă apelantii intimati inculpati Bîrsan Gabriela Victoria, Ionescu Florian si Corbu Corina Alina la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Chiriac Gabriel, în sumă de 520 lei, rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. ( 6) Cod procedură penală onorariile cuvenite apărătorilor desemnati din oficiu până la prezentarea apărătorilor alesi pentru apelantii intimati inculpati Bîrsan Gabriela Victoria, Ionescu Florian si Corbu Corina Alina şi intimaţii inculpaţi Puşoiu Iuliana, Gherbovan Silinescu Claudia, Gherbovan Silinescu Radu şi Pandrea Anton, în sumă de câte 150 lei, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2018. Cu opinie separată, numai în sensul admiterii apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Natională Anticoruptie, desfiinţării în parte a sentinţei penale nr. 1055 din data de 29 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penală, în dosarul nr. 2820/1/2014 şi, în rejudecare, schimbarea temeiului achitării inculpatei Puşoiu Iuliana din art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală în art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin.  1 lit. b teza I Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 Cod penal din 1969 raportat la art. 6 si art. 7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 şi condamnării inculpaţilor Puşoiu Iuliana pentru săvârşirea infractiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 alin. 1 Cod penal din 1969, şi Gherbovan-Silinescu Radu pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 31 alin. 2 raportat la art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969.”

***

UPDATE: În motivarea hotărârii s-a reținut, printre altele:

Ansamblul probator nu are aptitudinea de a fundamenta o soluţie de condamnare. (…) Or, așa cum se va arăta în cele ce urmează, în speță nu există nici măcar probe indirecte care să poată fundamenta o soluție de condamnare (…). Din aceste motive, jurisprudența invocată de către parchet în acuzare este considerată relevantă, dar într-un sens diferit, respectiv pentru susținerea soluției de achitare. (…)

Specificul infracțiunii de abuz în serviciu comisă cu ocazia desfășurării procedurilor judiciare

Îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către judecător (ca element constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu) nu poate fi reținută doar prin trimitere la pronunțarea unei anume hotărâri judecătorești, sau a unei anumite soluţii ce a fost dispusă deoarece, în acest fel, s-ar încălca principiile constituționale (art. 124, 126 şi art. 129 din Constituţia României) dezvoltate în dispozițiile legilor speciale (art. 1 şi 2 din Legea nr. 303/2004 republicată, art. 16 din Legea nr. 304/2004 republicată), ce consacră înfăptuirea justiției în numele legii, independența judecătorilor, realizarea justiției prin intermediul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe judecătorești și posibilitatea desființării sau modificării hotărârilor judecătorești numai în căile de atac exercitate în condițiile legii.

În caz contrar, s-ar efectua un control asupra hotărârilor judecătoreşti în alt context decât cel legal.

Interpretarea și aplicarea legii la un caz concret, stabilirea situației de fapt, aprecierea probelor, cenzurarea susținerilor și cererilor formulate, aprecierea asupra relevanței mijloacelor de probă, constituie atributul esențial al activității de judecată, iar soluția pronunțată este rezultatul unui raționament logico-juridic și a unui permanent proces de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale considerate incidente pentru soluționarea cauzei deduse judecății. Având în vedere acest specific al activităţii judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare şi aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanţie pentru înlăturarea erorilor intervenite în activitatea de judecată.

Ca regulă, modalitatea în care judecătorul interpretează și aplică legea într-o unume cauză nu este susceptibilă de cenzurare decât în sistemul căilor de atac.
Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control a soluţiilor pronunţate de judecător și nu se poate substitui instanței de control ierarhic. Cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti pe calea unei anchete penale desfășurată împotriva judecătorului reprezintă o încălcare a principiului independenţei puterii judecătoreşti.
Aceste considerații nu echivalează cu exonerarea, de plano, a judecătorilor de la răspunderea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu, după cum nu se poate exclude posibilitatea comiterii, de către un judecător, a oricărei alte infracţiuni în legătură cu soluţionarea unei anumite cauze.

În primul rând, ceea ce trebuie precizat este că hotărârea judecătorească, în sine, nu poate constitui temei al angajării răspunderii penale. Legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de judecători nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale.

În al doilea rând, nu orice încălcare a legii atrage răspunderea penală, căci atunci când există consecinţe mai puţin grave, se pot reţine alte forme de răspundere. Nerespectarea atribuțiilor de serviciu de către judecători poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală, delimitarea faptică putând genera dificultăți de apreciere și stabilire a tipului corespunzător de răspundere. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât una din abaterile disciplinare constă în ”exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă” (art. 99 lit. t din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată). Potrivit art. 991 din Legea nr. 303/2004, republicată: ”Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.”

Este vorba, așadar, despre reglementări asemănătoare cu normele de drept penal referitoare la infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
În realitate, este vorba despre situaţii diferite.

Răspunderea penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu poate fi incidentă atunci când faptele imputate nu constituie simple erori, ci au depăşit cu mult sfera abaterilor disciplinare, nefiind vorba despre încălcări ocazionale şi neintenţionate a dispozițiilor legale – care să se fi înscris în desfăşurarea normală a unui proces şi care ar fi putut fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac sau prin celelalte remedii legale, ci despre conceperea şi punerea în aplicare a unui plan infracţional prin încălcarea gravă şi cu bună-ştiinţă a legii.

Erorile de judecată, erorile strecurate în cuprinsul actelor judiciare, inclusiv în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, ca şi nerespectarea unor norme procedurale sau substanțiale pot fi remediate prin procedurile speciale sau prin exercitarea căilor de atac expres prevăzute de lege. În acest caz, este vorba despre erori neintenţionate, care nu au produs urmări prevăzute de legea penală.

În mod evident, exced sferei răspunderii penale acele greșeli de judecată ce pot fi corectate prin promovarea căilor de atac. Eventualele erori apărute în procesul de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Dacă este vorba despre acte de esența activității de judecată, constând în interpretarea legii și aprecierea judecătorului asupra unei situații de fapt, răspunderea penală nu poate fi atrasă decât în măsura în care se identifică o încălcare cu rea-credință a dispozițiilor legale, o conduită de nerespectare flagrantă a normelor de drept substanțial sau procesual, evidentă și neîndoielnică, lipsită de orice justificare, cu consecințe grave asupra actului de justiție.

Scopul cercetării penale este acela de a identifica, dincolo de hotărârea judecătorească, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu (care, potrivit deciziei Curții Constituționale nr.405/2016 trebuie să fie reglementate prin lege, ordonanțe sau ordonanțe de urgență), dar și un mobil al acțiunilor situate în afara legii, care să se înscrie în verbum regens, şi care, uneori, pot avea influenţe asupra soluţiei pronunțate.

Acuzarea nu se poate limita la dovedirea neîndeplinirii unui act sau a îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor de serviciu, fiind necesar să se demonstreze întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, nu doar cele ce țin de latura obiectivă a infracțiunii, ci și reaua-credință a celui acuzat, care trebuie evidențiată prin elemente exterioare și diferite de soluția însăși, pronunțată de către un judecător în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Trebuie indicat cu precizie comportamentul cu semnificaţie penală, nu doar prin indicarea dispozițiilor legale ce nu au fost respectate, ci și prin descrierea elementelor faptice care conturează îndeplinirea tuturor cerințelor specifice tiparului de incriminare a infracțiunii de abuz în serviciu.

Dacă judecătorul a comis o faptă penală în legătură cu soluția pronunțată, răspunde pentru această faptă, în niciun caz pentru soluția dată, pentru că hotărârile judecătorești nu pot conduce, prin ele însele, la constatarea comiterii infracţiunii de abuz în serviciu.

Potrivit art. 124 alin. 3 din Constituția României și art. 2 alin. 3 din Legea nr.303/2004 republicată, judecătorii sunt independenți şi se supun numai legii.

Dacă obiectul acuzației penale l-ar constitui doar soluția dată în cadrul activității jurisdicționale, principiul constituțional ar fi încălcat și s-ar ajunge la situația ca judecătorii să răspundă penal pentru soluțiile pronunțate, ceea ce este inacceptabil pentru un stat de drept.

:: Cauza

Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.