Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Drept penal Flux informații Opinii SELECTED

Memoria și teoria bunelor moravuri. Perspectivă juridică, semantică și psihanalitică privind dispoziția art. 101 alin. (3) NCPP

14 mai 2018 | Neculai ZAMFIRESCU
Neculai Zamfirescu

Neculai Zamfirescu

Art. 4, partea III, cap. 1 din codul Caragea Tocmeala împotriva pravililor şi a năravurilor cele bune nu se tocmeşte”, iar codul Calimah (art. 879) ne explica că „prin moravuri sau năravuri trebuie să înţelegem obiceiurile naturale sau câştigate în urmă pentru bine sau pentru rău”. Deci se poate spune ca năravurile cele bune sau cele rele, sunt însăşi purtările ce le putem avea şi care descrie și fixează în mod natural starea persoanelor, capacitatea şi incapacitatea alipită de această stare.

Tot ce este contrar obiceiurilor naturale sau dobândite (câştigate)pe urmă ca fiind unanim considerate bune,este deci contrar bunelor moravuri care desemnează nişte principii de onestitate şi de dreptate, la observarea cărora autorităţile trebuie să ia aminte astfel încât agenţii organelor judiciare penale să îşi îndeplinescă obligaţiile cu cinste, onestitate, sinceritate, corectitudine, franchețe. Din legea şi doctrina veche putem deduce că aspectele legale care interesează bunele moravuri, sunt acelea care au drept scop a ne face să încurajăm obiceiurile bune și morale, împiedicând totodată instaurarea de obiceiuri rele și periculoase, mai precis obiceiul de a aţâţa, întărâta, incita pentru a aduce pe cineva într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. Este de înţeles faptul că art. 101 alin. (3)[1] are în vedere provocarea din partea agenţilor organelor judiciare penale, dar şi din partea oricărei persoane private – de exemplu denunţător sau colaborator – în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea unui eventual şi viitor făptuitor. 

Doctrina actuală remarcă şi expune „există provocare din partea organelor statului atunci când agenţii implicaţi nu se limitează la examinarea de o manieră pur pasivă a activităţii ilicite, ci exercită asupra persoanei în cauză o influenţă de natură a o incita la comiterea unei infracţiuni care altfel nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii, adică pentru a obţine dovezi şi pentru a trage la răspundere” (Ramanauskas, Eurofinacom c. Franţei).” (ICCJ, Secția penală, Decizia nr. 65A/2015)

Prin urmare, ordinea publică cuprinde în sine şi bunele moravuri, imoralitatea fiind asimilată ilegalităţii, de câte ori este vorba de a aprecia validitatatea unui act juridic. Legea nu vorbeşte de ordine juridică, însă prevede nulitatea actului juridic care ar aduce o atingere bunelor moravuri, iar dispoziţia normativă descrisă prin expresia „este interzis” deschide posibilitatea de dezvoltare în sensul  sintagmei „se pedepseşte actul şi persoanele”.

Actul este pedepsit cu nulitate, (art. 102 – Excluderea probelor obţinute în mod nelegal), însă trebuie avută în vedere şi remarca doctrinei actuale privind sintagmele „a determina, a provoca” care presupun o instigare la comiterea infracţiunii (îndemn, încurajare), în sensul reglementării formei de participaţie a instigării, dar se poate aprecia că intră sub incidenţa textului de lege de mai sus şi fenomenul de provocare sub forma vicleniei,înşelăciunii, în urma căreia persoanei i se sugerează într-un mod neechivoc săvârşirea unei infracţiuni (găsim exemplificări).

Chiar dacă obiceiurile de rău, se simt mai mult de cât sunt definite de lege, agenții organelor judiciare penale sau orice persoană care acţionează pentru aceștia în scopul obţinerii unei probe, pot fi urmăriţi prin dispoziţiile ce priversc: abuzul în serviciu, instigarea la o anume infracţiune, înşălăciunea.

Extrapolând dispozitia art. 101 alin. (3) NCPP de la conotaţia juridică la cea semantică şi psihanalitică, putem reitera faptul că, în scopul obţinerii unei probe, – este interzis agenților organelor judiciare penale să provoace, sau să  determine o persoană să acţioneze pentru a determina la rândul său o persoană ţintă să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, – este interzis orcărei persoane ce acționează pentru agenţii organelor judiciare să provoace alte persoane să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale.- este interzis agenţilor organelor judiciare penale şi orcarei persoane care acţionează pentru aceştia să ațâțe, să întărâte, să incite pentru a aduce pe cineva într-o stare de surescitare favorabilă comiterii unei infracțiuni. În esenţă, este interzis, agenţilor organelor judiciare penale, să îşi îndeplinescă obligaţiile cu necinste, și lipsă de francheţe.


[1] Art. 101 alin. (3) „Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe”.


Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership